544 matches
-
brusc din jilț. Încercă să se calmeze, își aminti jurământul lui că nu-și va lăsa frământările deslușite de oricine, se îndreptă din nou spre fereastră, căută atent în întunericul de afară, se sprijini de pervaz și începu: — Pe când dumnealui neica Mihai, mare spătar, cu răposatele în pace maica și maica mare, doamnele Stanca și Ilinca, umblau să se pocăiască pe la locurile sfinte, Șerban Vodă, pomenit fie-i în veci numele, a făcut sfat de taină cu frații măriei sale, marele stolnic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai înțelesese că nimic nu se putea schimba din hotărârea ce mocnise în timpul străbătut împreună în caleașcă pe drumul de la Odrii până la Dunăre. Așezându-se în jilțul tare, domnul zâmbi spre fiul său Ștefan, apoi către unchiul Mihai, spunându-i: — Neică Mihai, alege cei mai buni meșteri zugravi ca să facă la Mogoșoaia tavanul sălii celei mari să semene cu tavanele de la Veneția sau de la Roma sau știu eu de pe unde au mai umblat pașii domniei tale, ca să prindă viață în vopsele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Adrianopol un supliciu și-i venea să răsufle ușurat la ideea că asta este ultima zi de drum, deși tot el socotise că motivul pentru care se găsea în luxoasa caleașcă trebuia să fie perfid. Ieri încă mai spera ca neica Dinu sau beizadeaua Constantin să fie cei care se vor bucura de privilegiul de a călători în butca domnească. Ah, deci așa, marele dragoman a turnat vrute și nevrute în urechile măriei sale Constandinul Stancăi, ca să ne piardă pe noi, socoti el, ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar Mavrocordat nu-i îndeajuns de prost ca să-i fi spus tot ce știe și nici îndeajuns de deștept ca să afle tot ce s-ar putea ști despre noi“ și iar își făcu pios semnul crucii. — Trecem pe lângă vreo mânăstrire, neică Mihai? se auzi mormăitul domnitorului. — Aș, de unde. Îmi fac și eu cruce așa că am ajuns acasă. De mulțumită lui Dumnezeu. — Să-ți dea Sfântul sănătate. Ești al zecelea. Dar cei nouă unde or fi? — Ei, măria ta, n-o lua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
poftești din partea noastră pe femeia aceea... cum îi spune? Muierea care face negoț cu grânele noastre la Stambul. Doamne, cum îi spune? Eh, da, Lavinia. Vodă deschise ochii să admire roșeața care rumenise obrajii unchiului său. Da, da, poruncește-i, neică Mihai, prin călărași de poștă, să lepede neîntârziat Stambulul că vine... molimă mare și să sosească în Valahia la curțile domniei tale. Spre toamnă o să mergem împreună să vedem cum s-a înălțat ctitoria domniei tale de pe apa Prahovei, mânăstirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neîntârziat Stambulul că vine... molimă mare și să sosească în Valahia la curțile domniei tale. Spre toamnă o să mergem împreună să vedem cum s-a înălțat ctitoria domniei tale de pe apa Prahovei, mânăstirea jurată Sfântului Munte Sinai. Da, da, poruncă, neică Mihai, neîntârziat, prin călărași de poștă, să vină cât mai repede în Valahia... și vodă se cufundă în somn cu sforăituri, nestânjenit de trapul cailor. Ce o mai fi și asta? se întreba în gând spătarul Mihai, dar, dacă e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în Valahia... și vodă se cufundă în somn cu sforăituri, nestânjenit de trapul cailor. Ce o mai fi și asta? se întreba în gând spătarul Mihai, dar, dacă e poruncă, trebuie dusă la îndeplinire. Oare vrea să scape doar de neica Dinu sau și de mine? Mie mi-a lăsat o portiță spre inima sa, nu se poate lipsi de mine la ctitoriile măriei sale, dar de neica Dinu se pare că nu mai are nevoie, asta judecând după anticarii care au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar, dacă e poruncă, trebuie dusă la îndeplinire. Oare vrea să scape doar de neica Dinu sau și de mine? Mie mi-a lăsat o portiță spre inima sa, nu se poate lipsi de mine la ctitoriile măriei sale, dar de neica Dinu se pare că nu mai are nevoie, asta judecând după anticarii care au bătut drumul de la Stambul la Odrii doar ca să-i arate lui Ștefan ce cărți au. Cam firav Ștefan ăsta... și-i tobă de carte, ca Scarlat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin oamenii lui tot timpul... Visarea îi fu brusc întreruptă și marele