471 matches
-
ani? Ce ajutor să aștept de la el, în condițiile în care eu îi spun ce s-a întîmplat în psiacul de pe planeta pe care ar fi trebuit să o controleze el? Indiferent ce i-aș zice, îmi răspunde cu chestiuni neimportante. Acum mi-a transmis că ar avea nevoie de câteva unități energetice noi. E neajutorat. Salvarea civilizației umane e aici. Printre noi! Dacă Alaana n-ar fi avut o asemenea slăbiciune pentru tatăl meu, probabil că le-am fi pierdut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
douăzeci de ani și un pic. Sunteți la vârsta la care puteți să o luați de la capăt. Nu vă supărați, însă nu mi se pare că este cazul să spuneți că ați abandonat totul? Se poate să pară un lucru neimportant... (râde) Știți, sunt destul de încăpățânat. Cerbicia fiind o trăsătură comună tuturor membrilor Aum. Continui să te încăpățânezi să duci la capăt niște acțiuni care pentru alții nu au importanță. Dacă te concentrezi pe lucrul acela, ai un sentiment de împlinire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să omorâm oameni!?”. Kawai: Ca în filmul lui Chaplin Monsieur Verdoux. Un tip care omora în disperare, cum vedea o omidă, o lua și o ducea la flori. Nu ucidea nici o insectă, omora doar oameni. Ființele umane sunt niște creaturi neimportante. E nevoie de conștiința asumării propriului rău. Murakami: Aum folosește același antrenament ca religia esoterică a tibetanilor. Se izolează de casele lor, se concentrează în meditații. Care este diferența? Kawai: Nu știu prea multe despre budismul tibetanilor. Dar cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ridicol, Însă, să-mi arog această «emblemă». Fiii mei, cu care, cum știi, am o adâncă și excelentă relație, ar respinge asemenea postură. Enrico visa la o puritate platonică... Viața sa a devenit excesiv fluidă, relativă, izolată. Nu indiferentă, nu neimportantă, dar vagă, devitalizată, solitară, distructivă. Există și În roluri mult mai modeste, mic funcționar, de pildă, sau mic boss al unei corporații, o falsă entitate. Nu se poate nega o anume comunicare Între identitate și entitate. Apretinde o absolută etanșeitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Te-ai lăsat păcălită de superficialitatea lui. Îmi fac griji pentru tine. Te distrugi singură. Tu nu-ți dai seama pentru că ai o educație slabă. Mă întristează asta și-mi pare rău pentru tine. Faci pe deșteapta în toate ocaziile neimportante, dar pierzi marile bătălii. Pierzi. E ca și cum ți-ai acoperi urechile atunci când furi un clopot - crezând că nimeni nu o să te audă. Știi în ce te transformi? O fățarnică. Da, da, în asta te transformi. Ea încearcă să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceva, un lucru care m-a înroșit, dar nu se vedea, aveam lumina în spate, și a fost bine, începutul a fost făcut, am uitat imediat ce-am spus, și am început să vorbim despre alte lucruri, tot așa de neimportante; era ca și cum ștergeam trecutul și nu vedeam decât foarte vag viitorul, ceea ce conta era să urmez traseul cunoscut, să-i spun cum mă cheamă, s-o întreb cum o cheamă, la ce facultate e, ce-i place, mie îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Tăntica... Și ea a înțeles. Singurul lucru care o lega de viață era să învețe, să muncească. “-Ai o căldură sufletească înnăbușitoare, fata mamii, continuă mătușa, care are să-ți irosească o mare parte din viață. Nu da atenție lucrurilor mărunte, neimportante!.. Adevărata valoare a cuiva începe cu capacitatea de a alege între bine și rău. adevărat și neadevărat..!”. Ochii ei foarte mari, luceau ca o cerneală neagră. Și, așa, discuțiile continuau cu o curiozitate tot mai mare a fetei și calmul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Forest Whitaker, Sigourney Weaver), de egală importanță cu rolurile unor actori mai puțin cunoscuți, nu e în măsură să-ți stârnească respectul. Odată ce te prinzi cum se asamblează puzzle-ul, sau chiar mai devreme, curiozitatea dispare. Teroriștii sunt neinteresanți, goana neimportantă, dar faptul că președintele SUA (William Hurt), imobilizat și chiar sedat, nu stă ca momâia, ci încearcă să se elibereze - asta te poate gâdila plăcut. Finalul e în același ton, când „badigardul“ (Dennis Quaid), care aleargă un sfert de film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Aceasta era prima posibilitate. Greu de crezut că senzația de vârtej, care precedase momentul transferului afectase și altceva în afară de corpul său. În procesul de similarizare dodecimală al super-creierului său, hainele îl însoțeau numai dacă le "fotografia" în mod special... Această neimportantă frământare încetă brusc, în momentul în care deveni mai conștient de situația din jurul său și de faptul că, pe când își îmbrăca ultimele haine, își dădu seama că Gosseyn Doi îl solicita. Și efectiv ridică privirea în sus și spuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
