649 matches
-
imediat ce atenția îi este atrasă de altceva. La tribunal, Pandit Razdan se asigură să aibă o bucată de săpun, apă și prosoape. Nu neglijează nici hainele de schimb. Mesele se desfășoară cât se poate de protocolar, iar dacă avocatul are nenorocul de a fi nevoit să călătorească, se interesează de apartenența la castă a oricărui posibil bucătar. „În această epocă de degradare“, scrie el în apreciatul studiu Pericolele bucătăriei moderne, „este, din nefericire, indicat să porți șapcă de polițist, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a izbit de aceea țâșnită în urma sa. Impactul a fost teribil. Ochii Barbarei ieșiră din orbite, apoi se întunecară. Mintea care o invocase avu fulgerător senzația dezagregării. În coliziunea celor două aparate, avariată a fost capsula lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
de aceea țâșnită în urma sa. Impactul a fost teribil. Ochii Barbarei ieșiră din orbite, apoi se întunecară. Mintea care o invocase avu fulgerător senzația dezagregării. În coliziunea celor două aparate, avariată a fost capsula lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
-i va fi satisfăcută. Nu vreau să destăinui ce s-a întâmplat, așa că dau din cap în tăcere, în semn de confirmare a stării împăratului. Ușurată, Nuharoo se lasă pe spate: Dacă împăratul rămâne fără fii, va fi răspunderea și nenorocul meu. Nu-mi pot imagina ca din această cauză tronul să treacă în mâinele unui alt clan. Ar fi un dezastru pentru amândouă. Îmi dă drumul la mână și se ridică: Aș vrea să mă bazez pe tine să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spre ogoare, fusese cândva Întrerupt de o barieră de lemn. De multă vreme, Însă, nimeni n-o mai Închisese și trunchiul de lemn se oțăra, războinic, către cer, iar de capătul Înălțat cu semeție atârna o bucată de funie putredă. Nenorocul i-a pus pe niște copii de rudari să se joace cu bariera. Se urcau spre vârf și ea Începea să coboare lin atunci când greutatea copiilor Începea s-o cumpănească pe cea a pietroaielor de la capătul gros. Străinului Îi săriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nici nu se terminase bine campania de iluminat public, că puternicele becuri cu neon au Început să dispară, pe urmă și fasungurile, că erau mai mari decât cele obișnuite și n-aveau În ce Înșuruba strălucitoarea pradă dintâi. Cei cărora nenorocul le proptise stâlpi În apropierea casei și-au dat repede seama că nu era nici o fericire să li se lumineze curțile pe daiboj. De obicei, mamele Își amenințau odraslele să intre În casă până În miezul nopții (depindea și de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o luase la vale, dimpreună cu gospodăria unui rudar. Vieru Îi Încredințase pe ceilalți doi că aveau să meargă la sigur: prea erau multe lucrurile pe care le aflaseră și nu se putea să dea greș decât printr-un mare nenoroc. Gândurile despre unde ar fi trebuit să sape Începuseră să i se Înlănțuie În urmă cu câteva săptămâni. Ora de zootehnie, pe care o făceau cu Directorul, se desfășura la grajdurile CAP-ului, căci teoria fără practică nu prețuia nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
timpul, de la căderea noii capitale, până în ultimele momente de pe Muntele Temmoku. — Cu asta, pot pleca fără regrete. Golind ceașca pe care o primise, Sozo se întoarse și le zâmbi fraților săi mai tineri. Apoi, reveni spre Katsuyori și soția sa. — Nenorocul dumneavoastră de acum este cauzat, întru totul, de trădarea neamurilor dumneavoastră. Trebuie să fie înfricoșător și neliniștitor pentru amândoi, stăpâne și doamnă, să treceți prin așa ceva, fără a ști ce a fost în sufletele oamenilor. Dar lumea nu e plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se îndreptă spre Capela Atago, era deja întuneric. Despărțindu-se de călugări, se duse singur la Templul Shogunului Jizo din apropiere. Acolo, își cercetă viitorul, dar prima oară, îi ieși ghinion. Mai trase o dată, pentru a vedea din nou scris „Nenoroc“. Un moment, Mitsuhide rămase tăcut, ca de piatră. Luând cutia cu sorții, o ridică reverențios la frunte, închise ochii și trase pentru a treia oară. De astă dată, răspunsul