2,766 matches
-
o zi. Nici nu știa ce s-ar fi făcut dacă notele și rapoartele ar fi fost impecabile, probabil că ar fi fost copleșit de gîndurile negre care-l pîndeau la fiecare clipă de liniște, de răgaz. Se trezea dimineața neliniștit. Avea un gust amar în cerul gurii, dar asta nu conta, grav era că se trezea singur în odaie. Era singur în încăperea uriașă care altădată i se păruse nemaipomenită, avea ferestre înguste și înalte, ca de catedrală, care dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sau neștiind cine sînt și ce vor de-adevăratelea. Iar el trebuie să facă față la toate. Cei doi, dar mai ales colonelul, așa cum arăta, înalt, subțiratic, cu fața lui îngustă ca o scîndură și ochii negri, mereu febrili și neliniștiți, cei doi trimiși ai prințului aveau gînduri primejdioase și, aici era buba, știau să le pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea drumul în lume, Vladia va fi cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în lungile lor călătorii la apus, ci și pentru că nu doreau că vreun pescar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scormonind în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată de o altă sferă, neliniștită, tulbure, ca aerul dintr-un balon. În primul rând renunță la prietena ei cea mai bună, Fana, lucru destul de greu de realizat atâta timp cât nu voia nici s-o rănească, nici să-i ațâțe curiozitatea. Despărțirea lor semăna mai degrabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de importanță, când lumea era atât de plină de taine ce se cereau dezlegate? Cât de simplu i se păruse totul după o noapte de nesomn și cât de greu îi era să înceapă de undeva. Un timp se arătă neliniștită. Profitând de dezorientarea fetei, soții Alexe s-au năpustit cu o groază de nume și titluri, împrumutându-i ediții rare și comentând împreună cu ea conținutul textelor, mirându-se la unison de forța de pătrundere a Carminei, îmbiind-o spre lecturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știa că soția lui este mereu prezentă și asta era suficient. După prima naștere, când ea îl anunță că este din nou însărcinată, el bănuise, datorită balanței cu care era obișnuit, că ea va face neapărat un băiat. Fusese surprins, neliniștit chiar, când i se comunică rezultatul. Avea tot o fetiță. Se gândi dacă nu era un semn rău, un rău biologic care să vină să-i tulbure lui existența. A treia oară, când această pretinsă anomalie se repetă el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sângele pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când a văzut că Ovidiu a întins mâna după sticla rămasă pe masă ca să-și mai toarne un pahar. Nu-i nimic, orice-ar fi se rezolvă, a liniștit-o el. Maman are relații peste tot. Și apoi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fost șlefuit prin atingere de cealaltă soție a lui. Eu, crede-mă, n-aș putea, n-aș putea pur și simplu. Parcă nici n-ar fi făcută de mine, nu-i plămădeala mea. Pentru că ea, uite, poate! Carmina a tresărit neliniștită. Se simțea privită cu atenție și nu i-a fost greu să descopere sursa. Fana o studia cu ochii larg deschiși, ciudat de umbriți, parcă plini de panică. Nu înțelegea ce se petrece. L-a privit pe Ovidiu, el, îmbătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă n-a uitat ceva, va avea aerul unui om copleșit de vinovăție, știa că se va duce acasă și acolo trebuia să rostească o scuză, o ședință, o șuetă cu prietenii, ceva cât de cât credibil, e de pe acum neliniștit, cu gândul la acel moment penibil, întâmplat în hol, în fața cuierului, un neadevăr rostit sec și cu voce controlată, indiferentă, prețul intrării lui în interiorul apartamentului, moment peste care trece uneori mai ușor, alteori mai greu. În cămașă de noapte, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o tavă