606 matches
-
fata pe care-o iubea să fi uitat de mult totul. Alteori ar fi vrut ca ea să fie tot atât de răvășită de amintire ca și el, pentru ca între ei să existe o legătură, fie și una chinui toare și de nemărturisit. Mereu, când o conducea pe Ingrid spre casă, seara târziu, după orele de școală, pe când pălăvrăgeau despre orice privind cerul incendiat de amurg, și când îi întâlnea ochii, Victor încerca să afle din ex presia lor cât de mult știe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
E-asigurată, așa că... Păcat de ea, că era nouă!” Trece o vreme până la sosirea miliției. Un timp dens, apăsător. Nimeni nu știe exact ce e mai bine să spună, ce anume e mai nimerit să facă. Toți patru au senzația nemărturisită a trecerii peste o punte miraculoasă; dincolo, nu te așteaptă decât hazardul, necunoscutul, inimaginabilul. Oare, nu cumva ei sunt acum patru fantome, patru arătări care n-au reușit, pe de-a-ntregul să părăsească acest tărâm? Încetul cu-ncetul își vin
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
câmp, ceea ce tomograful sugerează: o rudă mai bătrână cocoțată încă pe creierul lui, rotindu-se mereu înapoi, de-a lungul apei șerpuitoare. Se împleticește spre acest adevăr, singurul suficient de mare ca să-l aducă acasă, întorcându-se spre incomunicabil, spre nemărturisit, spre trecutul pe care l-a vătămat ireparabil, prin simpla lui existență. Distrus și refăcut cu fiecare gând. Un gând pe care trebuie să-l spună cuiva înainte să se ducă și el. O voce anunță coborârea. În îmbulzeala tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a lui ’63, singurătatea și disperarea. Nu știu de ce-mi vine mereu în minte imaginea asta, din ce fel de frică adâncă de clacare e născută, din ce spaimă că nu voi reuși să fac față, din ce convingere nemărturisită că rolurile nu sunt compatibile până la capăt... Dormi, puiul mamei, nu te mai foi în așternuturi și lasă-i pe Simba și pe Tigrilă-n pace, chiar și jucăriile din pluș trebuie să doarmă, pe mama o așteaptă o chiuvetă plină
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
statura lui diferă Întrucîtva de cea a majorității oamenilor pe care-i vedea zilnic pe stradă În preajma lui. De fapt, era victima unei teribile amăgiri: dintr-un motiv pe care nu-l putea defini, avea o anumită credință tainică și nemărturisită - o imagine a propriei sale persoane, care, desigur, nu era rezultatul gîndirii conștiente, ci mai degrabă proiectarea inconștientă a dorințelor sale - aceea că, de fapt, era un om de Înălțime și dimensiuni medii - un om obișnuit, de un metru șaptezeci-șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rost să îl contrazică, dar se întristase de tot. — Nu mai sunt o simplă nevastă, îi spusese Ghazal surâzând. Eu duc grija ta, a băiatului, a biroului de avocatură... Doar pe ea nu se numărase. Grija pentru ea părea ultima, nemărturisită. Într-o după-amiază, când taică-său îl găsise mâncând singur, în sufrageria gătită cu față de masă și șervețele, îl apostrofase cu amărăciune: — Băiete, numai tu știi ce ar trebui să aștepți de la o nevastă! Dar Omar nu știa, nu știuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deși sporiseră dorința lor de eliberare, îi învățaseră să fie prudenți și îi obișnuiseră să conteze din ce în ce mai puțin pe un sfârșit apropiat al epidemiei. Totuși, acest fapt nou era pe toate buzele, și, în adâncul inimilor, clocotea o mare speranță nemărturisită. Toate celelalte treceau pe planul al doilea. Noile victime ale ciumei cântăreau foarte puțin pe lângă acest fapt exorbitant: statisticile scăzuseră. Unul din semnele că epoca sănătății, fără a fi sperată în mod deschis, era totuși așteptată în secret, era faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
contrarul. Disecând și mai amănunțit această problemă, nu e greu să ne convingem că, interesat și partizan se măsluiește adevărul, incriminând nejustificat Țara și poporul român. Sper că, noi discuții și mai ales mărturii dezbrăcate de ură și interes abil nemărturisite să vină într-un viitor apropiat clarificând această spinoasă problemă. Am impresia (poate nu pe deplin justificată), dar România este accentuat acuzată de parcă noi românii am fi inițiat Holocaustul și am fi înființat acea sablă de lagăre de exterminare în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
naționalitate n-a fost mai persecutată și mai expusă ca românii basarabeni. Istoric s-a dovedit că niciodată vecinii noștri din Răsărit nu ne-au vrut binele și în numele credinței comune s-au arătat protectori ai noștri, cu scopuri ascunse, nemărturisite. România a fost ca un ghimpe, o stavilă în calea tendințelor expansioniste ale uriașului imperiu. Câte războaie au purtat cu turcii pe motiv că ne țin partea au transformat România în teatre de război cu tot cortegiul de suferințe rezultat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