era: „Mare noroc“. Mitsuhide se întoarse și porni spre însoțitorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sale atât de zbuciumate și atât de rapid consumate. E unanim recunoscut ca un spirit combativ de primă mărime, e socotit temperamentul cel mai artistic, e cea mai strălucitoare icoană a inteligenței românești, e un supra OM care a avut nenorocul să se nască într-o țară mică. Și câte, și câte aprecieri superlative s-ar mai putea face la adresa acestui super OM între oameni. Cât va dăinui limba și literatura română se va vorbi și scrie despre acest geniu al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
școlii dinainte de al doilea război și de după. Am cartea de la scriitorul Ion N. Oprea, căruia îi mulțumesc și regret că o astfel de carte n-are cum fi citită (prin tiraj limitat) de cât mai mulți oameni ce au avut nenorocul să facă ani de război, pe front, sub amenințarea morții! S-ar putea spune „viața în apropierea morții” și pe front și în afara frontului, căreia Alexandru Mânăstireanu i-a cunoscut urmările grave. Pacea care a venit după război n-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
butoi, să impună un alt tip de președinte, la care nici nu se gândiseră, cei ce concepuseră tezele Constituției. Așa a apărut președintele jucător, jucător de sârbă la Cireșica, dar și mai abitir jucător cu soarta oamenilor care au avut nenorocul să se nască în această țară. Așa că ieri dimineață, pedeleii, udemereii, unepereii și celelalte cotarle minoritare rătăcite pe aici, s-au adunat în ședință pentru a discuta mai știu eu ce era pe ordinea de zi. Povestea ceea cu mamele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
așa scrie în Cartea Cărților noastre de identitate. Iar celălalt, Răufăcătorul, sosia, cu care împarte jocul, Înalt Prea Păcătoșenia Sa, geamănul, bastardul, seamănă și el cu biata noastră făptură. Așa că: încă și încă o dată, o mie de ori, forțăm norocul, nenorocul? Da, Cușa Octavian, va livra adevărul! Martorul potrivit pentru crima încâlcită. Doar tot nu poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca numărul miracol. Miercuri la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vreo faptă rea? ; că există un grăunte de logică - În „legica” ei? Da de unde! Când pune ea ochii pe tine... ...Uite, cazul meu: vasăzică Rușii ocupă Basarabia În iunie ’40; să admitem; neplecarea noastră În refugiu a fost pe jumătate nenoroc dar cealaltă? Ce-a fost jumătatea cealaltă? Acum Înțeleg că a fost prostie din aceea pură și simplă, dar atunci găseam că era normal să... nu mă refugiez; că normal era să rămân - pe pământul meu, la casa mea, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
greu să îl privesc, dar inima mea iese în întâmpinarea lui, mă obișnuisem atât de mult să fiu de partea femeilor, dar se pare că acum granițele se șterseseră, durerea este aceeași, chiar dacă o purtăm în alt mod, acesta este nenorocul tuturor oamenilor, el nu face distincție între bărbat și femeie, mă gândesc din nou la Udi, ce ar fi făcut el într-o astfel de situație, dar îmi amintesc imediat de ceea ce făcuse deja, mă părăsise pentru mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a transpirație și praf și a haine vechi și negre și părul avea un miros rînced și ea plîngea cu capul pe pieptul meu. M-a Întrebat dacă erau și poezii printre hîrtiile pierdute. I-am spus că da. Ce nenoroc, a spus. Dar era sigură că pe alea le țin minte. Je tâcherai de la faire, i-am spus. Așa să faceți, chiar În noaptea asta. I-am spus că așa o să fac. Oh, monsieur, mi-a zis, madame e frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am strecurat-o În mai multe locuri; ceea ce am lăsat să rămână ascuns Într-un loc, am arătat În alt loc, ca să poată fi Înțeles de Înțelepciunea voastră. (Heinrich Cornelius Agrippa Von Nettesheim, De occulta philosophia, 3, 65) Superstiția aduce nenoroc. (Raymond Smullyan, 5 000 B.C., 1.3.8) 1 KETER 1 Atunci am văzut Pendulul. Sfera, mișcându-se la capătul extremitatea unui fir lung fixat de bolta corului, Își descria oscilațiile-i ample Într-o izocronă maiestate. Eu știam - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