spătar întoarse capul spre vodă când simți cum mâna acestuia îi caută mâna. Atingerea caldă a degetelor îngrijite, purtând inele scumpe, îl făcu să tresară. — N-am somn, neică Mihai, și mă tot întreb... lăsă vodă cuvântul neterminat un timp. — Dormeai, măria ta, că răsuflai ca omul adormit. — Atunci înseamnă că nici în somn n-am liniște, am o nedumerire care nu-mi dă pace... De ce stăm noi cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încrâncenează pielea cu toată căldura verii și a caftanelor cu care era îmbrăcat. Sub palma caldă și catifelată a domnitorului, mâna-i rece și umedă fu străbătută de un tremur. Domnitorul i-o înlănțui într-o strângere sinceră continuând: — Hai, neică Mihai, să ne ctitorim în Valahia Bizanțul nostru, să aducem înapoi ce au furat italienii din cetatea bazileilor, meșteri și podoabe. Și să ne clădim aci sfintele noastre clopotnițe din care să se audă dangăt de argint în veac. Nimeni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au furat italienii din cetatea bazileilor, meșteri și podoabe. Și să ne clădim aci sfintele noastre clopotnițe din care să se audă dangăt de argint în veac. Nimeni niciodată să nu proptească aici în schele de bârne bătaia clopotelor! Hai, neică Mihai... Spătarului i se părea că s-a întors în urmă cu zeci de ani când la Filipești Constandinul Stancăi, copil de câțiva ani, îl ruga să-l urce în podul caselor boierești ca să vadă împrejurimile: „Ce vezi de acolo
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a întors în urmă cu zeci de ani când la Filipești Constandinul Stancăi, copil de câțiva ani, îl ruga să-l urce în podul caselor boierești ca să vadă împrejurimile: „Ce vezi de acolo, Constandine?” îl întreba. „Ce să văz neică, moșiile cantacuzinești, da nu prea le văz de copaci, neică.” — De asta mă pune măria ta să-mi chem aci legăturile din Stambul? își destrămă visarea spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Filipești Constandinul Stancăi, copil de câțiva ani, îl ruga să-l urce în podul caselor boierești ca să vadă împrejurimile: „Ce vezi de acolo, Constandine?” îl întreba. „Ce să văz neică, moșiile cantacuzinești, da nu prea le văz de copaci, neică.” — De asta mă pune măria ta să-mi chem aci legăturile din Stambul? își destrămă visarea spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin cap, neică? Mâine, poimâine, o să spuneți că am poruncit să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cantacuzinești, da nu prea le văz de copaci, neică.” — De asta mă pune măria ta să-mi chem aci legăturile din Stambul? își destrămă visarea spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin cap, neică? Mâine, poimâine, o să spuneți că am poruncit să se tipărească din banii noștri liturghiere românești de frica grecilor. Vezi, neică, nu-i așa politica. Liturghiere și evanghelii se tălmăcesc nu de frica grecilor, că ei au aceeași credință cu noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din Stambul? își destrămă visarea spătarul. — Ha, ha, râse voios domnul, strângându-i mâna. Ce-ți mai trecu prin cap, neică? Mâine, poimâine, o să spuneți că am poruncit să se tipărească din banii noștri liturghiere românești de frica grecilor. Vezi, neică, nu-i așa politica. Liturghiere și evanghelii se tălmăcesc nu de frica grecilor, că ei au aceeași credință cu noi. Sfinția sa Theodosie așa îi spunea lui Șerban Vodă: „Tipărește, măria ta, pe românește ca s-o luăm înaintea calvinilor care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mărăcinilor neînchipuit de frumoase pe cenușiul pustiei. Constandinul Stancăi era mare logofăt pe atunci, asculta cu buzele rumene întredeschise, cu ochii visători... După mai mulți ani, Constandinul Stancăi, domn fiind, îi spusese cum să se zugrăvească biserica domnească din Târgoviște: „Neică Mihai, să le spui meșterilor să nu pună frunze de acant ca la Veneția, ci să se împletească urcându-se spre cer flori și frunze de mărăcini ca cele de le văzuși la Sinai”. Pe nas, oltenește, începuse atunci să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre cer flori și frunze de mărăcini ca cele de le văzuși la Sinai”. Pe nas, oltenește, începuse atunci să îngâne o melodie aidoma celor din cântările muntelui