competiție de rafting În beneficiul ecoturismului din Erevan. Unchiul Dikran bănuia că motivul pentru care arătosul său nepot venea atât de des la San Francisco nu era doar obligația de a participa la aceste evenimente sociale, ci și atracția Încă nemărturisită pentru o fată pe care o Întâlnise În acel grup. Dikran Stamboulian a privit cu ochi pofticioși mâncarea așezată pe masă și s-a Întins după un borcan cu ayran. Era o rețetă americanizată, cu prea multe cuburi de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
stânjenit de ea, ca și cum ar fi fost mai degrabă o povară decât o binecuvântare. — Laurence, bună. El tresări, gata să-și verse băutura. — Fran. Cât pe-aci să fac risipă de Macallan. Ce vrei să bei? Observă cu o plăcere nemărturisită că bea whisky-ul preferat al tatălui ei. Știa că era o prostie să vadă un semn în asta. Ar fi putut la fel de bine să observe că purta pantofi Church’s, întocmai ca tatăl ei, sau că fuma trabucuri extravagante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o lumină mai potrivită mesajul artistic al precedentelor sale expoziții de caricaturi din 1906 și 1907) marchează acest prim punct critic. Editorialul program al revistei, „Aprindeți torțele!“ - în care unii au văzut „primul manifest avangardist din literatura română” -, îl reia, nemărturisit, pe Rémy de Gourmont din Le Livre des Masques. Ideile criticului simbolist francez au fost, de fapt, ideile directoare ale revoltei antiacademiste. Ideea diferențierii individualiste, refuzul banalului și al imitației, libertatea inovativă sînt afirmate impetuos: „Aprindeți torțele să luminăm prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
săi și mulțimea credincioasă a lucrătorilor și proletarilor?”, interpretînd în această cheie manifestația studenților lui Mihail Dragomirescu împotriva piesei Manasse: „Cînd sîntem în vremea misticismului, de ce n-am admite o clipă că în manifestația contra lui Manasse se ascunde un nemărturisit sentiment de antipatie religioasă?”, și demontînd pseudoargumentele etniciste ale românismului xenofob: „Ronetti-Roman era de origină jidan, deci nu poate fi scriitor român. I.L. Caragiale era de origină grec, deci... Mihai Eminescu era de origină slav, deci... Millo, Pascali, Negruzzi, Ghica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De când Vasilica s-a prăpădit, timp de o săptămână Iorgu n-a scos niciun cuvânt, n-a dormit și n-a mâncat aproape nimic. Slăbise mult, numai ochii i se făcură mai mari... licăreau parcă o durere ascunsă, tainică și nemărturisită. Cu fața în sus, pe pat, privea tavanul întunecat pășind în trecut. Năpădit de felurite gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar cu durerea lui și amintirile lui. Uneori, i se părea că se lasă tavanul peste el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spus... Dar, nu mai încercă să-i spuie ce avea pe suflet. Tace, tace întruna și-l privește... Știe că nu poate vorbi, a renunțat, îl privește doar și tace... Numai ochii i se făcură mari, licăreau o durere ascunsă, nemărturisită. Pentru o clipă, lui Iorgu inima i se opri, parcă, și se înecă pusă pe plâns... ceva nedeslușit îl tulbură, îl puse pe gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cuibărirea ei, sub el, și Îndepărtarea pantalonilor lui, scurți, și a chiloților ei, din mătase, de culoare roz. Scurtul și Înfriguratul act sexual, care se consumă În acel segment de timp, va rămâne Încrustat, pentru totdeauna, În istoria nescrisă și nemărturisită a iubirii ce guvernează și va guverna, În continuare, fără Întrerupere, lumea! Se ridicară aprinși, transpirați, emoționați, plini de unul de altul, ca o albină ce revine, la fel de firesc, de la bogatul cules, din prea-plinul florilor de câmp, ale naturii. Corina
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai bătrână, avea o considerabilă avere. Nici Georgeta nu-i displăcea. Era frumoasă, cu relații care erau mai degrabă folositoare decât dezonorante, cu putințe admirabile de a-l împinge. Firește, Georgeta contrazicea conceptul lui de femeie sfântă, dar dacă în fundul nemărturisit al sufletului tocmai calitatea de curtezană cu trecere îl atrăgea, la lumina conștiinței își zicea că face o faptă minunată: "ar înălța-o pe Georgeta până la el". Toată ciuda lui Stănică venea din faptul că Olimpia nici nu-l înșela
