3,977 matches
-
pe covor fu ridicată cu repeziciune de femeia grijulie fată de soarta covorului. Ce-i asta ? Îi zise bărbatul privind la trupul Întins peste pragul lor. Femeia privi la rându-i nedumerită, la necunoscutul prăbușit, apoi la câinele ce stătea nemișcat În holul lor. L-a omorât ! L-a omorât cu satârul, zise ea cu spaimă, arătându-i bărbatului satârul Însângerat căzut pe holul de mozaic. Georgescu Își privi câinele cu durere. Hamilcar, murmură el stins, părăsindu-l pe holul de la
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
L-a omorât ! L-a omorât cu satârul, zise ea cu spaimă, arătându-i bărbatului satârul Însângerat căzut pe holul de mozaic. Georgescu Își privi câinele cu durere. Hamilcar, murmură el stins, părăsindu-l pe holul de la parter. Câinele rămase nemișcat. Sângele Închegat arăta că iremediabilul se Întâmplase. Pe satârul lui, atârnând pe lângă pijamale, era numai sânge. Deci el era vinovatul!. Bărbatul Îl apucă de reverele pijamalei și-l zgâlțâi. L-ai ucis, nenorocitule, l-ai ucis ! strigă la el cu
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
văzu cu spaimă cum lumina se Înalță iute, spre cerul presărat cu stele. Pe măsură ce se Îndepărta se amesteca printre ele, devenind o stea În mișcare, până când nu se mai putu desluși. Georgescu și cei de la parter se cruciră, apoi rămaseră nemișcați, gândindu-se În felul lor la cele Întâmplate. Dimineața Îi găsi obosiți. Fără voia lor se reîntâlniră În fața blocului. Domnul Georgescu Îi salută, traversă strada și se pierdu pe terenul din fața blocului. Vroia să se convingă la lumina zilei, de
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
concurent din cele două echipe pregătit pentru a traversa regulamentar pe „zebră”, respectând următoarele reguli : 1. Startul se dă de către un „agent de circulație” care are în mână trei stegulețe. Atunci când ridică stegulețul roșu (sau spune culoarea roșie) copiii stau nemișcați în cerc ; atunci când ridică stegulețul galben se pregătesc de plecare, iar când ridică stegulețul verde, pleacă în concurs. 2. Copiii execută pas de marș până la bordură (primul baston) se opresc, privesc mai întâi spre stânga, apoi spre dreapta și
Cartea micului pieton by GELU ANDONE [Corola-other/Imaginative/83884_a_85209]
-
și mediator footnote>. Sfântul Maxim, caută de asemenea o împăcare, dar deosebind mai categoric ca Sfântul Grigorie mișcarea din lumea finită de elementul de mișcare ce intră în starea din viața eternă. În sensul acestei sinteze vorbește el de mobilitatea nemișcată sau nemișcarea mobilă. Ar fi lipsit de sens să deducem că ființele umane ar putea ajunge vreodată să fie nemișcate așa cum Dumnezeu Însuși este imuabil. Imobilitatea pură este întotdeauna atribuită doar lui Dumnezeu: „Pentru că ceea ce este fără cauză a ființei
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
finită de elementul de mișcare ce intră în starea din viața eternă. În sensul acestei sinteze vorbește el de mobilitatea nemișcată sau nemișcarea mobilă. Ar fi lipsit de sens să deducem că ființele umane ar putea ajunge vreodată să fie nemișcate așa cum Dumnezeu Însuși este imuabil. Imobilitatea pură este întotdeauna atribuită doar lui Dumnezeu: „Pentru că ceea ce este fără cauză a ființei sale nu este mișcat. Acum, dacă ceea ce este absolut fără cauză este și imobil, atunci Divinul este imobil, din moment ce nu
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
o întindere așa lunecoasă măsură a depărtărilor pe care poți să calci navigând cu ochii minții cu vela sufletului lăsată în vânt spre a ajunge din urmă navigatorii ce caut eu la un țărm unde marea nu are valuri stă nemișcată în întinderea ei strivind între maluri lacrimile pământului îndurător de anghel zamfir dan Referință Bibliografică: o mamă pentru fiul meu / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI, 20 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
O MAMĂ PENTRU FIUL MEU de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1466419296.html [Corola-blog/BlogPost/383604_a_384933]
-
fie totul bine! îi răspunse Arina, cu încurajarea în care nici ea nu credea. - Da, să dea Domnul... La revedere, ne mai auzim la telefon! - și ca un meteor, Dana ieși pe ușă. În liniștea ce învăluia odaia, Arina rămase nemișcată, privind prin fereastră cum norii începuseră să se îngrămădească pe cer, vestind apropierea ploii ce se lăsase atâta vreme așteptată. Un fulger lung despică dintr-o dată, de sus până jos, vinețiul cerului, făcând-o să tresară. Strălucirea aceea fulgurantă îi
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1492978087.html [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
