805 matches
-
de cocori Ce și-au purtat prin neguri o unică iubire, Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din flori Pășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire. Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitat Poartă pe-a aripa udă extazul nenăscut, Își slobozește vrerea și-un reținut oftat Chemând o primăvară cu pasul de-nceput. Te chem fără cuvinte la margine de dor Să-nmugurim în doi după o iarnă lungă, Visez încă-n cocon că-s fluture în zbor Și
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
arată noi stoluri de cocoriCe și-au purtat prin neguri o unică iubire,Înlănțuiți se-așează la cuibul lor din floriPășind nedespărțiți, prin ploi, spre fericire.Privindu-le iubirea, un gând ce l-am uitatPoartă pe-a aripa udă extazul nenăscut,Își slobozește vrerea și-un reținut oftatChemând o primăvară cu pasul de-nceput.Te chem fără cuvinte la margine de dorSă-nmugurim în doi după o iarnă lungă,Visez încă-n cocon că-s fluture în zborși în tăcere ascult
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
să zâmbesc, Vom fi izvor de lacrimi opri-vom timpu-n loc, Pe zbuciumul din ființă aș vrea să îți plutesc Transformă-mă-n cenușă vie, cu-al tău foc. Să curgem clocotind, prin timpuri infinite, Să ne prelingem viu spre nenăscute vieți, Să plângem fericiți topindu-ne-n cuvinte Să ne-așezăm în rouă, pe iarbă-n dimineți. Apasă-ți fruntea grea peste-al meu pântec, Prin el am să te sorb în mine, să-mi rămâi, Să urce peste ceruri
ȚINE-MĂ STRÂNS de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378915_a_380244]
-
pe dimensiunea așteptării, eventual a îndoielii, a ezitării, a împăcării, mai rar, poate, a panicii (este, așadar, interiorizat, este pe de-a-ntregul subiectiv, ca și „țipătul” - „Aud/ Țipătul,/ Numai/ Eu/ Îl aud” - Deplinătate): „Sub Soarele Încă Nerăsărit, Mă privesc În Nenăscutele Umbre”. (În așteptare) Iar spațiul, subiectiv și el, este esențializat, fie pe orizontalitatea drumului spre tăcerea eternă și spre negură: „Un pas. Încă Un pas Și ceața M-ascunde. Abia Îl mai aud Pe cititorul De urme”. (Încet); fie pe
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
poeziei sunt scântei mistice care țâșnesc din melancolie într-o voluptate debordantă ca-n agatele din templele păgâne, orgi cutremurătoare din catedralele sufletului, care zboară spre cerurile albastre în gemete înăbușite, altădată sunt umbre și cețuri pentru suflete ce așteaptă nenăscutul timp, săruturi mincinoase din panoplia lui iuda iscarioteanul care a pângărit lacrima cu o minciună spusă frumos; poezia nu explică și nu clarifică nimic, ea are darul de a stârni minuni, invadând spațiile nenăscute din sufletul nostru credul... de câteori
ÎNTOTDEAUNA POEZIA ALEARGĂ SPRE INFINIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382055_a_383384]
-
și cețuri pentru suflete ce așteaptă nenăscutul timp, săruturi mincinoase din panoplia lui iuda iscarioteanul care a pângărit lacrima cu o minciună spusă frumos; poezia nu explică și nu clarifică nimic, ea are darul de a stârni minuni, invadând spațiile nenăscute din sufletul nostru credul... de câteori moare un poet, poezia plânge, a plâns la moartea lui homer, la capul lui eminescu și lacrimile ei s-au prefăcut în piatră, câteodată poezia e dărâmare și surpare, e un chin prin care
ÎNTOTDEAUNA POEZIA ALEARGĂ SPRE INFINIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382055_a_383384]
-
să îți umplu vechiul pocal de vin. Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri, iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin. Prin ochii Tăi privesc o lume dispărută ce-Ți trimitea frenetic, înaripări de dor. Iubire să-Ți cobori în lume nenăscută, de pământence să-Ți legi destin de muritor. Dar ai ales să fii ,,nemuritor și rece", iubire să-Ți trimiți în raze de Luceafăr. Prin noape, când răsari, cu dor ce mă petrece, iubire în rouă Ți-aduc pe flori
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Să ne amintim de Eminescu În secolul de lupte răvășit Din traci s-a înălțat către zenit Luceafărul poporului român Ținuturilor dacice stăpân. Plecarea lui în lumi necunoscute A-ndurerat și ființe nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de glie Să ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de Zeu să lumineze-n haos El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos Să mângâie cu raza-i de poveste Cărările spre lumile celeste
SA NE AMINTIM DE EMINESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382065_a_383394]
-