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căpătâiul întors către sud, pentru a putea, în somn, să-l întîlnească pe profesorul Mircea Eliade. Aventura sa imaginară cu Marele Bărbat era marea ei taină perversă, voluptoasă și religioasă, dacă aceste lucruri puteau exista împreună. Luxul și justificarea ei nemărturisită de femeie aleasă. De fapt, ori de câte ori își orienta acel căpătâi către sud, Maria C. Nicolici se trezea ea în patul (din vis) al Profesorului de Istoria Religiilor. Spre deosebire de lungile săptămâni în care, adormind cu căpătâiul către alte puncte cardinale, i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru. Cu adevărat, cele câteva milenii de istorie ne-au făcut necruțători cu subistoria noastră. Aspirația nemărturisită, dar constantă, a unui popor, ridicat prin creații la mare cultură, trebuie să fie închegarea lumii întregi în jurul său. Aceasta este ideea pentru care luptă - știind sau neștiind - culturile mari. Prin conținuturi, mesianismele se deosebesc, se opun, se războiesc; numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
crește în răgazurile vieții. Concepția monolineară a istoriei absolutizează un singur principiu, căruia îi sacrifică toate conținuturile reale și concrete. Idealismul, ca și pozitivismul, s-a întrecut în a batjocori devenirea. Nu datorită idealismului a înțeles Hegel istoria, ci iraționalismului, nemărturisit dar prezent în toată viziunea sa. Comparați înțelegerea sa istorică perspectivei pozitiviste a lui Comte și veți remarca fadoarea teoretică a ultimului și bogăția nuanțată a întîiului. Istorie și iraționalism nu sânt termeni identici, ci corelativi. Istorie și raționalism însă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moment dat, în opera lui Freud și a discipolilor lui, între psihanaliză și psihologia mulțimilor. Da, știu. Acestor puriști le repugnă filiația care îl unește pe eroul gîndirii de zilierii istoriei ideilor: Le Bon, Tarde, Mac Dougall. Din motive de nemărturisit, care țin de aristocrația intelectuală, dar și de culoarea politică, ei preferă, se înțelege, filiația mai nobilă a unui Nietzsche, Kant etc. Freud însă nu i-a citit. I-a citit însă tocmai pe marginalii huliți, de mai sus. I-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ales, prin virtuțile interiorității. Pentru creștinismul ortodox, aceasta nu înseamnă deloc „pietism” sau „resemnare”, ci ascultarea de o logică firească a priorităților. Ideea că lumea este fundamental rău rânduită nu poate fi decât reflexul unei credințe gnostice - cel mai adesea, nemărturisite. A renega ordinea firii printr-o răzbunare istorică pe orice fel de trecut rușinos este nu mai puțin un păcat. În cuvintele lui Isaiah Berlin, „nu există substitut pentru simțul realității”. Nu etosul revoluționar sau ideologiile de grup dezrădăcinează răul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este deplasat către un plan mai degrabă psihologic sau existențial (Friedrich Schlegel considera, de exemplu, forma lirică, subiectivă, pe cea dramatică, obiectivă, iar pe cea epică, subiectiv-obiectivă)175. În linii mari, întreaga confuzie pornește așadar de la o substituire (involuntară sau nemărturisită) a criteriilor. Dacă la Platon și Aristotel împărțirea fundamentală avea un statut bine determinat (referindu-se explicit la modul de enunțare al textelor), taxinomiile ulterioare, în special romantice și postromantice, nu mai înfățișează în schimb epicul, liricul și dramaticul ca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
complex și mai profund poet erotic de pînă la Eminescu, compune Meșteșugul stihurilor românești pentru a instrui și a face plăcere unei „preacinstite cucoane”. Pentru ca versurile lui să fie Înțelese mai bine, pentru ca plăcerea să fie mai mare și (detaliu nemărturisit!) efectul lor mai puternic, stihuitorul Întocmește (compilează) o retorică pe care o ilustrează cu versuri proprii. Stihurile au fost scrise ca să zugrăvească patimile sufletului, retorica a fost Învățată (furată) de la ochii preacinstitei doamne. Erosul provoacă, așadar, nu numai poezia, dar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ceea ce generează invidia democratizată este dorința de a urca și de a acumula, de a domina și de a fi admirat. André Maurois, celebrul scriitor francez, spunea că invidia apare pentru că toți vrem într-un fel sau altul, mărturisit sau nemărturisit afirmarea, recunoașterea, lauda, admirația, supremația (2008). Pare că "oamenii de oriunde caută un ceva misterios care a fost numit autoritate, demnitate, dominație, eminență, stimă, influență, condiție, superioritate, prestigiu, rang, considerație, reputație, respect, poziție, stabilitate, aură sau statut social" (înalt), ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]