urcare a salariului) și-mi spunea mereu: ― Am să cad! Ți-e frică dacă am să cad? La întretăierea lui Dhurmtollah Street, taxiul nostru a trebuit să aștepte trecerea-tramvaiului. Ceilalți ne[-o] luaseră înainte, și eram cu toții întristați de acest nenoroc. Atunci ne-am încrucișat cu mașina inginerului, și am avut o neașteptată tresărire văzîndu-l pe el alături de soție și de Maitreyi. M-am roșit prostește salutîndu-l, și mi-a zâmbit disprețuitor, iar d-na m-a privit cu o spaimă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nostalgiile care se leagă de trecutul acestei case, sau de trecutul familiei mele. Nu mă interesează decât viitorul, așa cum cred eu că-l putem împlini trăind liber orice epifanie a prezentului, cât s-ar dovedi ea de tragică, născută din nenoroc și ursită deznădejdii... Îl ascultaseră toți cu frunțile sus, emoționați. - Asta am învățat și noi, învățînd să ne închipuim închiși la Buchenwald, spuse Petru Petrovan. Nu există altă cale de mântuire. - Eu evit termenul "mîntuire", îl întrerupse melancolic Ieronim, pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ați avut noroc dacă din șaisprezece ați scăpat trei. - În orice caz, reluă Darie, de data aceasta nu mai voiam să-mi iau răspunderea. Și acum, pentru că suntem între noi, mai vă pot spune ceva. Cum mă credeam urmărit de nenoroc și piază-rea, și mi-era teamă să nu-i pierd și pe ei, pe ultimii doi, mă hotărâsem să le mai dau un singur ordin: să ne despărțim; să ne îndreptăm spre sate ei pe un drum, și eu pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sincer: nu mi-e teamă de moarte. Pe de altă parte, am să vă fac și această mărturisire: eu n-am noroc, pe mine, de când mă știu, mă urmărește piaza-rea. - Da, interveni Laura, a fost destul să le vorbească despre nenoroc și piaza-rea, ca să-l întrerupă amândoi deodată, ridicând speriați brațele în sus, parcă ar fi rostit un sacrilegiu. Aveau, de altfel, dreptate, adăugă întorcînd capul și pnvindu-l. Căci ne cunoscusem de trei ani, eram într-un anumit fel logodiți. Dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întrerupă amândoi deodată, ridicând speriați brațele în sus, parcă ar fi rostit un sacrilegiu. Aveau, de altfel, dreptate, adăugă întorcînd capul și pnvindu-l. Căci ne cunoscusem de trei ani, eram într-un anumit fel logodiți. Dacă domnul filozof numește asta nenoroc Și piază-rea... - Fapt este, continuă Darie, că nu voiau să mai mă asculte când le-am cerut să mă împuște, sau să-mi încarce carabina și să mi-o dea mie. Le-am spus că, dacă vor cu orice preț
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar părea rău, continuă von Balthasar visător. Mi-ar părea rău, pentru că n-ați știut, și n-o să știți niciodată, cât de bine v-am înțeles. Afară de poeți, nu vă înțelege nimeni. Cineva trebuie să aibă măcar un dram de nenoroc ca să vă înțeleagă. N-ați avut noroc acum trei mii de ani, și nici acum o mie de ani, și nici de data aceasta n-ați avut noroc. Dar v-ați amintit și ați luat-o de la început. Și tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
I și Premiile II. Poate chiar și câțiva cu Premiul III. Dar ceilalți, Maestre? Ceilalți? repetă ea subliniind cuvântul și apropiindu-și mai mult fața de el. - Adică cum, ceilalți? - Da, Maestre, ceilalți, cei mistuiți de ambiție și urmăriți de nenoroc, cei mai numeroși de altfel. Ca Horia Grădișteanu bunăoară, de care n-a auzit nimeni pentru că s-a sinucis la optsprezece ani. Sau ca Maria Da Maria. Asta, Maria Daria Maria, sunt eu, adaogă coborând glasul. Dar la școală mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sugrumat, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Maestre, dacă nu l-ați cunoscut pe Horia, atunci aveți în fața dumneavoastră ființa cea mai înzestrată și cea mai orgolioasă, aproape bolnavă de ambiție, dar și cea mai urmărită de nenoroc pe care ați întîlnit-o vreodată în viața dumneavoastră. Au fost zile întregi când nici nu îndrăzneam să trec strada: știam că are să mă răstoarne o mașină; Maestre, simțeam mașina de departe, de la zeci de metri, o simțeam cum mă răstoarnă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]