801 matches
-
de treabă. Domnul director și cu Cornel au scos din portbagajul mașinii fiecare câte două genți și s-au afundat în vie, întorcându-se cu ele burdușite de struguri. Văzând că fumez liniștit la margine, așezat pe iarbă, mă întrebă nelămurit: - Dar dumneavoastră nu vă culegeți struguri? - Păi ... aș lua și eu, dar nu am în ce să-i pun! - Dacă-mi spuneați, luam de acasă o sacoșă ... dar, stați că am o pungă; mergeți și vă culegeți că vă așteptăm
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
el să trăiască ca un om veritabil, și cel mai mic gest, cea mai mică vorbă - mai ales aici, căci e întovărășită de vâjâitul valurilor - pentru sufletul lui potolit ia aspecte catastrofale. Despre amica lui, madame Pitpalac, am o impresie nelămurită. Cel puțin nu o poți cântări de la prima vedere. Ioana mi-a reprezentat-o în două chipuri diferite. La București îmi vorbise des-pre ea, când îmi enumerase pe toți oamenii Cavarnei-Port, ca de o ființă umilă, dar plină de suflet
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nevoie: iudaismul moștenea o preistorie și o bogată istorie religioasă, care cuprindeau toate aceste lucruri. Iudaismul nu avea nevoie nici măcar să păstreze "vii" unele simboluri, în întregul lor. Ajungea ca un grup de imagini să supraviețuiască, chiar și în chip nelămurit, încă din timpurile premozaice. Asemenea imagini și simboluri puteau dobândi, în orice moment, o mare actualitate religioasă. Universalitatea simbolurilor Unii Părinți ai Bisericii primitive au încercat să stabilească în ce măsură simbolurile propuse de creștinism își găseau corespondentul în simbolurile care alcătuiesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Europa, sub formă de legende, superstiții sau doar metafore. Fiecare ținut și aproape fiecare oraș ori sat are o stâncă sau un izvor care "aduc" copiii: Kinderbrunnen, Kinderteiche, Bubenquellen etc. Chiar la europenii din zilele noastre se mai păstrează sentimentul nelămurit al unei solidarități mistice cu Pământul natal. Este vorba de experiența religioasă a autohtoniei, care ne face să ne simțim localnici, iar acest sentiment de sorginte cosmică depășește cu mult solidaritatea familială și ancestrală. După moarte, dorința noastră este să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în care se pot regăsi urmele vechilor valori religioase. Nici un om modern, oricât de nereligios ar fi, nu rămâne nepăsător la "farmecul" Naturii, și nu este vorba doar de valorile ei estetice, sportive sau igienice, ci și de un sentiment nelămurit și greu de definit, în care se regăsesc urmele unei experiențe religioase degradate. Un exemplu concret ne va ajuta să înțelegem modificările și degradarea valorilor religioase ale Naturii. Ne-am oprit asupra unui exemplu din China, din două motive, mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gravidă... Are deja șapte copii și un soț mai prost ca un bou. Măritișul cu un asemenea om e lucrul cel mai groaznic ce i se poate întâmpla unei femei, iar... Se întrerupse și, scuturând din cap, făcu un gest nelămurit cu mâna, ca și cum ar fi vrut să-l îndepărteze: — Las-o baltă, vezi-ți de treburile tale, că e mai bine. După aceea, se apropie de masă, se așeză, cu picioarele desfăcute, chiar în fața lui Balamber și se aplecă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu putere și, furios, îi porunci să se îndepărteze. Atunci, ea se scutură; își scoase sandalele și, cu ele în mână, o luă la goană. Doar după câțiva pași aruncă înapoia sa o ultimă privire, suficient cât să vadă, deși nelămurit, silueta soldatului dispărând printre copaci. 8 După ce străbătuse în fugă gangul ce lega grădina de curtea din spatele pars dominicae, cu inima bătându-i parcă în gât, Hippolita ajunse în fața redutei. Găsi acolo curtea invadată de o mulțime îngrozită, care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carnet, și de noaptea întunecoasă din fereastră. Își îndepărtă durerea din minte și, cu întreaga putere a acelei minți, se strădui să străpungă amestecul de șovăială și ceață care zăcea ca un nor peste memoria lui. Acolo, imaginile luau forme nelămurite, gânduri fără contur și amintiri obscure ale unor zile de o întunecime de nedescris. Nu erau amintiri, ci amintiri ale unor amintiri. Era izolat pe o mică insulă a imaginilor de moment iar formidabila mare a uitării îl cuprindea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pentru care lua câțiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu începu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n-o