suc de portocale și pahare, auzi aceste cuvinte în timp ce intră pe ușă de la bucătărie și rămase stana de piatră. — Ah! exclama Șam, prins pe picior greșit de anunțul lui Adrian. Păi, e grozav! adaugă el, aruncând o privire neliniștita către Eleanor, care-l privea lung pe Adrian. — La ce te prinzi? îl întreba ea. Adrian schița un zâmbet vag, dar nu-i răspunse. — Trebuie s-o tăi, Ellie, o anunță Șam. Îmi pare rău de suc. Apoi se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ies din pământul jilav ca niște sulițe; tânăra domniță țese un covor verde de iarbă; păsările își revarsă trilurile încântătoare; florile sunt sfioase, îmbrăcate-n haine de sărbătoare; copacii primesc musafiri, mugurii, care se transformă în suave flori; primăvara grăbită, neliniștită, friguroasă; dulcile zumzete; parfum ușor; cea mai dulce și mai poetică sărbătoare; dulcile nuanțe roz-albe și, trandafirii ale florilor; iarba ca peria; vis de albastru și azur; a nins cu nea de floare pe prunii din livezi; strălucesc sub rouă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
compoziții vor fi afișate la gazeta de perete sau publicate în revista școlii. VI. ANEXĂ Modele de compoziții literare pentru clasele II - VIII (selecții din activitatea elevilor) 1.COMPOZIȚII DESPRE ANOTIMPURI Primăvara Vine primăvara grăbită și totuși parcă se oprește neliniștită și friguroasă în zori. Aștepți sosirea berzelor din vale și trecerea sitarilor la munți. Iarba strălucește prin frunzele uscate: se arată cele dintâi flori: ghiocei și viorele. Soarele crește în căldură și-n lumină; zilele se fac mai lungi și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am devenit prietene? Într-o zi deosebită de primăvară, pe când aerul era răcoros și înmiresmat, iar soarele blând de pe cerul de cristal încălzea pământul jilav, la școală s-a auzit clinchetul cristalin al soneriei. Eu, cum e firea mea mai neliniștită, am vrut să alerg, să fiu prima în curtea școlii și m-am luat la întrecere cu niște colege. Când s-a dat startul, m-am împiedecat de o piatră colțuroasă și am căzut. O durere puternică mă făcea să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai revedem, sau poate așa ți-e dat sorții, să nu mă ai pe mine la cap în ceasul morții. Dar, te rog, nu mai gândi așa, căci ne vom revedea în curând și vom trăi fericiți. Cunosc cât de neliniștită este o mamă când fiul ei este departe și când mai are de îndurat și sărăcia și iarna grea. La noi, în sat este frig și sunt și nori și noaptea e neagră și târzie. În fiecare noapte, tu inimă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui. Poate fi și un mărfar, continuă domnul În vârstă. Economia trece Înaintea noastră. E lucru știut. Ar putea fi și un tren militar, adaugă domnul de lângă geam, fără să abandoneze ziarul. Situația internațională e foarte Încordată. Cum așa? Întrebă neliniștită doamna În vârstă. Dușmanul nu doarme, stimată doamnă. Chiar niciodată? Nu. Și-atunci băiatul ăsta de ce trage la aghioase de când a urcat În tren? Tocmai de-aia, să poată fi apt de luptă când patria i-o va cere. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vreme fiul În preajmă, o făcea să uite oboseala vârstei, bolile... E bine și așa. -Cei de la Geton mi-ar trimite aici antene spre vânzare. Pot câștiga mai mult decât traducându-le filme idioate... Și ce te Împiedică? Întrebă Marta neliniștită. Mi-ar trebui un spațiu comercial, ca să zic așa. Îl știi cumva? Da. Spune-l. Cabana din grădină. E a ta, zise Marta fără să clipească. Adăugă: Pentru o chirie bună, bineînțeles... Zâmbi. Flavius-Tiberius rămase În scaun. Știa că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de-un raft cu cărți groase, de geografie. Ian era bine, morocănos și furios, dar în principiu bine. După ce mârâi câteva minute, ne întoarse