422 matches
-
dominat încă de principii realiste. Ceea ce în RI a ajuns să fie cunoscut sub numele de "a doua mare dezbatere" a fost disputa între neorealism și neoliberalism. Spre deosebire de liberalismul clasic, bazat pe individualitate, drepturi politice, economie liberă și drepturile omului, neoliberalismul aduce în prim plan rolul instituțiilor internaționale ca și creatoare de stabilitate și securitate. Educând statele în vederea surmontării unui mediu anarhic imatur, pentru a îl parafraza pe Buzan, instituțiile neoliberale proiectează de asemenea un mediu internațional structurat pe coordonate economice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
anexe ale unor procese economice globale asupra cărora nu numai că nu au nici un control direct, ci care aproape că dispune de state înseși. Economia și politica devin, prin intermediul instituțiilor și organizațiilor internaționale, interdependente (Vezi Nye, Keohane: 2009). Neorealismul și neoliberalismul au multe elemente comune, cel mai important fiind cel de structură internațională; contează mai puțin că primul accentuează dimensiunea ei politică iar ultimul pe cea economică: cele două curente sunt în mare măsură complementare. Administrația George W. Bush Jr. a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Lumea a Treia trebuie să își asume rolul de forță socială majoră a unei mișcări contrahegemonice de proporții. Numai așa, argumentează autorul, se pot pune bazele depășirii blocului istoric global și poate începe procesul de emancipare de sub hegemonia omnipotentă a neoliberalismului. Pentru a reveni la problema inițială a acestui capitol: cum a contribuit marxismul la posibilitatea depășirii filosofiei pozitiviste din care face parte fără doar și poate? Să începem cu asumpțiile de bază ale pozitivismului: mersul științific înspre progres al omenirii
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
spune decât un singur lucru: mergeți înainte" ("At historic crossroads...": 2001, 240-241). Lui Gorbaciov îi este desigur greu să accepte că "modelul sovietic" nu reprezintă o opțiune pentru nicio societate est-europeană și să admită adevărul dureros al victoriei depline a neoliberalismului american. Probabil că avea în vedere constituirea unei noi forme de social-democrație care să fie adoptată de către întreaga Europă și a cărei paternitate să o revendice cel puțin parțial. Nu putem ști cu certitudine. Ce putem ști este că "libera
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fi avut dreptate. Anii '80 nu au adus schimbări importante în ceea ce privește orientarea internațională a leninismului romantic. Acestea au fost corelative metamorfozelor intrasistemice ale "lagărului socialist" și, chiar dacă în sens reactiv, s-au pliat de asemenea și pe transformările globale extrasistemice. Neoliberalismul neoconservator al administrației Reagan (1981-1988), o formă ideologizată a liberalismului clasic, a abordat agresiv fenomenul leninist, deja descompus din interior de consistente influențe ideatice "burgheze". Leninismul a răspuns la început în termeni sistemici, după care a pus în practică, din
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
note: explaining the 1958 Soviet troop withdrawal from Romania", în SAIS Review, vol. 10, nr. 2, pp. 231-246. Verona, Sergiu (1992), Military occupation and diplomacy. Soviet troops in Romania, 1944-1958, Durham & London, Duke University Press. Vesalon, Lucian (2010), "Populism și neoliberalism în discursul "modernizării statului"", în Gherghina, Sergiu; Mișcoiu, Sergiu (ed.), Partide și personalități populiste în România postcomunistă, Iași, Editura Institutul European, pp. 191-232. Vincent, R.J. (1995), Human rights and international relations, New York, Melbourne, Cambridge University Press. Viotti, Paul, Kauppi, Mark
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de cel al lui Maniu. Dar integritatea ? i constitu? ionalismul lui Maniu constituiau un blestem pentru Carol, a? a c? acesta va demisiona. La 14 ianuarie 1933, a fost instituit un nou guvern Vaida, care a durat p�n? la restaurarea neoliberalismului din noiembrie. Iorga a ridiculizat conducerea Partidului Na? ional ?? r? nesc, pe care o consideră acum mai rea dec�ț cea liberal?. Vaida a devenit �aventurierul Pestei� (Budapestei); �Au cutezat s? abuzeze de numele Majest?? îi Sale�. �S? umileasc? Coroană, aceasta este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Astfel �nc�ț procesul prezis de Borkenau �? i �ncheiase ciclul complet. �ntruc�ț condi? iile unei democra? îi rom�ne? ți lipseau, fr? m�nt? rile sterile l? sau o singur? alternativ?: o dictatur? radical? (de st�nga) sau una reac? ionar?. Neoliberalismul (a? a cum ? i?a elaborat Manoilescu ideile corporatiste) a ajuns la concluzia să logic?: un stat fascist (sau pseudofascist) sub conducerea unei clici favorabile industrializ? rîi; un regim modernizat cu regele juc�nd rolul de dictator. Deoarece poporul nu acceptă de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i industrializarea for? at? (de pe urma c? reia, că s?? l parafraz? m pe Banuel, numai �o burghezie lipsit? de farmec ? i de discre? ie� a profitat), suportat? de 80% din populă? ie (?? r? nimea)? Acest liberalism avea s? se transforme ulterior �n �neoliberalismul� de tip fascist al Dictaturii Regale. �n ciuda marilor lui eforturi, cea mai important? contribu? ie a lui Iorga la politica ?? rîi sale a fost faptul c? ? i?a dat seama de la bun �nceput de pericolul nazist ? i de cel sovietic. Repet