unde erau expuse tablourile (peste douăzeci de saloane...), un adevărat muzeu, am fost condusă într-o sală uriașă, care se întindea pe o suprafață remarcabilă, lângă grădina sa și care nu era altceva decât un... garaj. În acel garaj stăteau, nemișcate de mai bine de un an, minunate mașini, cele mai scumpe din lume; erau parcate cu grijă, fiecare în porțiunea ei de teren, acoperite cu huse; fiecare dintre aceste " bijuterii" erau "copiii" acelui domn, la fel ca și picturile din
FERICIREA... de DOINA THEISS în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Fericirea_doina_theiss_1366922398.html [Corola-blog/BlogPost/345982_a_347311]
-
de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte, eu, îngerul meu păzitor sau al lui? Recunoscusem Parcul Herăstrău, să nu mă întrebați cum, că nu vă pot explica. De multe ori în vis asiști la niște întămplări și
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Banii_care_aduc_fericirea.html [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
Liviu Georgescu Și poate așa se cuvine se mai simte spaima în trupul nemișcat, cu ochii închiși, părând că doarme, dar fără suflare. părea înainte că moare, că e mort, dar gesturile încă se agățau de lucruri, iar cuvintele mai dădeau târcoale luminii reci și palide a frunții. și spaima lui vrea să zică
Poezii by Liviu Georgescu [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
încearcă, vestește. și nici acum sfârșitul nu se-arată și singura respirație e spaima cu plămâni de oțel. și singurul gând e spaima cu oase de plumb și singurul sentiment e spaima cu franjuri sticloase care se simte în trupul nemișcat: pare că-i mort. poate că-i mort. și stai o vreme la căpătâi ascultând o respirare, un semn. și simți încet că te părăsesc puterile și nu mai poți nici să asculți, se lasă o tăcere în jur și
Poezii by Liviu Georgescu [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
lasă o tăcere în jur și în gânduri și ți-e greu să spui dacă ceva mai adie prin nemișcarea ce nu mai poate fi spartă. deși frica care te paralizează prevestește că nimeni nu poate muri. că e doar nemișcat și doarme cuminte. pentru că nimeni nu poate muri atâta vreme cât a fost odată în viață. cât a sperat și-a iubit. și poate că așa se cuvine: flacăra scurtă să rodească etern. Deturnare plecasem către o țintă știută, dar
Poezii by Liviu Georgescu [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]
-
cerul le-a arătat prietenelor ciufulite cu buze rujate pe furiș chiloțeii ei mici albi ele se uitau așa curioase strângeau palmele umede nu știau ce să zică se foiau și a început să plouă Lulu plângea toate fetițele stăteau nemișcate pe iarbă în ploaie cuminți ca niște păpuși și nimeni nu știa că Lulu plânge Ellen și Jo Jo locuiește într-o rulotă cu sora ei mai mica Ellen din când în când Jo se prostituează pentru a-i putea
Poezie by Ofelia Prodan [Corola-website/Imaginative/9249_a_10574]
-
a trebuit să mă dau bătută, îmi mărturisea în seara de Sînziene vara mea bună Dorica, stăteam cu mînile încrucișate și nu știam ce să mai cred și ochii mi se închideau de greu. Dar deodată am tresărit (tata stătea nemișcat în fotoliu, respira așa cum șuieră vîntul: cînd ascuțit, cînd zgomotos); am tresărit și l-am mai întrebat o dată: dece? și i-am dus un pahar cu apă rece la gură. Tata a căscat ochii lui mari și a spus: - Dorico
Poezii by Ioan Flora [Corola-website/Imaginative/14462_a_15787]
-
NETREBNICI CARE NE CONDUC - Interviu cu Mihai Eminescu”, acesta a fost un succes, în ciuda faptului că spațiul în care s-a desfășurat evenimentul nu era o sală de spectacole dedicată, ci un restaurant (somptuos) dotat cu scenă. Publicul a rămas nemișcat timp de o oră și jumătate, uluit de avalanșa de analizele sociologice, istorice și geopolitice ale lui Eminescu. Piesa este un dialog între doi jurnaliști, unul din mileniul trei (interpretat chiar de autorul piesei) și celălalt din secolul al XIX
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu by http://uzp.org.ro/jurnalisti-uzpr-in-agora-miron-manega-dramaturg-al-lui-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
toată țara, s-a întâmplat să meargă și prin locul acela. Un barbar l-a văzut pe bătrân că se uită pe fereastră, a scos sabia și a întins mâna să-l lovească; a rămas însă cu mâna întinsă și nemișcata. Cand ceilalți barbari au văzut această s-au minunat și s-au rugat de bătrân căzând la picioarele lui. După ce bătrânul a făcut rugăciune pentru el l-a vindecat și astfel și-au luat rămas bun de la el în pace
LIVADA DUHOVNICEASCA (24) de ION UNTARU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1381289660.html [Corola-blog/BlogPost/352398_a_353727]
-
