1,121 matches
-
culoarea sa, sensibil alterată, mărturisește prea limpede ultimele întrebuințări." 65 Ce-am putea adăuga pentru a întregi analogia? Coranul permite existența mai multor soții. Aici (nu e vorba decât despre orașe), decăderea virtuților conjugale, numărul excesiv al divorțurilor, frecvența uniunilor nelegitime, desfrâul fără limite reînnoiesc haremurile după plac. Spiritul de familie s-a stins; familia însăși nu mai există: contrariul e o excepție. La musulmani, cel puțin, în palat sau în cort, familia se dezvoltă și se grupează în jurul tatălui. Dacă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-lea.În lunga sa domnie s-a dovedit un om politic cu vederi largi, bun organizator și abil diplomat, unul dintre cei mai mari comandanți de oști ai vremii sale. După moartea bunicului său, Alexandru cel Bun, copiii legitimi și nelegitimi, învrăjbiți de polonezi, au început între ei o luptă crâncenă pentru ocuparea scaunului domnesc. Cel mai tânăr dintre fii, Bogdan al II-lea,a stat fugar peste munți, în Transilvania, la curtea lui Iancu Corvin de Hunedoara, precum și la curtea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
mai nasc niciodată. Dumneavoastră ce ați fi făcut, în situația mea? - Mie îmi sună a bigamie, spuse un bărbat. Evident, nu pot să fiu de acord cu o femeie care încearcă să vâre pe gâtul unui bărbat propriul ei copil nelegitim. Mă și mir de tine, Joan. Era un vechi prieten al familiei Maynard care, acum, auzea povestea pentru prima oară. - O femeie împinsă de disperare e în stare de orice, murmură Joan. - Să fie oare bigamie, dacă prima soție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
întrebă el uimit. -în timp ce eu eram internată în spital pentru operație la picior, la noi acasă a venit un bărbat la vreo treizeci de ani, însoțit de soția lui, care i-au spus mamei, că el este fiul nelegitim al tatălui meu . Tata, fiind militar în termen la Sibiu a avut o relație cu mama acestuia iar rezultatul se vede. Radu ascultând această poveste întrebă: -Dar tu până acum nu știai de existența acestui frate? -Absolut nimic! Deși tatăl
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
revizuită a artei guvernării. Rezultatul final este regândirea structurii ontologice a statului suveran astfel încât să răspundă corespunzător la problema (re)constituirii statului suveran ca modul normal de subiectivitate în relațiile internaționale. Violența Gândirea politică modernă a încercat să depășească formele nelegitime de guvernare (cum ar fi tirania sau despotismul), unde puterea nu este constrânsă sau controlată, ci arbitrară și violentă, prin crearea unor forme de guvernământ legitime și democratice în care autoritatea este subordonată legii. În politica modernă, rațiunea a devenit
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la sacru și la înțelesurile lui. Cu alte cuvinte, se pot recunoaște cel puțin două trepte de inadecvare, ambele izvorâte din propensiunea pentru împietrirea în „obiect“, regăsită la nivelul limbajului în multi plicări și disocieri terminologice. Cele două „obiectivări“ forțate, nelegitime din perspectiva unui discurs religios propriu unei tradiții autentice, sunt următoarele: 1. instanțierea sacrului, prin utilizarea acestui termen cu pretenția că el circumscrie ceva, de natură obiectuală sau obiectivabilă, într-un registru transcendent sau transcendental (la rândul lui, fals obiectivat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca gest con dam nabil și de blamat ori ca expresie mediocră a unui refuz în privința posibilității, doar aparente, de ascensiune a sufle tului). b. închinarea la idoli, de data aceasta ca practică idolatră în interiorul religiilor monoteiste (nu ca aplicare nelegitimă a termenului pentru a descrie alte tradiții religioase): reducerea Unului prin falsă „întrupare“ la nivelul uneia dintre treptele ierarhiei; astfel se întâmplă, de exemplu, când, sub călăuzirea lui Aaron, fiii lui Israel, renunțând a-l mai aștepta pe Moise, și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și unică, fie este realizată prin utilizarea „instrumentarului“ pus la dispoziție de o tradiție anume, asumată ca atare, fie va întemeia ea însăși, prin „externalizare“, un rit, o practică ori o nouă tra diție religioasă. Rezultă, prin urmare, că este nelegitimă aplicarea termenului „monoteism“ pentru a descrie anumite tradiții religioase (care își vor aroga prerogativa superiorității în virtutea acestei determinări). Termenul poate fi cel mult aplicat pentru a descrie anumite experiențe religioase, anumite practici și rituri sau anumite școli și texte care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fără nici un discernământ, a religiilor „inferioare“. Intenția anulării și distrugerii registrelor anterioare în momentul descoperirii unui nou registru se naște ca gest dintr-o altă deficiență: aceea de a te identifica cu noul registru sau de a ți-lapropria în moduri nelegitime. Aroganța preluării supremației asupra noului „tărâm“ este consecința imediată a unei viziuni deformate, potrivit căreia o „parte“ sau o treaptă din ierarhie este decupată și asumată ca „proprietate“, prin „depășirea“, excluderea ori chiar distrugerea celorlalte părți sau trepte. Oare nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
