2,065 matches
-
au fost sfințite de Iisus Hristos și făcute sfinte, și fiind sfinte "nu ne aparțin". Singura întrebare adresată omului este dacă dorește și dacă este pregătit să primească, în smerenie și ascultare, această sfințenie oferită lui, din dragoste și din nemărginita milostivire a lui Dumnezeu. Mai întâi Crucea pe care el trebuie să răstignească pe omul cel vechi cu patima și stricăciunea sa, și apoi harul și puterea de a lupta neîncetat pentru creșterea omului nou în el, a acelei vieți
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
roade culegem? Liniște aducătoare de bucurie și reconfortare sufletească, împăcare cu Dumnezeu și cu sine. Minunea rugăciunii nu constă atât în împlinirea ei, în înduplecarea lui Dumnezeu, ci în atingerea tainică ce se efectuează între sufletul nostru limitat și Duhul nemărginit al lui Dumnezeu. „Inima omului se află într-o stare prielnică primirii harului și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Din această atingere odrăslesc o serie de transformări binefăcătoare în ființa noastră. Rugăciunea se face între noi și Dumnezeu în viața noastră umană
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
echipei “Salvează o inimă” pentru sprijinul necondiționat pe care ni l-a oferit, mulțumim presei, mulțumim oamenilor cu suflet. Vă mulțumim din suflet tuturor”, afirmă Elena Lăzăroi, mama lui Bogdan, la întoarcerea în țară. “Ne bucurăm nespus când vedem bucuria nemărginită pe care o are o mamă când își vede fiul salvat de la o tragedie. Așa m-am simțit când am văzut-o pe Elena Lăzăroi de mână cu Bogdan, după ce s-au întors din Italia. Radiau de fericire și îmi
Campanie umanitară a Asociației “Salveză o inimă” [Corola-blog/BlogPost/92961_a_94253]
-
pot face lucruri identice. De exemplu, eu recunosc un tablou de Grigorescu, de Tonitza după anumite trăsături, după stilul personal. Suntem datori cu cinstea și cu respectul unii față de alții Omul este mărginit, posibilitățile lui fiind limitate. Dumnezeu este Ființă nemărginită, iar puterea Sa creatoare este infinită. Dumnezeu creează în mod unic, nu repetă; fiecare ființă este o creatură nouă, oglindind în ființa ei ceva din strălucirea și infinitatea dumnezeiască. De aceea Sfinții Părinți spuneau: „Ai văzut omul, ai văzut pe
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestui veac!... Se cuvine așadar, să-i aducem prinos de cinstire și de recunoștință rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul și cu dragostea sa cea nemărginită acolo, în locașurile cele cerești, în lumina cea neînserată a Slavei Sale!... În încheiere, deci, voi susține cu toată tăria că eu personal, mă simt foarte împlinit și onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej și marea șansă de
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
Volumul se deschide, sugestiv, cu poezia ,,Lumea mea”: ,,Lumea mea este o lume unică, / Nu are limite, nu cunoaște granițe, / Nu are formă, nici mărime, / Nu are timp, nu are nimic... / / Lumea mea se află în mine, / În sufletul meu nemărginit, / În imaginația mea călătoare / Și veșnic nemuritoare” (Adrian Ambruș). Cei peste o de tineri poeți materializează în creații literare, fără pic de sfială, apelând la varii procedee stilistice, ceea ce se ascunde în această lume a lor: bucuria, optimismul, melancolia, nostalgia
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
să fiu și sătul și flămând, și în belsug și în lipsă.” - Sfanta Scriptura, Filipeni, cap. 4, versetul 11. Născut sub semnul Fecioarei, pe data de 13 septembrie 1949, cu luna în Venus, Cornel s-a bucurat de o iubire nemărginită din partea jumătății sale, persoana care i-a cucerit dragostea prin dăruirea ei totală muncii și sprijinului cu care i-a stat alături pâna în ultima clipă din viață. Din câte am observat eu Cornel era omul care mereu era implicat
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
o simțeau, efectul vindecător al cuvântului său ce avea putere multă, înnoirea omului lăuntric pe care o încercau toți cei care veneau la Sihăstria cu dorul dobândirii vieții veșnice. Nu în cele din urmă, vreau să dau mărturie despre iubirea nemărginită pe care o avea față de aproapele, despre durerea acută pe care o resimțea văzând suferința din jur și despre blândețea și înțelegerea față de neputințele semenilor. Mi-au rămas adânc întipărite în minte și în inimă cuvintele sale despre cei care
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