pe care nepotul nu le auzise niciodată. Să fie doar vina lui neica Dinu, marele stolnic, că au uneltit pe la vizir să-l scoată pe Brâncoveanu din scaun, de l-au făcut pe padișah să-l cheme la Odrii sau și el, Mihai, poartă vină? Întrebare de pomană, știa exact care este partea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-l cheme la Odrii sau și el, Mihai, poartă vină? Întrebare de pomană, știa exact care este partea lui și tot atât de bine știa că vodă aflase și el. Alt domn în locul lui l-ar fi scurtat de cap. Cu neica Șerban Vodă cum a fost? Nu tot el, îndemnat de stolnic, pusese la cale trădarea soliei ce plecase spre Viena? Dacă nu murea la timp, Șerban ar fi fost mazilit și ar fi venit el sau neica Dinu domn. Bănuiala
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cap. Cu neica Șerban Vodă cum a fost? Nu tot el, îndemnat de stolnic, pusese la cale trădarea soliei ce plecase spre Viena? Dacă nu murea la timp, Șerban ar fi fost mazilit și ar fi venit el sau neica Dinu domn. Bănuiala prostească a doamnei Maria cum că ei l-ar fi otrăvit pe domn l-a adus pe Brâncoveanu pe scaunul Valahiei. Astă iarnă, când au pornit urzeala să-l trimită la Odrii și să-l piardă, neica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neica Dinu domn. Bănuiala prostească a doamnei Maria cum că ei l-ar fi otrăvit pe domn l-a adus pe Brâncoveanu pe scaunul Valahiei. Astă iarnă, când au pornit urzeala să-l trimită la Odrii și să-l piardă, neica Dinu, ca să-i învingă mila și rușinea de ce face, îi tot spunea: „Nu e tronul lui, i l-am dat doar cu împrumut, este al nostru, al Cantacuzinilor...” În acel moment îi răsări în minte imaginea marelui exaporit Mavrocordat, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el. Mihai fu cel care întinse de data aceasta mâna spre mâna lui Brâncoveanu și, întorcând capul, rămase surprins văzându-l treaz, palid cu buzele livide, zâmbind trist: — Când or să oprească să adape caii, rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai..., dar dacă nu s-o putea, rogu te să nu uiți când ajungem acasă să trimiți s-o aducă pe femeia aceea la Târgoviște sau în Bucegi, la mânăstire. Peste mai bine de o lună, la hramul mânăstirii Sinaia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era alta decât fusese atunci. Urcase treptele și, ajuns înaintea patriarhului, se întoarse nu ca atunci strălucind de bucurie, ci palid, cu obraz prelung și ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai...” Tresări când simți atingerea ușoară a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să fii miruit primul, sopti dânsa, aducându-l înapoi de pe unde îl purtaseră gândurile. — Să fi ridicat o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și a făcliilor de pe căminul uriaș, băgă de seamă paloarea cadaverică a tânărului, care și fixase ochii încercănați pe chipul fostului mare spătar. Acesta, stânjenit, înălță capul și-i întâlni privirea, tresări, dar glasul rugător al lui Ștefan îl liniști: — Neică Mihai, lasă-mă să-ți spun așa cum te numește măria sa taica, se opri o clipă și trăgând aer în piept reluă. Neică Mihai, mâine plec la Târgoviște cu toate că iarna este grea și haitele de lupi se ațin cum treci de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătar. Acesta, stânjenit, înălță capul și-i întâlni privirea, tresări, dar glasul rugător al lui Ștefan îl liniști: — Neică Mihai, lasă-mă să-ți spun așa cum te numește măria sa taica, se opri o clipă și trăgând aer în piept reluă. Neică Mihai, mâine plec la Târgoviște cu toate că iarna este grea și haitele de lupi se ațin cum treci de Mogoșoaia și intri în codru. Zăpada este mare și am pus să se pregătească sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adică panihida de patruzeci de zile a răposatei soaței mele. Soroc în slavonă înseamnă patruzeci iar, după cum știi și domnia ta, în a patruzecea zi sufletul celui adormit se desparte de tot ce i-a fost drag aci și se înalță... Neică Mihai, aș vrea acum la despărțire să-i dăruiesc ceva Bălașei mele, că mult mi-a fost dragă. Când i-am trecut, atunci la cununie, inelul în deget, era mică, mică și subțire ca un lujer. Un boboc de floare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]