1,301 matches
-
balustradă masivă din lemn de cireș. La etajul întâi era amfiteatrul "Negreanu", mai sobru și totuși elegant. Apoi, la etajul doi era amfiteatrul "Bacaloglu", mult mai modest și mai mic, dar păstrând totuși ceva din aerul întregii clădiri în stil neoclasic a Universității "C.I. Parhon"; în peretele din fundul sălii era o nișă destul de adâncă, cu o boltă perfect hemisferică, unde, la nevoie, putea fi așezat un proiector pentru imagini; nimeni nu dădea nicio atenție acelei nișe. Și în sfârșit, la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
inventarierii, clasificării, expunerii, iar dincolo de moda replicilor după marii maeștri, devine loc de întîlnire și contemplare. Noul concept de muzeu, rod al școlii franceze de muzeografie, a fost în curînd acceptat la nivel european. Apar primele edificii impozante în stil neoclasic, la modă în acea vreme, cu destinația precisă de a adăposti colecții reunite, reprezentative. Această arhitectură avea să fie rapid importată de către SUA, unde, după 1830 numeroase muzee vor copia plastica fațadelor, planul și elevația edificiilor europene. Spre deosebire de Europa, în
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
să merite efortul de a te apleca asupra lor. Prin urmare, Aventura lecturii. Poezie română contemporană - conține prezentările a treizeci și șapte de volume de versuri, aducând o imagine - parțială, firește - a poeziei românești actuale, în care coexistă ecouri neoromantice, neoclasice, simboliste, parnasiene, neoexpresioniste, suprarealiste, dar se reliefează, cu precădere, amploarea fenomenului postmodernist, elogiat și contestat, în egală măsură. În ce mă privește, nu mi-am propus să stabilesc ierarhii ori să realizez clasamente, ci am căutat doar să subliniez, așa cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
permanentizarea unui echilibru interior, dezvăluite iubitei în special, destinatarul cuvintelor poetului, pentru care aceasta e o ipostază a femeii ideale, pe care o caută în ordinea umană, însă, adesea, și cu implicarea celei astrale, unde cele două influențe majore amintite, neoclasică și neoromantică, se întâlnesc: Doi îngeri fi-vor strajă în clipa cea divină / Când nunta în inele va viscoli supus sau: Din fulger se desprinde tot golul din inele...; în frigul dintre gânduri. Spațiul ideal de manifestare a dragostei este
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să se numească... ...Micul Trianon Vestitul arhitect, aflat în plină glorie a creației sale, a investit în această lucrare toate resursele sale fizice, intelectuale și artistice. Rezultatul a fost, după aprecierile specialiștilor, din toate timpurile de după aceea, o capodoperă arhitectonică neoclasică. O armonizare perfectă și un echilibru absolut între proporții și decorațiuni, materialele de construcții și culorile specifice. La venirea sa pe tronul 170 Franței, Louis al XVI-lea s-a dovedit foarte generos, oferind Mariei-Antoaneta posibilitatea de a se folosi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
tribunalului și a paharului de cucută. Aș fi putut spune ca Unamuno: Nu admit altă metodă decât aceea a pasiunii". Dar un demon romantic mă îndeamnă să merg și mai departe, să susțin că nu există glorie fără o pasiune. Neoclasicii, care au avut ambiția să regăsească Elada și în forme, au fost primii care au compromis-o. Ei n-au regăsit "focul" antic. Au preluat doar "cenușa". Pe când romanticii au clădit din ruine un paradis pierdut. Undeva, în obsesia lor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și forța acțiunii. Dar ei au această legătură comună de a fi ființe antisociale. 1.5. Parmasianismul: ilustare a manifestărilor egocentriste în artă Ca o atitudine împotriva romantismului, la finele secolului al XIX-lea, ia ființă un curent de orientare neoclasică ce își ce se dorea a fi promotorul unei expresii artistice impesonale, descriptice, cizelate și ornamentate ce viza realizarea de obiecte de artă și peisaje exotice și o literatură pretențioasă, cultivarea formelor fixe de poezie (sonet, rondo, rondel etc), preamărirea
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
afară. Ploaia s-a oprit, noaptea Înstelată este luminată de o lună plină și Wakefield poate simți mirosul arborilor de sequoia și al oceanului. Redbone Îl conduce printr-o grădină cam oficială, punctată cu statui de marmură, către un templu neoclasic străjuit de două Afrodite goale. Redbone atinge unul dintre sînii de marmură și statuia se Învîrte pe piedestal; dedesubt se deschide o scară Îngustă de marmură. Wakefield Își aduce aminte de cutia lui cu șpil de odinioară, atît de simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai Vieții noi), prin înnobilarea estetică a trecutului patriarhal și a nostalgiei după „boierimea ce se duce” (la D. Anghel sau Mateiu Caragiale). „O anume febră insurgentă a sufletelor crescute în micile tîrguri moldave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amplu și informat despre simbolism, datorat Izabelei