634 matches
-
Cârțișoara erau siliți să strângă pentru castelul domnesc, muguri de arini, jir, mere pădurețe, alune, hamei. No, și astea le adunam dumineca, peste roboata săptămânii. Muierile torceau toată iarna cânepă, iar vara lână pentru domni. Când grofii cei mari și neguțătorii au zidit o fabrică de sticlă, ne au istovit cu un adaos de munci grele. Și cu cât roboteam mai trudnic, cu atât eram mai muritori de foame. Am cercat să nempotrivim și-am urzit o răzmeriță. Atunci, no au
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Să-i știi originea nu putea însemna decât demontarea statutului ei deosebit, înscenat cu atât tupeu. Căci Cheia cerului era un dar făcut bunicului meu de Camera de Comerț din Viena. El fusese până la cel de-al doilea război mondial neguțător de cereale și făcea afaceri la Viena. Mi-a spus că nu mai știa prea bine pentru ce anume o primise. Iar când l-am întrebat cum de ajunsese Cheia atât de importantă în casa noastră, de vreme ce nici nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rămânea alături de Hoarda de Aur. Cu gândul că sub Coroana sa va reveni și aceasta din urmă, ambițiosul angevin încredința apărarea trecătorii de la Oituz la Brețcu lui Ghelebi Mieleuș, împreună cu satele Cașen, Oituz, Stanișorești, Laslouți, Grozești și Stoenești, iar Vadul Neguțătorului de la Provoaești, de pe Tazlăul Sărat, și satele Borilești, Pașcani și Dragozești de pe Nechid, le dădea lui Dragotescu și Ștefan Borăle, din Câmpul lui Dragoș, căpitanul regal, devenit mai întâi voievod peste ținuturile Vrancei, Trotuș și Bacău până la Bistrița și apoi
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
afirma, la începutul secolului al XVIII-lea, că evreii „nu au altă îndeletnicire decât neguțătoria și să țină hanuri”. Interesantă este mențiunea, puțin credibilă, că moldovenii, în general, nu agreau negustoria, considerând-o o meserie rușinoasă: „Rareori aflii un moldovean neguțător - scrie marele cărturar - pentru că [...] orice neguțitorie o socotesc lucru de ocară, afară de neguțătoria cu roadele pe care le dobândesc de pe pământurile lor”. Dimitrie Cantemir remarca faptul că „aceasta este pricina cea mai de seamă de nu se poate afla decât
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ocară, afară de neguțătoria cu roadele pe care le dobândesc de pe pământurile lor”. Dimitrie Cantemir remarca faptul că „aceasta este pricina cea mai de seamă de nu se poate afla decât rareori un târgoveț moldovean bogat și în țara noastră. Căci neguțătorii străini, turci, evrei, armeni și greci, pe care noi avem obicei de-i numim gelepi, au apucat în mână din pricina trândăviei (!) alor noștri, toată neguțetoria Moldovei”. Alte documente menționează stabilirea unor evrei în nordul Moldovei la începutul secolului al XVIII
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pentru perioada secolului al XVII-lea, o particularitate a dreptului cutumiar românesc din Moldova, trecut apoi și în dreptul scris. Potrivit unui zapis de danie, încheiat la Focșani, la 20 aprilie 1692, prin care Anghelușa, fiica vameșului Dumitru, soția lui Simion neguțătorul, dăruiește lui Manolache Ruset satul Filipeni, cu siliștea, moara, heleșteul, viile, țarina, partea de pădure și cu tot venitul, lasă să se înțeleagă că noul proprietar este singur stăpân, deși nu știm cum a ajuns Anghelușa stăpâna satului Filipeni, deoarece
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu frații lor au vîndut partea lor ce se va alegi din sat din Hilipeni, din partea de jos lui Pătrașcu treti logofăt, drept 5 ughi. Leat 7200 [1692], un zapis de la Anghelușea, fata lui Dumitru vel vameș, jupîneasa lui Simin neguțătorul au dat danie tot sat[ul] Hilipeni dum[i]sale lui Manolachi Rusăt biv vel sugeru, cu tot locul și cu mori și cu siliște și cu heleșteie și cu vii care ești iscălit și răp[ă]osat[ul] Teodosie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
jur. Moșia Filipeni va fi hotărnicit mult mai târziu, în 1797 și apoi în 1803, moșia intrând definitiv sub stăpânirea familiei Rosetti (vezi anexele!). Nu putem decât bănui motivele pentru care 118 Anghelușa, fiica vameșului Dumitru și soția lui Simion neguțătorul dăruiește lui Manolache Ruset, biv vel sluger, satul Hilipeni, cu siliște, moara, heleșteul, viile, arina, partea de pădure și cu tot venitul. Așa cum se întâmpla atunci, ca și acum, se uza de influență și protecție și nu este exclus ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Pătrașcu, Anghelușa și apoi de Manolache Ruset (1692), moara și toate celelalte instalații tehnice au fost folosite de proprietar, dar purtate de oamenii așezați pe