spatele, prefăcându-se că doarme. — La naiba, am spus. Scout încuviință din cap, cu niște ochi neliniștiți, uitându-se drept în față. Am tăcut vreme de trei sau patru minute. — Scout? — Hmmm? — Ai spus că ai o soră. Vrei să-mi vorbești despre ea? — De ce? — Doar ca să nu mă mai gândesc la rechin. Scout se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi-ar fi răspuns Iordan, dacă m-aș fi plîns, nu repetițiile". Tristețea, la revenirea în Iași, era nerodnică, dar luam mersul de la capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe pleoape, redevin tînăra femeie neliniștită, gata să împingă trenul, să ajungă mai repede. După fumul de țigară de pe culoar, aerul rece. Forfota Gării de Nord, ea căutîndu-l c-un ghimpe în inimă: dacă n-a venit? Și palma bărbatului, întinsă a încurajare: "Sînt aici". Îmi primise trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fântânii, noaptea bântuie prin întreaga rezervație. E o arătare într-adevăr înspăimântătoare, îngrozitor de slab, cu pielea translucidă, cu ochii foarte mari și gelatinoși, privirea sclipitoare, fața poroasă ca o coajă de ou, complet fără pomeți. El se prezintă ca spiritul neliniștit al unui tânăr ce-și caută la nesfârșit prietenul, căruia i-a înșelat cândva așteptările. Povestea lui mi-a relatat-o într-o noapte caldă cu lună plină, când ne plimbam împreună pe ulițele rezervației. În zadar își caută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în lamele. Am curățat usturoi, l-am zdrobit și l-am călit în unt, cu carnea. Ciupercile mărunțite se înăbușeau în altă tigaie. Am pus totul laolaltă într-o cratiță cu un borcan întreg de smântână groasă. Sigrid mă privea neliniștită. -Olaf nu face la fel? o întrebai. -Nu știu. Nu l-am văzut niciodată gătind. Ce era cu cuplul acesta? Și de ce continuam s-o numesc Sigrid? Purta cu siguranță un prenume franțuzesc. Care? Nu mi-l puteam imagina. -Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
atât de mult de mine. -Atunci, mâine dimineață n-o să pleci? O să veghezi supra mea? -Vrei asta cu adevărat? -Da, spusei cu impresia rușinoasă că sunt un copil care-și imploră mama să rămână lângă el. -Fie. Zâmbii. Păru brusc neliniștită. -Ce-o să fac toată ziua? -Ceea ce facem. -Nu facem nimic. -Fals. Bem. Umplu cupele clătinând din cap. -O să ne petrecem vremea bând? -Bând o șampanie excelentă: nu există ocupație mai bună. -Câte săptămâni intenționezi să trăiești așa? -Veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare cum se apropie. — Nu sînt deloc superstițios, zice domnul Președinte jucîndu-se cu manivela portierei, ridicînd și coborînd neliniștit geamul, dar crezi că ar putea să fie ăsta un semn? Nu că m-aș îndoi eu de legitimitatea acțiunii, mă întreb și eu ca tot omul dacă nu cumva ar fi mai cuminte să amînăm plecarea pînă găsim un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se va da pe Televiziune, cine va reuși să intre acolo primul va fi boier, bineînțeles că noi vom fi aceia, tot ideea lui, trebuie să recunosc. — Cine știe la ce ne mai putem aștepta din partea lui, face Petrică pe neliniștitul, una e filmul pe care-l faci mai mult în joacă, și alta e o situație serioasă în care-ți riști nu numai propria piele, ci și pe a altora. Un fel de film va fi și răsturnarea asta de la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
apariție publică. Trage un șut la o conservă goală de tinichea care se rostogolește pe hol izbindu-se de ușa de la intrare, făcînd un zgomot spart. Tîr-țîr-țîîrrrrr, se aude soneria din senin, cine-o fi la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația și își lipește ochiul de vizor. În cealaltă parte vede o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cum puteți, că nu se știe cînd o să mai aveți ocazia, le face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]