2,984 matches
-
trebuie să și rețină douăzeci de cuvinte pentru fixarea culorii focului și sângelui, și oare cum să le reții dacă ochiul nu le poate închipui, ci doar memoria-amintire? Și totuși, explica Borges dezinvolt, limba aceasta îl pasiona, închipuirea roșului prin negura timpului nu-l deranja, dimpotrivă; totul îi apărea amuzant, un joc. O spunea atât de firesc și construia o argumentație atât de sănătoasă în sprijinul ideii de a deprinde o limbă străină indiferent de vârstă, încât n-am rezistat și
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
prispa lungă, de sub terasele/ Cu viile țăranilor, nobile, coloană de căruțe/ Mii și mii, una dintr-alta ieșind -/ Și cu toate; le trăgea un cal murg:/ Cea din fruntea șiragului era aievea/ Cele din ea se-ntrevedeau ca-ntr-o negură." (Aducătorul de pită, p. 148) Altundeva, același țăran predispus la reclădirea universului se insinuează în tot ceea ce mâinile lui ating: în fiecare bob de strugure se străvede câte un nou, miniatural, Iancu Arsene. La finalul poemului, pârgul e complet, o
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
rupe, cu cine se va înțelege Antonescu cu Băsescu, Băsescu cu Antonescu, Ponta cu Băsescu, dacă aș face lucrul acesta mi-ar fi jenă de mine. Atitudinea acestor trei domni politicieni în această poveste este, dacă folosesc un termen din negura vremurilor, sunt rupți de mase. Acești oameni își văd de bătălia lor și puțin le pasă în momentul de față de problemele reale ale acestui popor". Întrebat dacă este bine pentru liderul liberalilor, Crin Antonescu, să se rupă USL, CTP a
CT Popescu: Orice combinație între Băsescu, Ponta și Antonescu este posibilă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/60943_a_62268]
-
scrie rtv.net. Ulterior, tânărul a început să se plimbe pe străzi pentru a găsi un internet cafe, însă, din nefericire, un bărbat l-a oprit pe stradă și i-a cerut tot ce avea în buzunare, fugind apoi în negura nopții. Astfel, el a mai rămas doar cu 2.000 de yeni (aproximativ 20 de dolari), pe care îi ascunsese în încălțăminte. Tânărul "nu a vrut să deranjeze pe nimeni", astfel că el și-a folosit banii rămași pentru a
De ce a mers un tânăr 11 zile pe jos pentru a reveni acasă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63428_a_64753]
-
suferința individuală: „Nu mai sunt pe luncă flori,/ Văile-s deșarte,/ Țipă cîrduri de cocori/ Pribegind departe!// Plîng tilinci, tălăngi răspund,/ Soarele apune,/ Glas de bucium sună-n fund/ Ca o rugăciune..." (Cîntece II); „Se tînguiesc/ Tălăngi pe căi/ Și neguri cresc/ Din negre văi/ Plutind pe munți... Și neguri cresc/S-anină-n crăngi; Se tînguiesc/ Și plîng tălăngi/ Pe căi pustii...// Se duc uitați/ Cei trei fîrtați,/ Săltînd în șa,/Plutind așa,/ Ca trei stafii... "(Doina). „ Luna iese-acum/Și-n albastra
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
-s deșarte,/ Țipă cîrduri de cocori/ Pribegind departe!// Plîng tilinci, tălăngi răspund,/ Soarele apune,/ Glas de bucium sună-n fund/ Ca o rugăciune..." (Cîntece II); „Se tînguiesc/ Tălăngi pe căi/ Și neguri cresc/ Din negre văi/ Plutind pe munți... Și neguri cresc/S-anină-n crăngi; Se tînguiesc/ Și plîng tălăngi/ Pe căi pustii...// Se duc uitați/ Cei trei fîrtați,/ Săltînd în șa,/Plutind așa,/ Ca trei stafii... "(Doina). „ Luna iese-acum/Și-n albastra noapte/ Ninge-argint pe drum,/ Umple tot de șoapte;// Adîncite-n
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
adesea în voia unei emisii textuale ample, lipsite de rigorile unei zăgăzuiri, ale unui autocontrol ce s-ar fi dovedit benefic. Deriva, desubstanțierea îi pîndea. De la o fantazare abstractizantă la erupția unui ruralism pînă la urmă îmbisericit sau rătăcit în neguri tracice pînă la un umor pe bandă rulantă, cu roade nu o dată foarte modeste, s-a ajuns la un capitol al literelor noastre postbelice, jucînd rolul defel neglijabil al regenerării poeziei după marasmul realist-socialist, dar conținînd și slăbiciuni anevoie de
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
i s-a dat posibilitatea de a-și apăra poziția și argumentele în partid, menționând că este o zi neagră pentru PSD. El a criticat modul în care Victor Ponta conduce partidul. Potrivit lui Geoană, partidul pare a se întoarce în "negura perioadei bolșevice". Președintele Senatului a spus că pare că simpla lui prezență deranjează în PSD. Președintele Senatului, Mircea Geoană, a cerut, într-o scrisoare, o nouă ședință a Comisiei Naționale de Arbitraj și Integritate Morală, în care să se analizeze
Mircea Geoană: PSD se întoarce în negura perioadei boşevice () [Corola-journal/Journalistic/46911_a_48236]
-