luna nopții, Cu fața-i arzărtoare, din neguri, El înviind destine Ca Geniul hărăzind pe zei întru chemări divine, Iar Steaua Lui, eternul vis, crea noi universuri, Din neant, în zile lumina prin nopți fară reversuri, Și-n spațiul cel nemărginit amurguri, mii, firide, Și negrul hău, banal un punct, un cer abia divide. Lumina-i spațiul care arde, străpunge și-ncălzește Și viața-i e cuprinsul zării, prin inimi făurește, Sădind grădini de vis, speranțe curg prin stele, Și-n
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
și munți plini de pietre , strecurându-se să ajungă la timp afluenții ce îi vor ține constant cursul firesc al dorințelor. Afluentul prieteniei, al toleranței, al afecțiunii, al încrederii, al sexului și în final al iubirii ce vine să împresoare nemărginita bucurie a celor ce șansa le a dat această măsură a vieții. Afluentul prieteniei vine de undeva, de sus, din primele picături ale ploii. Străbate zăpezi și anotimpuri cu friguri cuibărite în hăuri, călduri transpirate în arșițe multicolore, spre a
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
pe care o duce cu vrednicie. Volumul “ Antizeism” este dedicat ființei care i-a dat viață si care este simbolul bunătății și dărniciei, cel mai curat simbol-mama. Poetul se închină cu recunoștință în fața măicuței sale, căreia îi poartă un dor nemărginit și căreia îi cere iertare din toată inima. Lacrimile sale curate sfințesc amintirea mamei pentru care poartă o veșnică iubire. Tabloul măicuței sale îl emoționează într-un mod unic. Despre “ne-nduplecatele iubiri” Sandu Cătinean scrie cu un condei înmuiat în
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
Se cuvine așadar, să-i aducem, si acum - la împlinirea a patru ani de strămutarea să la veșnicele lăcașuri, un prinos de cinstire și de recunoștință, rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul și cu dragostea sa cea nemărginita acolo, în lăcașurile Sale cele cerești, în lumina cea neinserată a Slavei Sale!... Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Veșnică să-i fie pomenirea! Amin!... Cu aleasă prețuire și deosebită recunoștință, Dr. Stelian Gomboș https://steliangombos.wordpress.com
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
oculari - a fost, în mod sigur, Castelanul. Buba coaptă din capul tiranului; trebuie întreținută! Romancierul se pricepe, e cel mai mare născocitor. Eu caut Adevărul, el Himerele. Când nu le găsește, le inventează; îl simt uneltind. Ura mea împotriva Magistratului - nemărginită - nu poate să evite o întrebare: Cine va conduce după căderea lui? Stațiunea e un cuib de leneși; truda locuitorilor e aparentă, un mod „inocent” de a fugi de efortul adevărat, care naște istorie. E nevoie de o autoritate neiertătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
spuse Iovănuț. — Și dacă, mărite Doamne - grăi inspirat Metodiu, cu ochii în tăria cerului - vei socoti de cuviință de-acum înainte să pui pe umerii noștri firavi alte și alte greutăți, cu gânduri și țeluri pe care numai Tu, în nemărginita-ți dreaptă judecată, le cunoști, adă aceste poveri mai mult spre mine decât spre mai în puterele meu tânăr frate Iovănuț, căci de m-oi gârbovi mai tare sub apăsarea lor, va părea ceva natural, eu gârbovindu-mă oricum prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
el. Dacă nu te-am omorât când te-am văzut venind, de ce-aș face-o acum? Oameni suntem... Metodiu se mulțumi să înghită, sfios, în sec. — Cald, bre - zise turcul dându-și și fesul pe ceafa și privind câmpia nemărginită: Mai dihai ca la noi. De unde sunteți de loc? - îndrăzni bunul călugăr. — Din Anatolia, bre, dintr-un sat, Cașmurük îi zice, dac-ai auzit - răspunse turcul. — N-am auzit, să fie cu iertare - răspunse Metodiu. — Nu-i nimic, bre, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asigură că încărcătura era bine stivuită, bău până la fund o ceașcă de cafea caldă și tare și, legându-și centura de siguranță, se pregăti să decoleze. Nu avea nevoie de lumină, indiferent de direcția în care trebuia să zboare deasupra nemărginitei întinderi sahariene, unde știa că nu va da pe negândite de vreun teren accidentat, și una dintre plăcerile lui era să observe soarele ivindu-se la linia orizontului și scăldând în lumină niște peisaje care, în ciuda atâtor ani de când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mult de două sute de metri înălțime, într-un joc de lumini, umbre și curbe atât de pronunțate, că uneori părea o încântătoare pajiște cu fecioare uriașe complet despuiate. Când, în sfârșit, lăsară în urmă râul de dune, pătrundând într-o nemărginită întindere pietroasă, își făcură apariția la orizont negrele siluete dințate ale unui mic lanț muntos, așa încât Nené Dupré se îndreptă spre sud-est și, după câteva minute, arătă un punt întunecat ce ieșea în relief la vreo zece kilometri distanță. — Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