rațiunea sa fusese imediat de acord că Vocea Trei îi dă un sfat bun, acela de a se întoarce pe nava de luptă Dzan. Din păcate, lucrul pe care-l lăsase să i se întâmple părea să fie această întâlnire neimportantă, aproape fără rost. Și, cu tristețe, se simți frustrat. Gosseyn oftă. Și-și dădu seama că de data aceasta lăsase gândurile să-l copleșească. Trecuse cel puțin un minut de la sosirea lui. Cu întârziere, acum, recapitula ce îi spusese tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
În direcția bună ? La simplul gînd și mi se face rău. Mi se strînge stomacul. De ce i-am pomenit de Scoția Jemimei ? De ce ? Nouă hotărîre : N-am să mai destăinui niciodată nimănui nici un secret. Niciodată, În viața mea. Oricît de neimportant ar părea. Oricît de supărată aș fi. De fapt... n-am să mai vorbesc niciodată, punct. De fiecare dată cînd vorbesc, intru În belele. Dacă nu deschideam gura atunci, În avionul ăla idiot, acum nu m-aș afla În situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
poată îmbrăca. Strîng amîndoi cu grijă diagramele de pe masă, își surîd cînd descoperă pete pe ele, pentru ca în final Simona să le arunce în cuptrul de calcinare, pe care îl aprinde pentru un minut-două pînă se face totul scrum. Erau neimportante, șoptește. Să nu mă mai cauți, copilaș, ai înțeles? îl alintă cu palma pe tot obrazul, parcă să-i rețină fiecare cută. Peste cîteva zile plec la un congres de radiochimie, se uită ea adînc în ochii lui, iar Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fiind că cea de a doua întîlnire a noastră a putut avea un asemenea deznodământ, nu îmi mai fac nici o iluzie asupra celor viitoare. Ne asemănăm în multe privințe, numai în una nu: în cea mai importantă și cea mai neimportantă deopotrivă. Nu e cazul de acum înainte să vă mai temeți de apropierea mea." (16 mai) Numai că Friedgard nu dorește sfârșitul, ci doar eliminarea din relația lor a "gesticii nonverbale" și a "apetitului care reifică" simultan cu păstrarea "formei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știu cum funcționează șamponul. —A, da, bineînțeles. El a început să își miște circular degetele prin părul ei, aplicând șamponul. Ea a închis ochii și a căzut pradă stării de bine, lăsând epuizarea să dispară și toate sarcinile să devină neimportante. Cum mă descurc? întrebă el. —Bine. — Mereu mi-am dorit să fiu îndemânatic, recunoscu el. Părea dornic. — Nu ai putea să fii frizer, murmură ea, aproape ofticându-se că trebuie să vorbească, deoarece se simțea foarte bine. Nu ești destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
echivalentă. Privirea omenească n-a adăugat decât accentul de regret poetic, a cărui absență indică la ființele respective vecinătatea originii lor. Amărăciunea este o muzică alterată de vulgaritate. Noblețe nu există decât în melancolie... De aceea, nu e cu totul neimportant să știi în ce nuanță a urâtului de lume te-ai gândit la Dumnezeu... Un gânditor ce-ar auzi cum putrezește o idee... " A omorî timpul", așa se exprimă banal și profund neprielnicia plictiselii. Independența cursului temporal față de imediatul vital
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Înainte vreme, vitejia era haiducie, haimanalâc romantic. Astăzi, vitejia fără o conștiință universală este o barbarie neinteresantă. Și acum vine rândul soldatului român. Cu ce e de vină bietul că România n-are nici un ideal, că dimensiunile ei istorice sânt neimportante, ca toată respirația ei de o mie de ani? El aude doar atît: să ne apărăm granițele. Și nici n-ar putea auzi mai mult. Căci România și-a identificat idealul cu o stare de fapt: granițele ei materiale și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în sânul puterii determină variațiile istorice. A nu fi la același nivel, în cadrul aceleiași valori, dă naștere la fricțiuni și neînțelegeri. Lupta pentru hegemonie numai așa are un sens. O națiune nu devine mare afirmîndu-și superioritatea față de altele mici și neimportante. Sursa de mărire a uneia nu este inferioritatea alteia, ci este diferența minimă de forță, care face din plusul uneia și nimbul său. Istoria este o luptă de forțe, în cel mai general sens: forțe materiale, spirituale, biologice. N-are
