681 matches
-
înapoi la județul Ialomița. În 2004, comuna Borănești s-a reînființat, iar comuna Coșereni a rămas doar cu satul de reședință. În comuna Coșereni se află două situri arheologice de interes național, aflate în punctul „Măgura de la Comana”: un tell neolitic și o așezare medievală timpurie din secolele al IX-lea-al XI-lea. În afara acestora, în comună se mai află un alt sit arheologic inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monument de interes local. El se află
Coșereni, Ialomița () [Corola-website/Science/301237_a_302566]
-
al IX-lea-al XI-lea. În afara acestora, în comună se mai află un alt sit arheologic inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monument de interes local. El se află în punctul „Turceasca” și cuprinde o așezare neolitică și o necropolă din perioada Halstatt.
Coșereni, Ialomița () [Corola-website/Science/301237_a_302566]
-
istorice din județul Ialomița conține, pe teritoriul comunei Bordușani, un sit arheologic de interes național și trei monumente de arhitectură de interes local. Situl arheologic, denumit Popina Bordușani, unde s-au descoperit o așezare din perioada Latène, precum și un tell neolitic aparținând culturii Gumelnița. Cele trei monumente de arhitectură sunt moara, datând din 1920, școala din 1924 și biserica Sfântul Nicolae, datând din anii 1895-1898.
Comuna Bordușani, Ialomița () [Corola-website/Science/301232_a_302561]
-
mâncare la Badea, de unde a rămas și numele de Bădeni”. Urme ale viețuirii oamenilor pe aceste meleaguri sunt mai vechi. Astfel , la nord -est de sat, pe Movila Grădiștei și Dealul Vișinului s-au descoperit silexuri din paleoliticul superior, ceramică neolitică, din începutul migrațiilor(sec. IV) și feudalismul dezvoltat( sec. XVII-XVIII). Chiar și denumirea Grădiște ilustrează existența unei așezări(cetăți) întărite, unde locuitorii se puteau retrage în vremuri de restriște. De asemenea, la 6 km de Bădeni, la Râpa Strâmbului a
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
biserica „Sfântul Nicolae”, care datează din 1854. În rest, în comună mai există trei alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ialomița ca monumente de interes local. Două sunt siturile arheologice de la Ion Roată (unul cuprinzând o așezare neolitică și alta din perioada Latène, și un al doilea, aflat „la Muche”, cuprinzând o așezare din perioada Latène și una medievală timpurie din secolele al IX-lea-al XI-lea). Un al treilea obiectiv este clasificat ca monument de arhitectură
Comuna Ion Roată, Ialomița () [Corola-website/Science/301242_a_302571]
-
de bou fosil (bos primigenins), coarnele unui cerb fosil (megaccros hibernicus) și o scoică (corbicula lassyensis), care se aseamănă foarte mult cu o specie existentă în Asia și Africa. În marginea vestică a satului au fost descoperite urme de cultură neolitică, iar în vatra satului, fragmente ceramice din epoca migrațiilor și din cea feudală. Clima este temperat-continentală, cu ierni geroase și veri foarte calde. Temperatura medie anuală este de 9,6 °C, iar media precipitațiilor anuale nu depășește 475 ml. Fondul
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
din cele mai vechi timpuri. Descoperirile arheologice făcute prin cercetări realizate în anii 1940, 1951, 1952, 1965, 1971, 1981, 1983 dar și în perioada 1991-1994 pe teritoriul satului Pocreaca dau mărturii ale locuirii acestei vetre de sat încă din epoca neolitică (aprox. sec. IV î.e.n.). Astfel în Repertoriul arheologic al jud. Iași, alcătuit de cercetătorii Vasile Chirica și Marcel Tanasachi sub egida Institutului de arheologie și istorie “A. D. Xenopol” din Iași sub redacția lui Vasile Chirica, sunt înscrise toate datele referitoare
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
din sec. IV e.n. - “Chiscul Sărăcuței. La circa 600 m sud de pârâul Pocreaca, în grădina locuitorului Leancă Ioan, așezare din sec. XI - XII, cu ceramică din pastă aspră, cu scoică pisată, decorată cu pieptenele, de tip Răducăneni.” În epoca neolitică (5500 - 2500 î.e.n.) la triburile din interiorul arcului carpatic și la cele din est de munți lucrările de apărare completau protecția naturală oferită de pantele înălțimilor sau teraselor pe care erau situate așezările umane; elementul principal de apărare al așezărilor
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
denumirea dată primei perioade a epocii fierului când dispar cenușarele și se cunosc în schimb întinse așezări de bordeie, unele întărite cu valuri de pământ, așa cum s-a constatat a fi și așezarea de la Cetățuia-Pocreaca, considerată de specialiști așezare fortificată neolitică. „Cetatea de pământ de la Pocreaca face parte din categoria fortificațiilor din prima epocă a fierului, larg răspândite pe teritoriul României, a căror amplasare se bazează mai ales pe apărarea naturală oferită de teren, de obicei un platou înalt sau promontoriu
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
una medievală timpurie din secolele al VI-lea-al VII-lea și una din epoca migrațiilor (secolele al VII-lea-al VIII-lea). Situl de pe platoul Podei și de pe culmea Chichilău de la Valea Lupului cuprinde și el multiple așezări: una neolitică (mileniile al VI-lea-al V-lea î.e.n.), una din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), una din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.), una geto-dacică din secolul al II-lea î.e.n.