culoare închisă, ce puteau lăsa un parașutist expert deasupra unei simple monede ce strălucea într-o pârloagă, alunecau străbătând întunericul nopții chiar în momentul în care luna dispăru și lumina ei rece și sfioasă nu se mai împrăștia peste întinderea nemărginită. Timpul fusese calculat cu precizie cronometrică, astfel că burduhănosul Hercules ajunse deasupra masivului muntos exact în momentul când noaptea devenise și mai neagră, și doar un perfect GPS și un radar sofisticat de ultimă generație i-au permis pilotului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vorba de soare, de căldură, de sete, de nisip, de vânt, nici de capcane sau gloanțe... Era vorba de faptul că, poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât Mecanicul, cât și oamenii săi abia dacă erau ceva mai mult decât niște sărmane furnici ce îndrăzniseră să sfideze un gigantic „tiranosaur“. — Toți avem nevoie de ajutor... - murmură în sfârșit, ca pentru sine. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a celor de la a VIII-a C nu mai rămăsese nimic, ori rămăsese nimicul, căci se poate spune oricum, după cum am arătat mai sus. Acolo unde cândva Robert și colegii săi răspundeau veseli la lecție, zâmbind inteligent, se întindea acum, nemărginit, batjocoritor și iluzoriu prin superioritatea și perfecțiunea sa în raport cu rasa oamenilor, spațiul cosmic. Noaptea stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
bariera a ceea ce nimeni nu poate numi încă. Bariera întunericului. Bariera numerelor imposibil de calculat. Resemnat, cu urletul retrăgându-i-se în coșul pieptului, Clossettino tăcu brusc, fără a se putea opri însă de la a privi stelele cu o ură nemărginită. Cu o privire atât de dură, încât dacă ar fi fost ațintită asupra unui om, acesta ar fi fost ucis pe loc, sorbindu-se, sugându-se din calea vieții. Clătinându-se, învins, Clossettino mai spuse doar atât: - Robert. Iar Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
stupefiante pe care le consumasem, explicau probabil de ce o decimasem cu o cruzime nemaîntâlnită, iar acum îmi era peste putință să-mi mai amintesc ceva. Sigur, așa trebuia să fie. Și totuși, nu înțelegeam... ceva nu se lega... În ce nemărginit de ascunse și abjecte vecee ale pământului putusem spăla de sânge rămășițele defunctei ori defunctului, căci la fel de bine era posibil să fi omorât pe oricine altcineva, astfel încât să nu las nici o urmă a oribilei mele crime pe oriunde treceam? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oricând? Ce e, vă-ntreb? Aș vrea să nu mă fi născut nicicând, astfel încât să nu pot cunoaște nici minunea de nepătruns a vieții, nici frumusețea fără asemănare a morții. Aș fi vrut să nu fi fost vreodată martorul tainelor nemărginite ale scânteii divine și nici să pot gusta cândva din nefericirea luminii furate în folosul oamenilor. Să nu fiu părtașul nici unui gest al nici unuia dintre strămoșii mei, cărora vrând-nevrând le împărtășesc experiențele, rătăcirile, deciziile. Aș vrea să fiu mort, nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ale împăraților nevăzuți ai universului cu nebunia mea desăvârșită. Dar Tu, Tu cel care te-ai întors dintre morți și în care cred, mă poți oare ajuta să mă întorc la ai mei? Știu că bunătatea și mila Ta sunt nemărginite și chiar dacă ele stârnesc la rândul lor mila sau repulsia unora dintre oameni, mie nu-mi e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o minune, Fiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
voi păși pe tărâmul de dincolo, aceasta este ceea ce trebuie să ispășesc acum. Dar voi trăi! Există oare mulțumire mai mare decât aceasta? În genunchi, asemeni poporului în care m-am născut, mă confesez acestui om de a cărui bunătate nemărginită mă umplu la rându-mi, sper pentru totdeauna, pentru a trăi până atunci când nu va mai fi nevoie de mine. Izbăvit pentru moment și absolvit de toate grelele-mi păcate, precum și de prezența mea în camera acelor companioni întunecați, descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]