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nemulțumiri zilnice de propria noastră soartă. Dacă Serbia reprezintă o forță militară mai mare decât a noastră; Bulgaria, mai multă primitivitate ofensivă; Ungaria, mai multă pasiune, iar Cehoslovacia prea multă civilizație, ar fi criminal să uităm că toți acești vecini neimportanți, prin cetățenii lor de fiecare zi nu aduc o aspirație mesianică, nu se concep esențial alții. Ultimul cetățean român își consumă existența într-o continuă protestare. Iar dacă această protestare este minoră, ea nu reprezintă mai puțin, într-o însumare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
milioane de sesterți. Asinius Gallus lasă să-i scape un fluierat apreciativ. — 30 de milioane! O sumă frumușică, n-am ce spune! Adaugă cu voce încordată: — Uite cât bănet se ascunde în pivnițele cu vin! — Și vinul este o afacere neimportantă, face scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tainică și indestructibilă dintre om și credință este foarte bine surprinsă de Fenoghen S. (1998) care arată că “De multe ori acțiunile religioase de amploare, cu un bogat conținut ideatic au avut la bază motive care la prima vedere par neimportante. Dar aceste motive au căpătat ulterior importanța unor simboluri sacre și cu timpul s-au îmbogățit cu noi sensuri și funcții, la care inițial nu se gândise nimeni. Un asemenea simbol a devenit pentru staroveri ritualul”. Dar să vedem câteva
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
mulțumesc. Doctorul Noble spune că (se referă la mătușa Berthilda) a fost un incident nefericit. Jonathan este de acord. După aceea, Doctorul Noble consideră că și-a îndeplinit îndatoririle de dascăl și o trece pe mătușa Berthilda în categoria lucrurilor neimportante, pe care englezii, ca și poștașii, le târâie după ei. După o săptămână, Jonathan primește o scrisoare de la domnul Spavin care-l sfătuiește să nu mai aibă nici un contact cu ea, lucru pentru care el a făcut primul pas, internând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un târziu Alexe, omul mai face și lucruri bune și asta derutează de multe ori, așa se explică și entuziasmul de adineauri al prietenului nostru, dar problema e că n-o face din convingere, ci mai degrabă din refulări trecătoare, neimportante. Și mai ales, cu o nevastă ca a lui, ultra pozitivă, o hienă, nu alta, plină de bijuuri și blănuri, nici n-ar putea fi altfel decât este oricâte eforturi ar face. Nu domnule, nu este posibil să faci dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să mă îndepărtez, altfel mă plasam prea adesea în contradicție cu mine însămi, liniștea mea interioară conta enorm. Nu ne mai înțelegeam, vă dezamăgisem, în mine zăcea un ochi deschis tot timpul, pus să-mi atragă atenția asupra celor mai neimportante nereguli, îmi era mai ușor să rezolv totul așa, prin absență, decât să continui o luptă cu morile de vânt. Între timp ajunseseră în fața ieșirii din sala de expoziție. Lumina de afară pătrundea în voie prin geamurile uriașe. Rubiniul, auriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
m-am bucurat că acum mi le puteam explica. Concentrându-mă asupra acestei Îndeletniciri, m-am aplecat asupra fiecărui detaliu, chiar dacă părea o bătaie de cap insignifiantă, o Încurcătură de intuiții care, aparent, nu duceau nicăieri. Nimic nu mai era neimportant, totul putea căpăta sens. Sensul vieții era să aranjez o multitudine de detalii Într-un model coerent - cu cât mai frumos, cu atât mai convingător. Astfel, noua perspectivă asupra creierului meu se transforma Încet dar natural, luând forma despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a fost perceput ca rezultat al unei voințe a comunității, în realitate baronii n-aveau putere de decizie, ci doar o mimează partizan la scară mică, în beneficiu personal. Guvernele României și-au însușit puterea absolută și în cele mai neimportante decizii necesare la nivel local. O să dau un exemplu, ca să se știe la ce nivel de prostie au coborât guvernele țării noastre până acum. Dacă o instituție subordonată Primăriei sau Consiliului Județean are un jurist și acesta își dă demisia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]