580 matches
-
și pentru copiii lui! Și setea de urmărire a mers așa de departe încît ne-a fost dat să vedem zilele trecute chiar brațele sătenilor scoase la licitațiune. Bietul țăran, văzîndu-și casa pustie, vitele vândute, femeie și copii goi și nemâncați, își ia câmpii de disperare și trece granița - doar va da de un cer mai ospitalier! Această ticăloșie adâncă în care zace țara de atâta vreme nu împiedică întru nimic pe miniștrii Maiestății Sale de a se duce pe la băi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Frits după el. Aici decupla câteva constelații neuronale, și ca urmare băiatul rătăci drumul, se-ncîlci până spre-nserat într-o melancolică înlănțuire de iazuri și hotărî să se-ntoarcă acasă, unde ajunse la răsăritul stelelor, încasîndu-și bătaia așteptată și ducîndu-se apoi, nemâncat și plângând, la culcare. Urmaseră ani monotoni în satul natal, primăveri, veri și toamne aproape nebăgate-n seamă în așteptarea iernii, parcă mereu aceeași, în care însă copilul (și-apoi flăcăul) nu mai avu niciodată ambiția să ajungă până la îndepărtata
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
luat singure, să vă fie Învățătură de minte. La scurt timp sosise și mama de pe unde muncise și primise o sacoșă de cartofi și puțin orez Într-o pungă. Întețise repede focul să fiarbă orezul să nu se culce copiii nemâncați. În seara asta mâncăm fără gemene spusese tatăl cu naduf. Ele s-au ghiftuit cu ouă de furat, le ajunge. Soția Îl privise cu luare aminte și uimită nu Îndrăznea să Întrebe mai mult. Așa care va să zică...ouă de furat? Apăi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
la sânul său și-l hrănea din mâna lui. Într-o lună era vindecat dar tot mai șchiopăta. Mai avea el și o altă meteahnă, nu mânca nimic de la nimeni, numai din mâna lui Ionuț, chiar de ar fi stat nemâncat toată ziua. Grija lui Ionuț mai era și un motan enorm al unor vecini care după spusele gemenelor, cam dădea târcoale pe lângă ograda lor. Cred ca i-a pus gând rău ăstuia, spusese una dintre ele Într-o seară, cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a odăi pline de umbră și încărcate de covoare, ci a zgârie-nori, a străzi labirintice și a poduri întinse la nesfârșit. Călătoream tot mai rar la B. ca să-i vizităm pe părinții mamei, pe mama ei și pe „pârlitul și nemâncatul“ care iubea supele mai presus de orice, pentru că îi aminteau de „ciorbele“ românești și, treptat-treptat, fără să fi băgat nimeni de seamă, s-a dus la plimbare, din familie și din lume. —La fiecare prânz, socru-meu își punea pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca să stea jos și să se gândească la ce trebuia neapărat să facă mâine, efort urmat de puțină odihnă, necesară. Era mai uituc. Putea să-și pregătească un bol cu cereale chiar lângă cel pe care-l lăsase pe jumătate nemâncat. Ea îi spunea de câteva ori pe săptămână că era în concediu de boală, dar refuza s-o creadă. —Trebuie să mă întorc la serviciu, declara el. Să-mi câștig pâinea. Când îl vedea pe președinte la știri, mormăia: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
căpetenii de ieniceri. Acesta l-a dat două zile pe săptămână să învețe carte pe lângă un dascăl de la școala copiilor de casă, în rest îl punea să-i facă toate treburile casei. Se spune că deși era copil îl ținea nemâncat și-l bătea în fiecare seară. Ienicerul se purta așa pentru că într-o bătălie fusese lovit la cap și în urma loviturii își pierdea treptat vederea. Spre seară se spune că nu mai vedea nimic. Și cum sta ienicerul la ceasul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
socotind repede în cap câți astfel de oșteni întreținea el din haraciul pe care-l plătea. Ar fi trebuit, gândi el, să curețe ei Oltenia de soldații împărăției, atunci când am venit la domnie. Lasă că o să am grijă să rămâneți nemâncați, își propuse el și le adresă o privire blândă, zâmbindu-le prietenește. Urcă cele două trepte de marmură de Carrara și înaintă pe mozaicul cu motive florale albastre, prin uși care se deschideau singure în fața lui. De când știa neica Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și plecam așa cu sfinția sa, cu domnia ta, cu jupânițele domniei tale și cu paharnicul Șerban, pomenit fie-i numele. O luam la deal pe Dâmbovița și treceam cu tot alaiul prin codri și zăvoaie, prin lunci și