țin minte cum era la față, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre ființa ei, despre esența ei sufletească, despre ceva cald și lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie ne-lămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încrețituri fine. De altfel, toți ceasornicarii sunt mai mult sau mai puțin filozofi. (Își aleg meseria din cauza firii lor? Ori devin filozofi din cauza meseriei?) Ceasornicul, angrenaj de forțe, "lecție" de determinism - cu sistemul lui de sori strălucitori, cu palpitul spiralei nelămurit și sur închipuind o nebuloasă, cu pretenția coardei de perpetuum movens 1 al rotației dintre cele două capace - e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză și-l reconstituie prin sinteză. Iar răbdarea, supunerea la obiect
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
din Moldova, clasică prin frumusețea fină a peisajului, cu "cerul italian" deasupra - așa cum l-a numit un călător străin care a trecut acum o jumătate de veac prin locurile acestea. Adela însă și-a exprimat cu hotărâre preferința pentru zările nelămurite dinspre apus, de unde izvorăsc apele multe, pe care le aduce în câmpie Ozana. Am fost surprins de preferința ei pentru sublim, stare de suflet eminent masculină. Sensibilitatea ei... Dar văd că despic în mai mult de patru firul de păr
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la plata orelor suplimentare. Treaba fiind terminată, Își propuse să viziteze și echipa care opera cam la două sute de metri, În partea de nord a lucrării principale, unde desigur se impunea, indicațiile sale. La un moment dat, avu o senzație nelămurită de prăbușire În gol!! Mersul Îi era nesigur, reușind cu greu să se mențină pe verticală, În timp ce cavitatea bucală se congestiona, contractându-se!! Încercă să nu dea atenție acestor simptome stranii, punându-le În sarcina sistemului său nervos, a oboselii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o vom regreta mai târziu.Vino...!” Docilă, Atena se supuse fără alte comentarii. Intrară În hotelul unde Tony Pavone - spre surprinderea lui - avea să constate bucuros: pasiunea fetei se deslănțui cu toată vigoarea de o așa manieră Încât, avea senzația nelămurită,el fiind acela ce căzuse pradă Leoaicei Înfometate...!! Apsolut toate femeile Îmbrățișate la timpul trecut - femei cu inimă de piatră - se evaporau În fața curățeniei sufletești, a iubirii de fată...!! Momentele cari se derulau puteau fi considerate de o supremă delicatețe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pronosticurile. Nu multe popoare se pot lăuda cu acest meșteșug moștenit, pot spune chiar, Înbunătățit dealungul veacurilor! Numai când mă gîndesc la grătarul cu mititei...!!” Atena se Întristă. Îl strânse ușor În brațe, șoptindu-i abea perceptibil: „O teamă oarecum nelămurită nu-mi dă pace...! Acolo, În țara ta - pot Întâmpina o surpriză...?” Tony Pavone intui unde se duce cu gândul fata... O sărută duios, monologând. „Care-i părerea ta...? O femeie are răbdare ori e dispusă să aștepte mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca În primăvara să fie gata...!” Făcură cale Întoarsă, iar pe la mijlocul lacului Tony Pavone avu o senzație ciudată: starea lui de echilibru pe verticală se accentua periculos iar la fiecare pas efectuat, mersul devenea tot mai nesigur! Avea o senzație nelămurită a cavității bucale În timp ce respirația Îi era tot mai anevoiasă! O sudoare rece Îi brăzda fruntea, fiindu-i frică...! Cu ochii puternic injectați privi cu teamă platoșa de ghiață, Încremenind. Uriașa carapace dansa ondulatoriu, trosnind infernal!! Puțin mai lateral un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unei trepidații violente și, totul băltea În jurul lui. Cu răbdare dezbrăcă tot ce avea pe el rămânând gol, și cu un mare efort de voință manevră corpul până În momentul când se mută În partea comodă a patului. Era dezorientat...! O nelămurită obsesie Îi contamina memoria, În mod inexplicabil. Se trezise după un somn ce durase milenii, după o călătorie În timp, depășind cu ușurință, Însăși viteza luminii...!! Într-un târziu avea să constate totuși, vibrațiile electrice aveau tendință de a-și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parfumat al primăverii. Mai făcu unele mișcări de desmorțire a cartilajelor evident Înțepenite de atâta inactivitate, privind neutră interiorul Încăperii. Se duse din nou la fereastră contemplând câteva momente trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai târziu avea să constate fericită, inspirația fusese de bun augur, Soarele mângâindu-i cu căldură obrajii, savurând bucuria existenței sale. Se Îndreptă agale către Piața Pantelimon, pe vremuri