moșie, alții decât cei care vor forma satul Slobozia. Anghelușa, fiica vameșului Dumitru și soția neguțătorului Simion, dăruiește lui Manolache Ruset, printr-un act de danie făcut la Focșani în 20 aprilie 1692, după cum mărturisește: „a dat de bunăvoie danie satul Filipeni cu tot locul, cu siliștea satului, cu moară, cu heleșteu și cu viile și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Învățătură folositor mântuirii lor, apostolilor, și tuturor urmașilor. Să ne fie ca o mângâiere din Sfânta ei Gură. Și atunci Preacurata a zis: „Iubiții mei fii, Dumnezeu este ca un Împărat, iar noi ca niște robi Lui și ca niște neguțători”. Și a spus pilda care urmează: „Era un Împărat mare și puternic și avea două slugi. Și s-a făcut târg mare Într-un anumit loc, mare neguțătorie, mari afaceri, unde câștigă mult neguțătorii cei vrednici și iscusiți. În acest
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
niște robi Lui și ca niște neguțători”. Și a spus pilda care urmează: „Era un Împărat mare și puternic și avea două slugi. Și s-a făcut târg mare Într-un anumit loc, mare neguțătorie, mari afaceri, unde câștigă mult neguțătorii cei vrednici și iscusiți. În acest scop, El le-a zis: «Luați din vistieriile mele avuție multă și să vă duceți la târg, unde se adună lume multă. Mergeți acolo și faceți neguțătorie dar Într-o lună să vă Întoarceți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vatră, erau arși, aerul umplându-se de o duhoare insuportabilă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la Pavia teferi. Am mai stat în serviciul lui Rotari încă cinci ani. Vreme în care am făcut o înțelegere importantă cu un grup de neguțători și aurari din orașul Lucca, aceștia angajându-se să înființeze în orașul lor o monetărie sub controlul unor administratori regali. Peste un an au fost puse în circulație primele monede de aur longobarde, având imprimate pe o față o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și doar atunci când regina a căzut la pat, neputând să se mai țină pe picioare de slăbită ce era, am avut acordul lui Rotari să trimit o lectică după Amos. Purtarea lui a amintit de cea a lui Iisus față de neguțătorii de la templu; a pus pe fugă toți preoții, bizuindu-se pe protecția mea. Regele n-a mai îndrăznit să intervină, văzându-l atât de mânios, în ciuda bătrâneții. Bătrânele și slăbitele lui mădulare au izbutit chiar să-l dea jos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lor de prelucrare a ceramicii se află acum pe lumea cealaltă. Am auzit că l-ați adoptat pe fiul Maestrului Shonzui, Ofuku. — Întocmai. Copiii Îl tachinează, spunându-i „puștiul chinez“. În ultima vreme, a refuzat să mai iasă din casă. Neguțătorul coborî privirea spre Hiyoshi. Băiatul, auzind pe neașteptate numele lui Ofuku, se Întreba oare cu ce se ocupa acel om. — Știți, continuă negustorul, am aflat că acest Hiyoshi este singurul care i-a luat vreodată apărarea lui Ofuku. Așa că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
grăbiți curățenie. Lămpile din bucătăria cea mare, din hol și din camerele lui Sutejiro și Ofuku se stinseră, În cele din urmă, iar, peste poarta zidului de pământ, fu tras un zăvor solid. De cele mai multe ori, conacele samurailor și casele neguțătorilor - dacă aceștia erau cât de cât Înstăriți - erau Înconjurate cu un zid de pământ sau cu un șanț cu apă, Întărit cu două-trei rânduri de fortificații. La căderea nopții, orășenii și sătenii deveneau neliniștiți. Așa stăteau lucrurile de pe vremea războaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
avu firesc un șoc. — Dar e absurd! Abia am cumpărat-o de la un magazin din Sakai, cu aproape o mie de galbeni! Ba le arătă chiar și o chitanță. — Ei, insistă oaspetele, Înseamnă că hoții i-au vândut-o unui neguțător din Sakai și, după mai multe tranzacții, a ajuns, În sfârșit, În onorata dumitale casă. Omul care l-a jefuit pe negustorul de ceramică era Watanabe Tenzo, din Mikuriya. Nu Încape nici o Îndoială. Pe musafirii adunați Îi străbătu un fior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de cusut avem, de la Kyoto. Cine mai dorește, cine mai poftește? Ace pentru bumbac, ace pentru mătase. Ace de cusut din Kyoto avem! Câștiga pe sponci, atât cât să-și ducă zilele. Totuși, nu devenise limitat, cum li se Întâmplă neguțătorilor, care judecă lumea numai În termeni comerciali. Clanul Hojo din Odawara, clanul Takeda din Kai, clanul Imagawa din Suruga. Vizitând cetățile din miazănoapte, simțea că lumea fremăta, trecând prin mari schimbări. Ajunsese la concluzia că evenimentele viitoare aveau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu strășnicie