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sale ? i a �procesului s? u formativ spiritual�. Vezi Zoe Dumitrescu-Bu? ulenga, Eminescu ? i romantismul german, Bucure? ți, 1986. ?tefan Zeletin �l consideră pe Eminescu cea mai mare figur? a reac? iei rom�ne? ți �mpotriva clasei burgheze rom�ne�. Zeletin, Neoliberalismul, Bucure? ți, 1927, p.�127 66 Caragiale a imortalizat tipul, cre�nd personajul fictiv �Ric? Venturiano� 67 O via?? de om a? a cum a fost, vol.�I, p.�208 68 Op. cît. , p.�209 69 �n 1890 (? i ulterior), Iorga l-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
welfare state creează un tip de ierarhii În care bărbații sunt direct subordonați pieței, iar femeile se subordonează indirect, prin bărbați; cele din perioada post-welfare se confruntă, pe de-o parte, cu problemele generate de limitarea politicilor sociale, impusă de neoliberalism, și pe de altă parte, cu fenomenul globalizării, care, În esență, Înseamnă piețe maximale și state minimale. Este evident că restructurarea statelor europene are loc pe un teren genizat, În care apar noi forme de muncă, prin care identitățile de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
În Smith, Dennis și Wright, Sue (coord.), Whose Europe? The Turn Towards Democracy, Blackwell Publishers, Oxford, 1999, pp. 240-241. 22. Rousseau, Jean-Jacques, On the Social Contract, Roger Masters (trad.), St. Martin’s Press, New York, 1978, p. 130. 23. Hindess, Barry, „Neoliberalism and the National Economy”, În Dean, M. și Hindess, B. (coord.), Governing Australia: Studies in Contemporary Rationalities of Government, Cambridge University Press, Cambridge, 1988, pp. 210-226; Held, David, McGrew, Anthony, Goldblatt, David și Perraton, Jonathan, Global Transformations: Politics, Economics and
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de efectele populismului (și asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt atât de ușor de separat). Urmând o linie argumentativă similară, anumiți cercetători au demonstrat convingător faptul că populismul în America Latină este compatibil atât cu neoliberalismul, cât și cu etatismul (Roberts 1995; Weyland 1996, 2001). În fapt, chiar și în Europa de astăzi își găsesc adăpost atât partide populiste de stânga, cât și de dreapta (Albertazzi & McDonnel, 2007; March & Mudde, 2005). Prin urmare, nu există niciun
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
statut de adversar. Ascensiunea chavismului a transformat dezbaterea privitoare la populismul din America Latină în trei feluri fundamentale (și aflate în legătură una cu cealaltă). Mai întâi, în linii generale a eclipsat dezbaterea din anii 1990 referitoare la compatibilitatea populismului cu neoliberalismul. Alegerea lui Chávez, de la bun început un adversar înverșunat al "neoliberalismului sălbatic", a fost prima dintr-o serie de victorii electorale fără precedent ale liderilor populiști și de stânga din regiune. Până în 2011, unsprezece țări, reprezentând 2/3 din populația
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din America Latină în trei feluri fundamentale (și aflate în legătură una cu cealaltă). Mai întâi, în linii generale a eclipsat dezbaterea din anii 1990 referitoare la compatibilitatea populismului cu neoliberalismul. Alegerea lui Chávez, de la bun început un adversar înverșunat al "neoliberalismului sălbatic", a fost prima dintr-o serie de victorii electorale fără precedent ale liderilor populiști și de stânga din regiune. Până în 2011, unsprezece țări, reprezentând 2/3 din populația regională, erau guvernate de președinți de centru-stânga. Cei mai mulți dintre acești lideri
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fără precedent ale liderilor populiști și de stânga din regiune. Până în 2011, unsprezece țări, reprezentând 2/3 din populația regională, erau guvernate de președinți de centru-stânga. Cei mai mulți dintre acești lideri au fost mult mai prudenți decât Chávez în privința contestării ortodoxiei neoliberalismului; niciunul dintre ei, până la urmă, nu se bucura de luxul de a avea, asemenea Venezuelei, o comoară neașteptată precum veniturile din petrol, care ofereau, prin bogăția lor, libertate politică. Totuși, "virajul spre stânga" a reflectat în mod evident o uzură
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a pus pe agenda politică a regiunii căutarea de alternative la frontul neoliberal și la politica de centru (Lewitsky și Roberts, 2011; Weyland et al. 2010). După ascensiunea lui Chávez, problema nu se mai punea dacă populismul putea coexista cu neoliberalismul, ci mai degrabă dacă putea crea alternative semnificative și viabile la acesta. În al doilea rând, în Venezuela și în alte state din America Latină, această căutare de modele de dezvoltare alternative a politizat din nou inegalitățile socio-economice. După criza datoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