fulgi de zăpadă cădeau în preajma ei. Zăpada sau frunzele, deși cel mai des era ploaia. Uneori voiam să țip, să tulbur liniștea încremenită, care în acel moment părea să fie doar a ei. Iar apoi, într-o clipită, dispărea în negura apelor. Era o clipocire sau sunetul clipocirii, urmat de tăcere. Cât de îngrozitoare erau acele secunde, păreau să dureze la nesfârșit! De parcă n-ar mai fi ieșit niciodată la suprafață. Cât de adâncă e apa?, am întrebat-o eu odată
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
scriiturii, iar între ei se numără cu siguranță și spaniolul Carlos Ruiz Zafon. Cunoscut publicului român mai cu seamă datorită romanelor Umbra vântului și Jocul îngerului , dar și cărților pentru tineri Palatul de la Miazănoapte, Luminile din septembrie și Prințul din negură (toate volume publicate în ultimii ani la Polirom), Zafón propune prin cel mai recent titlu publicat, Prizonierul cerului, o reîntoarcere în Cimitirul Cărților Uitate. În Barcelona anului 1957, personajul central, Daniel Sempere și tatăl său se pregătesc de Crăciun și
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
lui Miguel de Unamuno pare să facă parte din această categorie: un eșec stînjenitor pe care îl treci cu vederea spre a păstra în memorie doar titlurile care i-au adus notorietatea: Agonia creștinismului (1925) în plan filosofic, alături de romanul Negură (1914) în plan literar. Numai că soluția salvării întregului cu prețul neglijării unei părți nu pare să fie rețeta cea mai bună în cazul lui Unamuno. Volumul de față e atît de slab sub unghi literar și atît de frivol
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
șase, nici cinci etc. Acest număr întreg este de neconceput: deci Dumnezeu există.» M-am gândit că și Sadoveanu trebuie să fi trăit o înfiorare asemănătoare când și-a botezat una din cele mai superbe descripții din Țara de dincolo de negură «Gâște sălbatice, adică numere incomensurabile»” (p. 103). Interpretarea aceasta, îmbibată de livresc și ambreiată de un tip de raționament paradoxal, consună cu aceea pe care tot Crohmălniceanu o dădea literaturii lui Sadoveanu în faimoasa Cinci prozatori în cinci feluri de
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
zei, n-ar fi putut/ Privi. Nicolae Ionel dă și altă semnificație orbirii lui Oedip. Ignoranța inițială a personajului cu privire la propriul trecut este asimilată chiar de el, în sens metaforic, orbirii: Am fost orb/ și am bâjbâit un drum de negură/ dar vreau/ să-mi rup acum pleoapele de beznă,/ cu totul vreau acum/ să mă trezesc! - 1. Tiresias - care, potrivit unei legende transmise de Hesiod, și-a pierdut vederea drept pedeapsă pentru că a arbitrat în favoarea lui Zeus disputa lui cu
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
a Ludmilei Stern, publicată anul trecut în revista literară „Zvezda” (nr.9/2010, cap. „Oameni și destine”) și intitulată „”. Aici cititorul român poate afla și despre soarta unui ofițer și profesor universitar român ce și-a împărțit lumina vieții și negura neîmplinirii dragostei cu speranța nestinsă și disperarea Annei, o rusoaică din sudul Ucrainei. (...) Anna Petrovna Porețkaia, cu numele de fată Komarovțeva, s-a născut în 1914, cu o lună înainte de începutul Primului Război Mondial, în satul Petropavlovka (azi Tarasovka) din raionul Pologovski
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
ceață se năruiau. O cetate scînteia în soare cu acoperișuri de metal, cu suliți și scuturi ridicate în lumină. Nu era Brașovul. Era prea departe ca să fie Brașovul, era prea orbitor. Avalanșe de nori îl acopereau, aruncîndu-l încă o dată în negură, dar o clipă mai tîrziu răsărea în altă parte, ca o insulă călătoare”. „Nu, nu e o carte proastă”, notează Sebastian în jurnal, după ce o recitește în șpalturi. „Dar e o carte fără noroc”, cum presimte tot el, căci a
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Însă gestul este totodată patern, tânărul atârnă ca o păpușă de cârpă în brațele care-l țin înlănțuit ca pentru sugrumare. Trebuie ca Golybin să rămână singur pe insula care-i va fi probabil și mormânt, îmbrățișat de fâșiile de negură și ceață, înconjurat de lumina neverosimilă a nordului, în mijlocul stihiei care se face ecoul propriei furtuni interioare. Modul de a construi tragicul fără nicio retorică, în absența evenimentelor, dincolo de cuvinte, dă măsura filmului lui Popogrebsky. Laconismul, ca și în filmul
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
respingînd tentația unei culturi provocatoare a derizoriului, eul poetic în discuție înregistrează această substanță ambiguă, vîscoasă ce riscă a-l sufoca: „Orizonturile înfășurate de jur împrejur / Ca niște bandaje / Pansîndu-mi rănile strîns/ Ca să nu sîngereze. Dincolo de ele, straturile vrajbei, neclare, neguri/ Învelind totul cum atmosfera învelește pămîntul. // Gloata scurgîndu-se pe lîngă mine / Îmi mîngîie plină de curiozitate rănile,/ Mi le infectează, / Umple cu ură toate golurile, toate orificiile - / Urechile, nările, gura - / Nu mai aud, nu mai vorbesc, mă sufoc” (Atmosferă). Întrucît