Sadoveanu) și, adeptă a unei heteronomii specifice, nu este deloc indiferentă față de estetic. O variantă academizantă de modernizare a literaturii are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin, iar versul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ibrăileanu, M. Dragomirescu, Ilarie Chendi, Ion Trivale erau, în forme diferite, adepți ai tradiționalismului ruralizant și/sau adversari ai modernității „înstrăinate”. Apologet declarativ al „poeziei orașelor” și al „sufletului nou în literatură”, mentorul Vieții noi, Ovid Densusianu era un academist neoclasic, fără prea mult simț estetic; discipolul său, Pompiliu Păltînea, excelează prin confuzie în materie. Critic universitar morganatic, fără antene pentru actualitate, D. Caracostea nu poate fi luat în serios ca susținător (sporadic) al simbolismului; foiletonist la Vieața nouă înainte de 1910
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oricît de relativă, dintre estetic și politic este totuși reală la Contimporanul... În nr. 70 al revistei, alături de o (deja citată) prezentare a constructivismului sovietic, o notiță despre revista L’Italiano a lui Leo Longanesi semnalează nepotrivirea estetică dintre anacronismul „neoclasic” al machetării (în concordanță cu academismul fascist oficial) și colaboratorii avangardiști: „L’Italiano este revista grupării fasciste scrisă de futuriștii-fasciști (transfugi-neoclasici). Într-un stil tipografic cu litografii și xilografii în stilul 1840 apar cel puțin ciudat numele unor Carra, Ungaretti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în România al avangardei franceze (scrie despre piesele lui Jean Cocteau și Joseph Delteil, despre romanul Le paysan de Paris al lui Louis Aragon, despre poezia lui Paul Éluard din Capitale de la douleur, despre afinitatea paradoxală dintre „poezia pură” a neoclasicului, intelectualizatului Valéry și cea „proliferantă” a lui Tzara, „antologhează” în Integral poezia modernisto-avangardistă a franței contemporane). Însă, deși „nu lipsește niciodată din dezbaterile care agită avangardele europene ale epocii”, el se plasează întotdeauna „în linia a doua”, în ariergarda avangardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Admirația pentru Ovid Densusianu - teoretician și promotor moderat al artei moderne, însă la fel de sever față de simboliștii și moderniștii autohtoni ca și față de sămănătoriști și poporaniști - nu ține atît de orientarea occidentalistă și citadinistă a acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent de mișcarea anarhică actuală”: „A fost acolo o atmosferă de înaltă intelectualitate și de distincție (...) o decență și o eleganță a expresiei formale, care rămîne ca o adiere de idealitate față de trivialul și violența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al beției albe sau al beției coregrafice” (v. și E. Lovinescu: „libertate saturnalică de sclav beat”...). În altă parte, autorul afirmă explicit existența unui determinism cauzal între artă și politic: „revoluționarii în artă fac în general politică de extremă-stînga, în vreme ce neoclasicii sînt cu dreapta și extrema-dreaptă”, identificînd printre factorii ce au precipitat emergența modernității literar-artistice războiul (care „a precipitat și a potențat criza”) și bolșevismul (prezentat propagandistic de adepții săi drept un regim de „extremă libertate”, favorabilă pretențiilor de răzvrătire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deficit, nu i se poate integra. „Portrete-destin”, personajele urmuziene sînt puse în legătură cu tablourile lui Arcimboldo sau cu „caracterele” lui Teofrast și La Bruyére, reciclate „mecanomorf” și „zoomorf”. „Caracterele” lui Urmuz —iată o formulă care a făcut carieră, pe linia umanismului „neoclasic” călinescian... În Istoria... lui I. Negoițescu, referinței la solarul La Bruyére îi este preferată însă apropierea de „negativismul” și „pesimismul” lui La Rochefoucauld. Despre monografia lui Balotă, Marin Nițescu va afirma - cu maliție - următoarele considerațiuni: „pornind de la indicații embrionare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Reform of EU Cohesion Policy, The Economic and Social Research Institute, Ireland. footnote> , acestea din urmă fiind agreate de Comisia Europeană. Aceste studii au avut la bază și cercetările empirice realizate asupra convergenței economiei reale. S-a plecat de la modelul neoclasic de creștere economică (Solow, 1956)<footnote Modelul neoclasic Solow, privind creșterea economică, demonstra că asupra creșterii economiei convergente (care presupune reducerea decalajelor), influența predominantă o are investiția cu precădere în capitalul fizic. Modelul considera că rezultatul economic (PIB/locuitor), este
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