preoților lui Hristos, cel ce se desparte de societatea elevului său și de mulțime? El poartă armele contra Bisericii, luptă împotriva așezămintelor lui Dumnezeu. Dușman al altarului, împotrivitor jertfei lui Hristos, trădător al credinței, călcător al religiei, serv îndărătnic, fiu nelegitim, frate dușman, disprețuind pe episcopi și părăsind pe preoții lui Dumnezeu, îndrăznește săși clădească alt altar, să facă altă rugăciune, cu cuvinte neîngăduite, să pângărească adevărul jertfei Domnului prin sacrificii mincinoase și nu știe că cel ce se împotrivește ordinii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
problema unei semnificații pozitive a utopiei este ea însăși una dificil de soluționat. Spre deosebire de ideologie, în favoarea căreia poate fi invocată funcția de integrare a unei puteri instituite legitim acceptându-se, totodată, că, în funcție de situația socio-istorică, puterea se poate institui și nelegitim, așa cum se întâmplă în sistemele sociale specifice totalitarismului utopia nu se raportează decât negativ la structurile ordinii prezente, insistând pe o proiectare rațională a unui viitor mai bun. Pentru a schimba prezentul, pe care-l denunță critic-negativ, utopia legitimează viitorul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
William IV, cel de-al treilea fiu al lui George III, a avut, e drept, șapte copii legitimi (dintre care doi gemeni), dar toți au murit la naștere sau la foarte scurt timp după aceea***; cît despre cei 11 copii nelegitimi ai săi, ei nu intrau în calcul. Victoria avea doi veri primari, și anume pe George Frederic Alexander, fiul lui Ernest Augustus, duce de Cumberland (și viitor rege al Hanovrei) și al Fredericăi Louisa de Mecklenburg-Strelitz, născut la 27 mai
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cunoscut de Tout Paris. Într-o scrisoare către un prieten din America, scriitorul american naturalizat britanic Henry James (v. Literatura) îl numește "Edward, the Caresser". Cu toate aceste legături extraconjugale, nu se știe oficial că Eduard ar fi avut copii nelegitimi, deși faptul că a fost naș la botezul micuței Olga Alberta Caraciollo (ulterior baroană de Meyer), fiica unei amante binecunoscute, Blanche, ducesă de Caraciollo, pare să fie un indiciu. Programul lui social era foarte regulat și previzibil: în lunile februarie
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
la 21 august 1930. La moartea regelui George V (20 ianuarie 1936) s-a urcat pe tron prințul moștenitor Eduard (Eduard VIII) dar, cum acesta nu era la data aceea însurat și, prin urmare, nu avea urmași (nici legitimi, nici nelegitimi), ducele de York a devenit moștenitor prezumtiv, urcînd de pe locul cinci (pe care îl avusese la naștere) pe locul doi. Un veritabil coup de théâtre s-a produs prin abdicarea regelui Eduard VIII (q.v. supra) care nu lăsa în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
familiei regale. La fel, dacă Charles va ajunge rege (probabil sub numele de Charles III), Camilla Parker Bowles va purta doar titulatura de regină-consoartă (Queen Consort). O excepție la cele de mai sus o constituie legislația monegască potrivit căreia copiii nelegitimi sînt recunoscuți ca dinaști. 26. Este vorba de Insulele Hebride din nord-vestul Scoției. A existat un regat al Insulelor la c. 840 d.Hr. Acest regat pare să fi fost succesorul regatului Dalriada din vestul Scoției (v. vol. 1), care
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
critici dure la adresa lui Baldwin; alții, ca John Barnes și Keith Middlemas, i-au fost favorabili. 42. James Ramsay MacDonald (1866-1937) a fost primul premier laburist din Marea Britanie. S-a născut la Lossiemouth, în Scoția, la 12 octombrie 1866, ca fiu nelegitim al lui Anne Ramsey și al plugarului John MacDonald, de unde numele său compozit de familie. După absolvirea unei școli pedagogice, a fost funcționar la Bristol și gazetar la Londra. Afiliat inițial la Federația Social-Democrată, MacDonald a aderat în 1894 la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Nero, este, cu siguranță, un om de nimic; nu-și va putea salva reputația decât mărturisindu-și imbecilitatea." Model oferit spectatorilor, omul virtuos este personajul de predilecție al dramei. Diderot îl aduce în scenă chiar de la prima sa piesă, Fiul nelegitim (Le Fils naturel), jucată în 1756. El zugrăvește aici nefericirile lui Dorval, acest "om rar, care a avut în aceeași zi bucuria de a-și expune viața pentru acest prieten și curajul să-i sacrifice pasiunea, averea și libertatea". Dorval