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
fondul eșecului în căsnicie și în toate cele, în septembrie 1989, am ajuns din nou în București. De data asta hotărât să nu mă mai întorc. Așa m-am convins că pactul cu diavolul nu este o istorie pierdută în negurile Evului Mediu, în Fauștii lui Christopher Marlowe, J.W. Goethe sau Thomas Mann, ci că apare sub diferite înfățișări în orice timp și loc și că eu tocmai îl întâlnisem și-i slujisem. Sper să nu-i fi pricinuit colegei
„De acum încolo, te vei numi Marton“ by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Journalistic/5616_a_6941]
-
întregii lumi. Și totuși, mesajul definitoriu al lui Ernesto Sábato, acest mare creator și totodată apărător al libertății omului și al drepturilor sale, este plin de generozitate și noblețe: „În viață mai importante sunt iluzia, imaginația, dorința, speranța“, căci „printre neguri, există un trandafir alb și gingaș“. Notă preliminară Primele investigații au arătat că încăperea din vechiul Mirador care servea drept dormitor Alejandrei fusese încuiată pe dinăuntru chiar de ea. Apoi (deși, logic vorbind, nu se poate preciza timpul scurs) și-
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
metaforă Philippide a ajuns de foarte tînăr, pentru că în zona metaforică s-a concentrat discursul său poetic profund. A pornit mereu de la cîteva cuvinte-cheie, în jurul cărora a configurat cîmpuri semantice tot mai complexe: a plînge -plînset - lacrimi; întuneric - noapte - ceață - negură, a arde - foc - cenușă - scrum; a tulbura - turbure. Li se adaugă termenul cu multiple sensuri cîntec, avînd de obicei sensul de „act poetic”, dar și pe cel de „plîngere“. Personificarea și epitetul metaforice prezentau deja la Philippide formule proprii și
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
majorete trimit bezele flutură chiloței le urmează călare pe un catâr castrat retorica zilei înaltă și mândră rând pe rând se deschid ferestrele ațipite nedumerirea invadează încăperile nimeni nu știe că azi e sărbătoarea recoltelor analfabete După risipirea negurei O negură densă îmbrățișa întregul ținut mesagerii veștilor bune rătăcind au ajuns în alt ținut după risipirea negurei nu ne-am mai recunoscut eram cu toții democrați surdo-muți Fapt divers Pe marginea șanțului fumau și depănau anecdote obscene stropite cu rachiu puturos unul
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
de trupul său. * * * Dar cine a venit să cânte în această zi de abis La porțile ruinelor unde beam Un filtru amoros al stării fantomale? Doream să plec, să nu mai aud lumea muritoare Și toată a ei asemănare Cu negura, eu, ultima Clipă a rădăcinilor de exuberanță. Îmi spuneam: "Ah, să mor către iubire, numai ea balanță Providențială, pe când frumoasa țesătoare a trecutului Urzește poemul împrejurul zidirii căzute." Am văzut apărând pe nori locuințele În care trăiau îngerii și ei
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
pe pragul școlii pustii el a văzut sacrificiul băiatului de lăptar îi e frică și lui acum în curînd el trece prin fața bisericii el trece podul oare ce vînturi mișcă clopotele, oare cînd se arată cavalerul fără cap? cavalerul de negură? băiatul de lăptar a încercat să fugă, a încercat să țipe precis cavalerul a fost, cel fără cap, zic copiii și pîndesc pînă noaptea tîrziu podul de peste ape o, tu lună bălaie privește și vezi cînd pornește alaiul cel nesfîrșit
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
ca o pustie a frigului sau caldă ca o sabie plină de sânge proaspăt. Cei mai mulți au atins-o cu respirația, au simțit-o cu duhul și cu încheieturile ființei; gleznele-i transparente împrăștie trandafiri sălbatici, trag imperii de safir, de neguri și lacăte. Ușor se furișează în suflet; limba ei greu se mai învață, mai mult se trăiește și se plătește scump, cel mai scump; aproape întotdeauna te costă viața. Are sfâșieri și nașteri Cât pentru lumea toată, nicidecum nu poți
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
coloane, albă sub lună, ca un templu, „La casa amintirii cu-obloane și pridvor”... De unde-apar acele mirări, și ce mai vor? Să fi rămas eu însumi, același, printre anii Care mă-ntorc deodată pe-acele locuri stranii, Nepăsători la neguri, la stingeri, la uitare, La cât ar fi să tângui, la cât să cer iertare? În vara cu arome de stup și mătăcină, Când loc mai sfânt nu-i altul ca-n conie la cină, Cu norii duși de nu
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]