Social Research Institute, Ireland. footnote> , acestea din urmă fiind agreate de Comisia Europeană. Aceste studii au avut la bază și cercetările empirice realizate asupra convergenței economiei reale. S-a plecat de la modelul neoclasic de creștere economică (Solow, 1956)<footnote Modelul neoclasic Solow, privind creșterea economică, demonstra că asupra creșterii economiei convergente (care presupune reducerea decalajelor), influența predominantă o are investiția cu precădere în capitalul fizic. Modelul considera că rezultatul economic (PIB/locuitor), este dat de contribuția mai multor factori de producție
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
de sprijin financiar din Fondul de Coeziune)<footnote http://www.cnp.ro/user/repository/bf097831fce71ce0 23a4.pdf footnote>. Modelul pleacă de la mecanismele keynesiene clasice, unde subcomponentele distribuției cheltuielilor și veniturilor generează mecanismele venituri cheltuieli standard. Modelul conține însă și caracteristici neoclasice, asociate, în principal, subcomponentei ofertei, întrucât producția industrială nu este în mod singular influențată de cerere, ci și de competitivitatea costurilor și a prețurilor, ceea ce presupune că firmele caută locații pentru producție caracterizate de costuri minime. În plus, cererea de
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
rămâne, în continuare, o problemă controversată. Sute de ani, economiștii au încercat să înțeleagă ce determină prosperitatea națiunilor. Această încercare a variat de la Adam Smith, care a subliniat importanța diviziunii muncii și implicit a specializării în realizarea avuției, până la economiștii neoclasici, care, în definirea bunăstării și, în general, a competitivității economice, pun accentul pe investițiile de capital și pe infrastructură, iar, mai recent, și pe alte aspecte, cum ar fi educația și formarea profesională, progresul tehnologic (fie creat în țară, fie
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
dezvoltării economice, ei promovând ideea potrivit căreia schimbarea contextului politic ar conduce la obținerea performanțelor economice. Pe de altă parte, sociologul german, Max Weber (18641920) stabilește o relație între valorile spirituale, credința religioasă și performanța economică a națiunilor. În ceea ce privește curentul neoclasic,<footnote Teoriile neoclasice, dezvoltate după cel de-al Doilea Război Mondial, sunt obiectul de studiu al mai multor școli economice, astfel că există mai multe păreri privind semnificațiile acestui curent. Totuși, este recunoscut că bazele teoriei economice neoclasice au fost
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
promovând ideea potrivit căreia schimbarea contextului politic ar conduce la obținerea performanțelor economice. Pe de altă parte, sociologul german, Max Weber (18641920) stabilește o relație între valorile spirituale, credința religioasă și performanța economică a națiunilor. În ceea ce privește curentul neoclasic,<footnote Teoriile neoclasice, dezvoltate după cel de-al Doilea Război Mondial, sunt obiectul de studiu al mai multor școli economice, astfel că există mai multe păreri privind semnificațiile acestui curent. Totuși, este recunoscut că bazele teoriei economice neoclasice au fost puse de Robert
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
În ceea ce privește curentul neoclasic,<footnote Teoriile neoclasice, dezvoltate după cel de-al Doilea Război Mondial, sunt obiectul de studiu al mai multor școli economice, astfel că există mai multe păreri privind semnificațiile acestui curent. Totuși, este recunoscut că bazele teoriei economice neoclasice au fost puse de Robert Lucas (Chicago), Thomas Sargent (Stanford) și Robert Barro (Harvard). Totodată, exponenți importanți ai școlii neoclasice au fost și L. Walras, Edgeworth, A. Marshall, V. Pareto, W.S. Jevons, Wicksell, A.C. Pigou. footnote> acesta acordă atenție
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
multor școli economice, astfel că există mai multe păreri privind semnificațiile acestui curent. Totuși, este recunoscut că bazele teoriei economice neoclasice au fost puse de Robert Lucas (Chicago), Thomas Sargent (Stanford) și Robert Barro (Harvard). Totodată, exponenți importanți ai școlii neoclasice au fost și L. Walras, Edgeworth, A. Marshall, V. Pareto, W.S. Jevons, Wicksell, A.C. Pigou. footnote> acesta acordă atenție scăzută disfuncționalităților economice, acționând într-o economie „perfectă”, și nu într-o economie reală. Teoria dotării cu factori de producție
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
în 1919, în Ekonomisk Tidskrift (vol. XXI, pp. 497-512). După reluarea tezelor lui Heckscher, de conaționalul său, Bertil Ohlin, în lucrarea Interregional and International Trade, în literatura economică se vorbește despre teorema Heckscher-Ohlin. footnote> este cea de-a doua variantă neoclasică a modelului costurilor comparative. Modelul Heckscher-Ohlin (HO), în ceea ce privește comerțul, este construit având la bază modelul lui Ricardo prin includerea altor doi factori de producție în ecuație: munca și capitalul. În cadrul acestui model, se presupune că gradul de înzestrare tehnologică dintre
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]