sate și călătoream nemâncați și nebăuți, vreo patru, cinci ceasuri până la schit la Cetatea de se spune că a fost a lui Negru Vodă. Acolo ne da voie sfinția sa să coborâm din căruțe. Cu merindea și apa în spinare ne urcam până la schit, pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani și, întâmplător, șarlota de ciocolată mă bagă-n boale. E de-ajuns să-i văd suprafața ciocolatie făcându-mi cu ochiul, lucioasă, din frigider, ca să-mi pierd orice urmă de autocontrol. Și-n plus, am crezut c-a rămas nemâncată! Ăsta-i adevărul gol-goluț! Iisuse Hristoase, oare de la asta să se fi pornit toate țipetele și șraienul 1 ăsta, de la faptul că i-am mâncat pămpălaucei șarlota de ciocolată? Chiar dacă am mâncat-o, de fapt, n-am vrut! Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai atârnat la ele cu copilul, cum ar fi fost la una ca Roșioara, unde stătea Mugurel claie peste grămadă cu copiii ei care-l învățau să înjure și-l târau după ei pe maidane și pe cocioc, murdar și nemâncat toată ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de n-ar mai fi avut mult până să-l bage-n spital, și chiar i-a spus Roșioarei că pasămite d-aia îi hrănește ea copiii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Au circuitele inversate, ăștia sunt, lasă-i în plata lor dacă nu vor să se culce, stinge-le lumina și lasă-i, mâine-dimineață n-o să tragă nimeni de ei să-i scoale să se ducă la masă, or să rămână nemâncați și tot spre răul lor dacă nu se duc nici la ore, că s-au lins pe bot de bani de buzunar și de ieșit în oraș, și tot așa, lasă-i și lasă-i, păstrându-ți cumpătul și mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Velicu cu tot cu fiu-său. Degeaba s-ar fi ținut cu nasul pe sus și s-ar fi crezut altceva decât este. Era la fel ca Roșioara până la urmă, chiar dacă asta atârna la mai mulți, iar copiii ei, tot trențăroși și nemâncați. Ce mai, trebuie să se miște și să se zbată să-și caute de lucru... Nu se zbătu prea mult până să nimerească, iarăși, într-o bucătărie. Bucătăria unui restaurant de astă dată. Asta ți-o fi soarta și norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
copiii ei. I-a crescut pe toți trei în necazuri și-n greutăți, singură-singurică, da’ altă dată când tanti Roșioara nu era aici, madam Belciu s-a strâmbat că dacă ăia s-or mai numi copii... Răpănoși și nespălați, și nemâncați, și răi, mâine-poimâine îi vezi că-ți dă în cap pe stradă să-ți ia geanta, că mai bine i-ar fi dat la stat să-i crească, putoarea ordinară, care ea s-a bucurat la pensia alimentară și alocația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vezi, asta vroiam să-ți spun... Mai pune-ți bere, dragă, ce dacă te amețești? Te culci cu copilu’ aici. — Două pahare mi-e de ajuns. Mi-e că-mi vine rău... — Ai ajuns rău, Mirelo, tu, care duceai... Ești nemâncată, biata de tine. Ce? Ai postit? Vai de capu’ nostru! Ești nebună. Vrei să te-mbolnăvești? Te-ai tras, ai slăbit, arăți rău... — Las’ că nici tu nu ești prea grasă. — Da’ nu mi-am pus mintea să postesc, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să i se spună... În vremea din urmă, Mugurel o învinovățea smiorcăindu-se-n draci că o spune lui tataie, nu doar pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a pus-o să-i facă un frate? Nu-i trebuie, și așa le e greu, și uite că din pricina frățiorului ăstuia, nu mai dă nici tataie pe la ei... Ea îi spusese în câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
volume, „Aventurile echipajului Dox”, „Aventurile submarinului Dox” și altele câteva, mai dragi tatei. În ziua plecării, țin minte că am luat ultima masă în casa noastră dragă. Pe masă rămăsese mămăliga încă caldă, într-o strachină brânza cu smântână rămasă nemâncată, costițe și cârnați afumați prăjiți și chitara tatei în cui. În casă rămăsese aproape toate lucrurile la locul lor, nu se putea lua prea multe, spațiul din vagonul de marfă în care trebuia să călătorim spre străinătate era limitat. Aveam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
frumos ești și dacă ar scrie și rânduri te-ar face să zâmbești. Scrie scrisori din când în când pentru el, el find... hmm... doar el. Ea visează, uneori atât de mult încât tace moleșită zile întregi pe un fotoliu, nemâncată și sugrumată de strigăte din afară. Cine sunt eu? Hai taci, nu sunt Andreea!