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
urmeze pe această cale. Un astfel de sacrificiu este din plin răsplătit la deznodământ, când revine tatăl Rosaliei, pe care nu-l mai așteptau, căci fusese făcut prizonier la întoarcerea din Martinica. El îl recunoaște în Dorval pe fiul său nelegitim, astfel încât Dorval și Rosalie, descoperindu-se cu bucurie frate și soră, cad unul în brațele celuilalt, când înțeleg natura afecțiunii care îi unea14. Iată "încercările virtuții" pe care le traversează cu curaj Dorval, pentru că acesta este subtitlul pe care îl
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie comică din această unire care s-ar face mereu. După ce Eumenidele s-au agitat pe scenă, ajung în sanctuarul în care s-a refugiat vinovatul; și cele două scene nu formează decât una singură." (A Doua Convorbire despre Fiul nelegitim, 1757) Diderot ar vrea de asemenea ca arhitecții să conceapă noile săli de teatru ca pe niște spații de libertate în care spectatorul să nu aibă impresia că este închis. Sălile de spectacol pariziene îmbracă, în ochii săi, aspectul unor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niște spații de libertate în care spectatorul să nu aibă impresia că este închis. Sălile de spectacol pariziene îmbracă, în ochii săi, aspectul unor închisori, după cum o dovedește această anecdotă pe care o narează cu malițiozitate în Convorbirile despre Fiul nelegitim (Les Entretiens sur le Fils naturel). "...Aveam un prieten puțin cam libertin. A pățit o ispravă serioasă în provincie. A trebuit să se ascundă de urmările pe care le-ar fi putut avea, refugiindu-se în capitală; și a venit
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi dat unei piese de teatru, căci fără acțiune [nu există] niciun fel de interes, nici viață." (cap. 8) Deși acesta nu intră în Dicționarul Academiei franceze decât în 1762, genul este creat de Diderot chiar din 1756, odată cu Fiul nelegitim și dotat cu o poetică prin Convorbirile despre Fiul nelegitim care apar mai apoi, și mai ales prin Discursul despre Poezia dramatică 21 publicat la mai puțin de doi ani după aceea. Pentru că amestecă tonurile după modelul din viață, Diderot
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
există] niciun fel de interes, nici viață." (cap. 8) Deși acesta nu intră în Dicționarul Academiei franceze decât în 1762, genul este creat de Diderot chiar din 1756, odată cu Fiul nelegitim și dotat cu o poetică prin Convorbirile despre Fiul nelegitim care apar mai apoi, și mai ales prin Discursul despre Poezia dramatică 21 publicat la mai puțin de doi ani după aceea. Pentru că amestecă tonurile după modelul din viață, Diderot îi conferă dramei un loc median între cele două "genuri
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatică 21 publicat la mai puțin de doi ani după aceea. Pentru că amestecă tonurile după modelul din viață, Diderot îi conferă dramei un loc median între cele două "genuri extreme", tragedia și comedia. Așa este, după părerea lui, cazul Fiului nelegitim situat la distanță egală între cele două genuri vechi. El dă, cu Tatăl de familie (Le Père de famille) din 1758, o a doua dramă, care se situează între genul serios al Fiului nelegitim și comedie. "Eu Și în ce
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este, după părerea lui, cazul Fiului nelegitim situat la distanță egală între cele două genuri vechi. El dă, cu Tatăl de familie (Le Père de famille) din 1758, o a doua dramă, care se situează între genul serios al Fiului nelegitim și comedie. "Eu Și în ce gen este Tatăl de familie ? Dorval M-am gândit la asta; și mi se pare că direcția acestui subiect nu este aceeași cu cea din Fiul nelegitim. Fiul nelegitim are nuanțele tragediei; Tatăl de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se situează între genul serios al Fiului nelegitim și comedie. "Eu Și în ce gen este Tatăl de familie ? Dorval M-am gândit la asta; și mi se pare că direcția acestui subiect nu este aceeași cu cea din Fiul nelegitim. Fiul nelegitim are nuanțele tragediei; Tatăl de familie va căpăta o tentă comică." (Convorbiri despre Fiul nelegitim) Scrise dintr-o singură inspirație, la nu mai mult de un an distanță, cele două piese, care anunță nașterea dramei, constituie un tot
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]