pe lângă fotografie artistică anonimă, semnează Victorița Duțu, Adina Romanescu (pictură) și Tatyana Markovtsev (grafică). Ne mai rămâne mereu ceva de adăugat la de-a pururi perfectibila creație literară. Să nu vă mirați deci, dragi cititori contemporani și voi, cei încă nenăscuți, dacă acest prim număr al antologiei Cenaclului „Cetatea lui Bucur”, vestește în felul său că ... dacă „Mâine anul se-nnoiește” și poeții trebuie să lase mărturie că venirea lor pre lume nu va fi fost în zadar... Paula ROMANESCU 9
PAULA ROMANESCU CRONICA LA ANTOLOGIA CENACLULUI CETATEA LUI BUCUR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380423_a_381752]
-
îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană copiilor mei nenăscuți la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de ape curg spre tine aprinde o candelă în inimă lacrimă prinsă-n tristețea nopților să te găsesc Referință Bibliografică: Nu pot să-ți mai vorbesc... Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN
NU POT SĂ-ŢI MAI VORBESC... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380534_a_381863]
-
1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Să ne amintim de Eminescu În secolul de lupte răvășit Din traci s-a înălțat către zenit Luceafărul poporului român Ținuturilor dacice stăpân. Plecarea lui în lumi necunoscute A-ndurerat și ființe nenăscute, Dar ne-a ținut uniți legați de glie Să ne jertfim, să nu fim colonie. Chemat de Zeu să lumineze-n haos El n-a-ncetat pe-un drum fără repaos Să mângâie cu raza-i de poveste Cărările spre lumile celeste
SĂ NE AMINTIM DE EMINESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380594_a_381923]
-
energiile creatoare, impregnate cu iubire și pasiune. * Metamorfozarea gândurilor se face cu răbdare și tenacitate, fiind trecute prin flacăra rațiunii spre a se purifica, ca mai apoi să-și găsească drumul spre universul magic și plin de taine al cuvântului nenăscut ... Scopul poeziei este acela de a lăsa ferestre deschise către contemplare, către interpretare. Cuvintele sunt ca o sărbătoare a sufletului, îmbătat mereu de mirajul luminii și al bucuriei de a exista, a iubi și a îmbrățișa cu privirea, frumusețile înconjurătoare
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
fel de turn babel spre sufletul meu, construind punți, etaje, ridicând lifturi pentru prietenii ce-și doreau o croazieră cu varii interese, deveneam preocupat de curgerea timpului, înțelegându-i, savurându-i sensurile, apoi am auzit pași pe spațiu, vedeam dorul nenăscut întruchipându-se și mă îmbrăcam cu cealaltă parte din mine, să-mi fie cald... Dan Mitrache Referință Bibliografică: Iubire / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2154, Anul VI, 23 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Mitrache
IUBIRE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379626_a_380955]
-
îmi crește aripi. Și fiindcă, cedează crengi, se ascunde pădurea, alunecă pasul, îngheață nerăbdarea sub zăpada momentului, zborul liber e lin. Respirăm alb, creștem alb, mângâiem alb și adormim sub alb, până dincolo de culoare, în toate nuanțele și toate liniile nenăscute dar vii și susținătoare ale visului vieții, în iarna albelor cuvinte. Citește mai mult Simțul tăinuit, atinsde blânda depunere de neaîn unirea cerului cu pământulîmi crește aripi.Și fiindcă,cedează crengi,se ascunde pădurea,alunecă pasul,îngheață nerăbdareasub zăpada momentului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă
AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381202_a_382531]
-
nr. 2346 din 03 iunie 2017. Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau în ochii mei, Pe trupul meu, suave flori de tei Își împleteau parfumul în neștire, Iar frigul arctic - un bătrân sihastru, În oaza-mi vie, nenăscut părea, Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru. Ce plin de sensuri socoteam apusul, Când ploaia, pelerina-și dezbrăca! („În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Armonii Culturale, Adjud, 2016) Citește mai mult Aveam cândva doar nuferi în privire,Petale se brodau în ochii mei,Pe trupul meu, suave flori de teiîși împleteau parfumul în neștire,Iar frigul arctic - un bătrân sihastru,În oaza-mi vie, nenăscut părea,Răstimpul - un ponton de catifea, În primăvara unui veșnic astru.Ce plin de sensuri socoteam apusul,Când ploaia, pelerina-și dezbrăca!(„În lacrimă de stea te-aș încrusta”, Își da semețul cer cu presupusul.) Cândva vâsleam pe-o apă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii Zborul pescărușului semnează orizontul între două clipe În urma fiecărui pas timpul mușcă cu forță spațiile Lumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelor În urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă neruptă de trecut Rănit la picioare te ridici din botezul apei în tăcerea regăsită Din colțul viselor neputința reținerii clipelor rebele Anotimpuri ce nu există trec prin umbrele oaselor albite La Masa Tăcerii sufletul în căderea sărutului eliberează timpul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