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92927]
-
era aceea în care se afla. Pascalopol, cunoscător profund al acestei stări de spirit, fiindcă el însuși trăise în astfel de condiții și avea G. Călinescu milă mai mult de un om de familie bună, scăpătat, decât de un vagabond nemâncat, simțea datoria de a înlocui pe moș Costache. Felix vedea în Otilia o fată cu un bun-simț exagerat, cu o experiență de viață, dusă până la mizantropie, dar nu era așa. Otilia era ușuratică, iubitoare. Era însă modestă, încredințată că orice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aude, cu străini în casă. - Aud! zise bătrânul așa de stins, încît nu-l înțeleseră toți. - Zice c-aude, mamă! interpretă Olimpia. - E pezevenghi! explică Stănică doctorului. - Mamă-soacră, toate bune, dar mie mi-e foame! Vrei să fac de veghe nemîncat? Adu ceva aici, la botul calului. Voi n-aveți nimic aici, nu gătiți? se adresă Stănică Otiliei, care îl privi speriată, umilă. Nemaiașteptând răspunsul, Stănică începu să caute prin dulap, trântind ușile. Găsi, împinse în fund, sticle cu vin înfundate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
felii de salam, și comesenii luau acum pe tăcute și mâncau. Vasiliad înghițea ca un lup, aplecat asupra farfuriei. Aglae, zărind pe Otilia și pe Felix, deveni caritabilă. - Tu, Otilio, nu mănînci? și dumneata, domnule Felix? doar n-o să stați nemîncați?! Ce-o fi o fi, acum, să fim tari. Stănică se sculă, galant, de pe scaun și merse să dea brațul fetei. - Otilio, scumpo, fă-mi plăcerea, tu nu vezi ce e pe noi?ce, tu crezi că noi nu știm
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uiți la ea, parcă-i dracu. Uite-o ce pleoștită e, păi Dumnezeu nu bate cu bățu, vezi că tot mai e o dreptate în ceruri ? Vezi că tot mai e un Dumnezeu care a văzut că m-a ținut nemâncată atâta vreme și-n picioare la ușă ? După ce c-am bătut atâta amar de drum, m-a ținut la ușă cât am sunat, suna-i-ar creierii, că-mi tremura picioarele de foame și-mi venea leșin de la lingurea... Cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici nu s-a uitat la mine, și-acu se face că nu-nțelege... Blestemat să fie ăla de-o mai pune picioru în casa asta !... Dar-ar dracu-n tine, Vulpeo, că m-ai ținut aici, în picioare și nemâncată, dar-ar boala-n tine, să te-nzdrăvenești când oi zice io ! Să ajungi să-ți dea cu lingurița în gură, cum ajunsese mă-ta... — Ei, madam Delcă, ce faci, ce faci, lasă paltonul... Lasă paltonul, doar n-oi vrea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și aprinde paie-n cap ! Și mai o oprea, mai îi dădea iară drumu, era și fete cu ei, ba una, ba alta, așa a venit ș-aia d-a luat-o Tudor de nevastă la urmă. Anca. O mâță nemâncată, când a venit mai era elevă, mi-a spus chiar madam Ioaniu că familia ei avusese niște probleme, mai cum avusese și ei, și se întreba madam Ioaniu, adică o fi știut mă-sa la fata asta unde vine ? Adică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văzu, aruncă tava și ridică geamul. Bam! De Soto-ul porni În marșarier. Bud se repezi, ridică capota motorului și scoase distribuitorul. Motorul muri. Cindy coborî geamul. — N-a fost de-ajuns că mi-ai furat banii! Acu’ mă lași și nemîncată! Bud Îi aruncă În poală o bancnotă de cinci dolari. — Fac cinste cu un prînz. — Ce să-ți povestesc! Domnul sculă pe basculă, marele risipitor! — Kathy Janeway a fost violată și omorîtă În bătaie. Dă-mi-l pe tipul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]