liberalizare de tip "atrage și înlocuiește" (vezi Stokes, 2001). Pérez fusese președinte în perioada de relaxare a cheltuielilor bugetare specifică boom-ului petrolier din anii 1970, iar în campania sa electorală promitea o revenire la prosperitate și critica din plin neoliberalismul și instituțiile financiare internaționale. Prin urmare, campania electorală nu prea oferea indicii asupra schimbării de direcție pe care Pérez și partidul său erau pe cale să o efectueze. Întrucât a simțit faptul că establishmentul politic își pierdea progresiv legitimitatea − rata de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
definiție deci, adversarii politici au fost concepuți ca fiind forțele antipatriotice, având legături în mod caracteristic cu interesele puterii imperialiste. Sub forma acestei construcții ideologice, chavismul se putea defini pe sine ca fiind în opoziție cu capitalul internațional și cu neoliberalismul globalizat, fără să respingă capitalismul sau pe capitaliști în sine. Într-adevăr, Chávez a ajuns la putere promovând o economie mixtă "umanistă", care împrumuta elemente de la ambele modele de dezvoltare capitalist și socialist, cu o piață eliberată de controlul monopolist
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de talie mică și mijlocie, el a refuzat să privatizeze serviciile sociale și compania națională de petrol, argumentând faptul că sectoarele strategice ale economiei ar trebui să rămână în proprietatea statului. Deci discursul chavist timpuriu nu a promis să înlocuiască neoliberalismul cu o viitoare alternativă socialistă. În loc de asta, discursul s-a tot întors la logica "celei de a treia căi", dintre capitalism și socialism, a unor personalități precum Perón, care se angajaseră de partea unui capitalism orientat spre interior și condus
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
precum Perón, care se angajaseră de partea unui capitalism orientat spre interior și condus de stat. Într-adevăr, această orientare semăna oarecum cu etatismul rentier alimentat de câștigurile din petrol al Venezuelei din timpul duopolului AD-COPEI de dinainte de trecerea la neoliberalism la sfârșitul anilor 1980. Discursul mai radical referitor la construcția "socialismului pentru secolul XXI" s-a născut mai târziu, după 2004 (vezi Hawkins, 2010a: 83), atunci când guvernul lui Chávez s-a stabilizat politic și economic după o serie de confruntări
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Population Size, Unemployment, and Individual Characteristics on Voting for the Vlaams Blok in Flanders 1991-1999", în European Sociological Review 25(4): 411-24. Roberts, A., (2003), "Demythologizing the Czech Opposition Agreement", în Europe-Asia Studies 55(8): 1273-303. Roberts, K. M., (1995), "Neoliberalism and the Transformation of Populism in Latin America: The Peruvian Case", în World Politics 48(1): 82-116. ------ (1998), Deepening Democracy? The Modern Left and Social Movements in Chile and Peru, Stanford: Stanford University Press. ------ (2006), "Populism, Political Conflict, and Grass-Roots
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Journal of Political Ideologies 13(1): 95-110. Stavrakakis, Y., (2004), "Antinomies of Formalism: Laclau's Theory of Populism and the Lessons from Religious Populism in Greece", în Journal of Political Ideologies 9(3): 253-67. Stokes, S. C., (2001), Mandates and Democracy: Neoliberalism By Surprise in Latin America, Cambridge: Cambridge University Press. Swyngedouw, M. și J. Billiet, (2002), De kiezer heeft zijn redenen: 13 juni 1999 en de politieke opvattingen van Vlamingen, Leuven: Acco. Swyngedouw, M. și G. Ivaldi, (2001), "The Extreme Right
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Warren, M. E. și H. Pearse (eds.), (2008), Designing Deliberative Democracy: the British Columbia Citizens' Assembly, New York: Cambridge University Press. Weffort, F., (1978), O populismo na política brasileira, Rio de Janeiro: Editora Paz e Terra. Weyland, K., (1996), "Neopopulism and Neoliberalism in Latin America: Unexpected Affinities", în Studies in Comparative International Development 32: 3-31. ------ (1998), "Swallowing the Bitter Pill: Sources of Popular Support for Neoliberal Reform in Latin America", în Comparative Political Studies 31(5): 539-68. ------ (2001), "Clarifying a Contested Concept
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
141, 142, 143, 144, 146, 229, 236, 238, 293, 304, 314, 315, 318, 327; naționalist, 79, 121, 146, 147, 251, 305, 311, 338, 346 neoliberal, 56, 154, 158, 190, 196, 203, 206, 224, 229, 230, 231, 233, 234, 348, 354 neoliberalism, 17, 224, 230, 238, 239 Noua Alianță Flamandă (N-VA) (Belgia), 60, 75, 82 Noua Majoritate (Peru), 282; și alegeri, 282; și lider, 288 O O'Donnell, Guillermo, 39, 41, 48 opinie publică, 108, 213, 242, 248, 279, 280, 292
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]