început, cu aripile și dinții rupi din infinit, ... Citește mai mult Rătăcirea Timpului la Masa TăceriiZborul pescărușului semnează orizontul între două clipeîn urma fiecărui pas timpul mușcă cu forță spațiileLumina eliberează căderea secundelor din trecerea cuvintelorîn urma fiecărui pas iarbă nenăscută, iarbă neruptă de trecutRănit la picioare te ridici din botezul apei în tăcerea regăsităDin colțul viselor neputința reținerii clipelor rebele Anotimpuri ce nu există trec prin umbrele oaselor albiteLa Masa Tăcerii sufletul în căderea sărutului eliberează timpulîn fiece noapte curg
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Cisnădioara”, “Cetatea Cisnădioara - dinspre lac”, “Cetatea Cisnădioara - dinspre sat”, “Lacul din Cisnădie”, “Cireșul și bunica”. Firea reflexivă și sensibilitatea puternică a autoarei o fac să se oprească și asupra unor teme precum: geneza Universului “De ce?”, nașterea “Primul pas”, “Maternitate”, “Suflet nenăscut”, iubirea, sentiment universal, care se manifestă deopotrivă în lumea oamenilor, a plantelor și a animalelor “Prima îmbrățișare”, “Duioșie”, “Tandrețea lebedelor”, “Șoapta perlelor”, “Mâinile tale”. Soare, păsări, lună, apă, pădure sub penelul și sub condeiul autoarei creează un univers natural pur
GEORGETA POPESCU: LANSAREA CĂRŢII ŞI VERNISAJUL EXPOZIŢIEI „OPREŞTE-TE!” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381005_a_382334]
-
răscolește prezentul într-un pridvor plin de vrăbii. Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care, un scaun gol trosnea așteptare pentru un viitor mai bun. Gândesc arderi nesfârșite într-un cuptor numit Poezie, printre culorile furtunilor nenăscute. La răscruce, o pâine fierbinte așteaptă umbra flămândă... Referință Bibliografică: pâine de grâu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 427, Anul II, 02 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PÂINE DE GRÂU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374516_a_375845]
-
joacă ruleta cu aripile unei păsări din lemn de asta cred că focul de tabără al fiecărui individ reușește să nască scântei bancul lui Dumnezeu împinge scânteile spre cer râde secunda și trupul timpului freamătă încercări femeia aude atunci scâncetul nenăscutului din metafora timpului ei în care devine sau redevine mamă a bucuriilor propriei sale vieți Anne Marie Bejliu, 3 aprilie 2017 Referință Bibliografică: în urma cernerii verbelor / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie
ÎN URMA CERNERII VERBELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374522_a_375851]
-
de nucă, purtată în zbor de o pasăre colibri, amândoi înveșmântați în raze de lumini argintii ca în haine de bal, tu purtând la gât o salbă din bătăile inimii mele, eu purtând pe cap o coroană de luceferi încă nenăscuți, tu fredonând rapsodii în cinstea primăverii, eu declamând tăceri impermeabile, de Shakespeare. Urcăm, urcăm și Pământul e tot mai mic. Simt cum în mine se naște și crește un imperiu de cruci, tu ai rămas în urmă, să culegi trandafiri
OMNIA VINCIT AMOR! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373368_a_374697]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SFÂȘIETOARE RUGĂ A NENĂSCUTULUI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am cioplit propriu-mi chip pe inimi de vânt, pe strigăt de lună, pe izvoare fără hodină; cum să-l mai adun într-un
SFÂŞIETOARE RUGĂ A NENĂSCUTULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373399_a_374728]
-
mai adun rămășițele-i... de la “festinul durerii?!" * De trup, aș vrea să uit și zidurile-i amare să le surp, în adâncuri tăcute; zadarnică trudă - să-ți făurești un „chip", pe retina timpului, pe zborul clipelor și sfâșietoarea rugă a "Nenăscutului"... Referință Bibliografică: Sfâșietoare rugă a nenăscutului / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1688, Anul V, 15 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SFÂŞIETOARE RUGĂ A NENĂSCUTULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373399_a_374728]