ordinele. La nevoie, era gata să-l slujească pe Shichinai - oricât era el de Jupân Ciupitu’ - până la capăt. În ziua plecării, Shichinai Își schimbă Înfățișarea, până la modul de a-și lega părul. Avea să călătorească incognito, deghizat În neguțător de ulei din Kiyosu. Hiyoshi Își luă din nou hainele de negustor ambulant de ace, din vara trecută. Aveau să se prezinte ca tovarăși de călătorie ocazionali, pe drumul spre Mino. — Maimuță, când ajungem la punctele de control, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În Mino. Cândva, Dosan călătorise sub alte nume, printre care și Matsunami Sokuro. Era un om cu experiență: fusese negustor de ulei, spadasin rătăcitor ba chiar și nevoit Într-un templu. În cele din urmă, urcase din poziția joasă a neguțătorului de ulei, cucerind provincia Mino cu mâinile goale. În acest scop, Își ucisese stăpânul, Toki Masayori, și-l alungase În exil pe moștenitorul său, Yorinari. Mai târziu, Își luase una dintre concubinele lui Toki. Circulau povești nenumărate despre brutalitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
furnizorii care serveau castelul fură curând mult mai mulțumiți. Nu știu cum, dar, când nu se strigă tot timpul la mine, n-am cum să nu aduc mărfuri mai bune și să scad prețurile, spuse un negustor. — Pe lângă dumneata, Domnule Kinoshita, un neguțător se face de râs. Păi, dumneata știi prețul de piață al legumelor uscate, al peștelui afumat și al cerealelor! Și ai ochi ager la mărfuri. Ne bucurăm mult că te pricepi atât de bine să strângi provizii la un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
hrănesc pe oamenii stăpânului meu. Suntem ceea ce mâncăm. Așa că, În ce măsură depinde supraviețuirea castelului nostru de bucatele preparate la bucătărie? Slujba noastră are scopul de a le da tot ce poate fi mai bun. Din când În când, Îi trata pe neguțători cu ceai și, În timp ce conversau relaxați, le explica fel de fel de lucruri. Voi sunteți negustori, așa că, de fiecare dată când aduceți câte o căruță cu alimente pentru castel, vă gândiți imediat ce profit veți scoate. Și, deși nu e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe oamenii aceia de rând. Era foarte improbabil ca Nobunaga să-i tolereze drept prieteni numai fiindcă erau maeștri ai ceaiului. Pe Nobutada, conversația Îl plictisea. Nu i se trezi interesul decât când discuțiile dintre tatăl său și cei doi neguțători se Îndreptară spre subiectul pământurilor din miazăzi. Toate acele lucruri erau noi În urechile lui și-i trezeau visuri și ambiții tinerești. Indiferent dacă Înțelegeau sau nu În profunzime ținuturile de la miazăzi, intelectualii acelei epoci manifestau interes pentru ele. Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
toate noutățile, cât de repede puteți. Cum doriți, stăpâne. — Sau, dacă nu reușiți, mestecați bine și apoi scuipați iarăși, adăugă Nobunaga. — Să scuipăm? Mestecați cât mai bine, rețineți ceea ce e de calitate și scuipați drojdiile. Dacă războinicii, agricultorii, meșteșugarii și neguțătorii din Japonia Înțeleg acest principiu, atunci se va putea importa orice, fără probleme. — Ba nu, nu e bine așa, dădu din mână cu tărie Soshitsu; era Întru totul Împotrivă și se grăbi să-și prezinte opiniile despre direcția guvernării. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
S. a tradus, pentru Teatrul Național din București, Visul unei nopți de vară. Totuși, piesa nu s-a jucat. În anii 1922-1923 a publicat Opere alese de Shakespeare, în cinci volume, cuprinzând: Hamlet, Iuliu Cezar, Antoniu și Cleopatra, Coriolan, Macbeth, Neguțătorul din Veneția. Traducătorul încearcă să transpună originalul shakespearean cu fidelitate literală, dar prin echivalarea mecanică a cuvântului rezultă pagini adesea forțate. El tălmăcește direct după original, ajutându-se și de ediția germană a textelor shakespeariene, realizată de August Wilhelm von
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289926_a_291255]
-
și Semiotica poeziei românești neomoderne (2003) sunt două studii complementare asupra poeziei dintre 1960 și 1980, primul analizând textele din perspectiva alcătuirii lor interne, cel de-al doilea având în atenție textele în globalitatea lor. SCRIERI: Receptarea poetică, București, 1980; Neguțătorul de vise, București, 1993; Textul poetic. Perspectivă teoretică și modele generative, București, 1995; Limbajul poeziei românești neomoderne, București, 2001; Semiotica poeziei românești neomoderne, București, 2003. Repere bibliografice: Theodor Hristea, „Receptarea poetică”, RL, 1980, 28; Mihai Niculescu, „Receptarea poetică”, LCF, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]