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la suprafață oameni deshidratați Întro fază atât de avansată Încât nu a mai avut forța necesară pentru a supraviețui a doua oară...!!! Tony Pavone zăbovi mult privind degajarea rămășițelor fostei clădiri Scala. Fiecare lovitură de târnacop ori buldozer, avea senzația nelămurită de parcă el era ținta acestor groaznice forțe ce se Înfigea furios, În trupul schilodit al fostei clădiri. În general, avusese o simpatie pronunțată pentru această construcție modernă. Adese ori În clipele de relaxare se trezea contemplând măiestria arhitectului, dorindu-și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele două alternative, anchetatorul zâmbi malițios, făcând semn celui care păzea intrarea să-l conducă către ieșire, adăugând.” De câte ori vei fi chemat să vi-i, În caz contrar voi lua măsuri preventive de libertate...!” Părăsi Miliția Capitalei cu o senzație nelămurită. În mod sigur, aprigul său anchetator nu glumise. În definitiv, nu era și el om...? E adevărt, avea un salariu incredibil de mare iar alimentele Îi erau trimese acasă gratis totuși, nu era ușor să Întreții o nevastă fără muncă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de prelungire a arestului preventiv erau trimese prin curier, lipsindu-l de posibilitatea ca odată pe lună să savureze prezența oamenilor pe care Îi Întâlnea În drumul său către procuratură, de care se despărțise atât de tragic, având o senzație nelămurită ce Îi semnaliza, șoptindu-i - prostule, te-am avertizat...! Câteva luni de zile nu-l deranjă nimeni. Mâncarea adusă dela penetenciarul Rahova nu era comestibilă, șeful arestului În baza unei cereri acordă familiei privilegiul ca la două - trei săptămâni să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de bilete.Ajungând pe trotuar se opri din mers, căutând cu privirea pe Atena care Însă nu se deslipise de vitrina magazinului și schimbând banii dintr-o mână În cealaltă tot la vedere, căteva secunde stătu În expectativă...Avu senzația nelămurită, confuză, să nu coboare În subteran ci, să meargă mai Întâi s-o roage pe Atena să meargă Împreună, să nu mai piardă timpul Întorcându-se Înapoi. Dar se răsgândi, În favoarea fetei pentru a-i oferi câteva minute În plus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și vânt cu palmele, inabile eforturi de disimulare, trădând o inteligență insuficient exersată. Este foarte greu de precizat de ce anume mă studia, pentru că ea însăși nu-și dădea seama. Poate simțise că o privisem mai înainte și intuise chiar gândurile, nelămurite cum erau, ce-mi trecuseră prin minte, situație în care totul vădea, acum, doar reacția născută de momentul acela, poate numai o curiozitate sau altceva, nedeslușit, cum ni se întâmplă atâtea ori. Brusc, fără să-mi fi explicat mie însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
conversația din curte, aflându-mă în bucătărie, se apropie de mine: - Ați auzit? Se vorbește, și ziarele din București scriu că alegerile au fost măsluite. Ce spuneți? - Nu cred, i-am răspuns. Mă privi descumpănit. Serile îl cuprindea o teamă nelămurită, parcă ar fi trebuit să devină victima unei învăluiri politice secrete, o neliniște ca un pustiu. El care timp de patruzeci de ani se obișnuise cu aceleași așezări, cu unul și același drum, de acasă la serviciu și invers. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plimbări în comun, tu care erai atât de ocupat cu dosarele tale de la judecătorie, pe care le aduceai uneori și acasă, cu cărțile de drept și literatură, și, din când în când, cu șevaletul și pânzele tale. Taci?” O atracție nelămurită mă făcu s-o privesc din nou. Se uita la mine în continuare. Privirea îi era la fel de fixă. Cum de n-o vedeau ceilalți? O auzii: „Mâine vei pleca. Ce mă voi face fără tine? Lipsa de aproape un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
imaginația dumneavoastră, știu tot, cum să nu știu?” - „Atunci trebuie să știți și de ce cred în ceea ce cred. Faceți greșeala de a trece neatentă pe lângă unele lucruri, fapte vreau să spun, mici, uneori... foarte mici sau numai cețoase ce par nelămurite pentru că sunt greu observabile cum e gaura pentru cheie a unei uși - dau întâmplător acest exemplu - prin care puteți vedea uneori toată încăperea sau o parte din ea. Nu este exemplul cel mai potrivit, poate e grosolan, dar dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]