se prăvălească ceva în ea. Când am isprăvit treaba elicopterul s-a putut apropia deasupra gropii și s-a putut începe filmarea. Au urmat apoi alte experimente și măsurători. În tot timpul acestor operații, sinistrul obiect a continuat să rămână nemișcat pe fundul gropii. Am mai luat apoi probe de sol și de vegetație. N-am îndrăznit însă nici de data asta să luăm probe chiar din obiectul acela cosmic, niciunul dintre noi n-a avut curajul să se lase coborât
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1467096491.html [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
învăluiseră capul în semn de întristare. Am auzit un ostaș murmurând în cuvinte străine, pe care eu nu le-am înțeles. Ici și colo, se vedeau grupuri de oameni și femei adunați și, când aruncau privirea spre muntele Calvarului rămâneau nemișcați, ca în așteptarea vreunei alte minuni a naturii. M-am întors în Pretoriu întristat și plin de gânduri care mă frământau. Urcându-mă pe trepte, se puteau vedea stropii de sânge care curseseră de la Nazarinean. După un timp a venit
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1492508189.html [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
i-am vizitat, după un sfert de veac, nu le-am mărturisit cine sunt...doar i-am admirat și am privit cartea așezată pe perete, la loc de cinste, am băut cu ei un ceai cald, apoi afară am stat nemișcat vazandu-mi filmul vieții. Deasupra ușii scria cu litere mari numele cabanei: FLOARE DE COLȚ! Nu vă voi spune mai mult. Dacă "Noaptea speranțelor" a avut un impact asupra mea, el s-a produs cu efectul de a ma apropia
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 by http://confluente.ro/_strania_poveste_a_florii_de_colt_din_cristi_iordache_1331939648.html [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
atâtea în sufletul tău... și acum nu mai știi ce să faci cu ele. Ești un singur om, draga mea! Cât vei mai aduna de la toți? Hai, spune-mi! Ce te apasă? Ce-i în suflețelul tău chinuit, draga mea? Nemișcată, Emanuela o privea pe Simona, ca și când nu ar fi văzut-o și nu ar fi auzit-o. După câteva clipe lungi, expresia chipului i se schimbă și lacrimile începură să-i șiroiască pe obraz. Rușinându-se de prietena ei, încercă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1422820402.html [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
Când mă uit cu luare-aminte la tine, Uta-napiștim, statura ta nu este obișnuită: ești asemeni mie; da, nu ești deosebit; ești întru totul ca mine! Inima mea mă îndeamnă să mă lupt cu tine, și cu toate acestea, brațul rămâne nemișcat. Povestește-mi cum ai luat parte la Sfatul zeilor și cum ai dobândit nemurirea?" Uta-napiștim îi spuse lui Ghilgameș: - "Am să-ți destăinui, Ghilgameș, un lucru ascuns, o taină a zeilor pe care ți-o voi spune numai ție. Șuruppak
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1477872550.html [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
câte un munte de seamă. Corabia trăsese la mal lângă unul dintre ei, muntele Nitsir; muntele Nitsir a oprit corabia și n-a mai lăsat-o să se urnească din loc. O zi, două zile, muntele Nitsir a ținut corabia nemișcată; trei zile, patru zile, muntele Nitsir a ținut corabia nemișcată; cinci zile, șase zile, muntele Nitsir a ținut corabia nemișcată. Când a sosit ziua a șaptea, am dat drumul unui porumbel și l-am lăsat să plece. Porumbelul s-a
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1477872550.html [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
unul dintre ei, muntele Nitsir; muntele Nitsir a oprit corabia și n-a mai lăsat-o să se urnească din loc. O zi, două zile, muntele Nitsir a ținut corabia nemișcată; trei zile, patru zile, muntele Nitsir a ținut corabia nemișcată; cinci zile, șase zile, muntele Nitsir a ținut corabia nemișcată. Când a sosit ziua a șaptea, am dat drumul unui porumbel și l-am lăsat să plece. Porumbelul s-a dus, apoi s-a întorsînapoi la corabie; negăsind nici un locșor
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1477872550.html [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
și n-a mai lăsat-o să se urnească din loc. O zi, două zile, muntele Nitsir a ținut corabia nemișcată; trei zile, patru zile, muntele Nitsir a ținut corabia nemișcată; cinci zile, șase zile, muntele Nitsir a ținut corabia nemișcată. Când a sosit ziua a șaptea, am dat drumul unui porumbel și l-am lăsat să plece. Porumbelul s-a dus, apoi s-a întorsînapoi la corabie; negăsind nici un locșor unde să se așeze, a făcut caleîntoarsă. Am dat drumul
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1477872550.html [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]