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
Sectorul Agricol Ilfov, care în anul 1998 avea să devină județul Ilfov. Patru obiective din comuna Brănești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice așezarea neolitică aflată în punctul Ostrov, în mijlocul lacului Brănești de pe râul Pasărea, aflat la sud-vest de satul Brănești; și situl de la Vadu Anei, din zona autostrăzii A2, la vest de sat, sit ce cuprinde o așezare geto-dacică, una din secolele al II
Comuna Brănești, Ilfov () [Corola-website/Science/300210_a_301539]
-
e.n.) pe platou și pe cca 2400 m² de terase artificiale montane (incinta poligonala, murus dacicus, sanctuar, masive urme de locuire)-anticul Apulon, centrul tribului dacic al apulilor, amintit în „Geografia” lui Ptolemeu (c. 90-c. 168), pe vatra de cultură neolitica. Ulterior se folosește formă Apulum pentru replică română a fortificației mutată la malul Mureșului, în vecinătatea mai vechiului castru al Legiunii a XIII-a Gemina (v. Albă Iulia); Cetate regală (Castrum Kechkes - Cetatea caprei, cca 1250; refăcuta în 1467-1469, este
Craiva, Alba () [Corola-website/Science/300235_a_301564]
-
la circa 6 km vest de orașul Blaj, în județul Albă, localitatea Crăciunelu de Jos, important centru viticol al Podgoriei Târnavelor, este menționat documentar pentru prima dată la 10 iulie 1324. Însă, pe raza satului s-au descoperit urme de neolitice, din epoca bronzului și morminte de inhumație scitice specifice primei vârste a fierului, Hallstatt, astăzi expuse în cadrul Muzeului Brukenthal din Sibiu. După anul 1324, sătul este amintit într-un act din 11 mai 1396, cu ocazia delimitării domeniilor Episcopiei Transilvaniei
Crăciunelu de Jos, Alba () [Corola-website/Science/300236_a_301565]
-
de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. Localitatea Daia Română este situată în Podișul Secașelor. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate. Pe teritoriul satului au fost descoperite (în punctul “Părăuț”) urmele unei așezări neolitice aparținând Culturii Petrești (de la sfârșitul mileniului al III-lea î.C.) și vestigiile unor așezări suprapuse (în punctul “Troian”) din epoca bronzului (Cultura Wietenberg, secolele XVI-XIII î.C.), epoca fierului (Hallstatt, 1200-450/300 î.C. și La Tène, secolul V
Daia Română, Alba () [Corola-website/Science/300237_a_301566]
-
este păstrat și expus la Complexul Arhitectural Franciscan din Mediaș. În același loc s-au descoperit numeroase fragmente ceramice aparținând culturii Turdaș și culturii Cucuteni, ceea ce demonstrează că teritoriul satului a fost locuit încă din perioada de tranziție de la perioada neolitică la epoca bronzului. În Arhiva Repertoriului Arheologic al României a Institutului de Arheologie Vasile Pârvan se precizează că la Pănade au fost făcute următoarele descoperiri arheologice: - ceramică - ulcică decorată cu motiv incizat în formă de frunză de brad; datare repertoriu
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
mai demult "Petrifalău, Sânpetru, Petrești-Alba", (în dialectul săsesc "Piterschterf, Pitterštref, Pitešdref", în , în ) este o localitate componentă a municipiului Sebeș din județul Alba, Transilvania, România. Așezată la 4 kilometri de Sebeș, localitatea Petrești, cea care a dat numele unei culturi neolitice, apare astăzi că o așezare româno-germană prosperă și cochetă. Petreștiul este amintit documentar în 1309 sub numele roman de Vila Petri. În 1317 este pomenit sub denumirile de Petrifalău (maghiară) și Petersdorf (germană). În secolul al XIII-lea, localitatea a
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
zidul fostei cetăți. Ruinele turnului-clopotnița se află astăzi în mijlocul cimitirului evanghelic, fosta curte a cetății medievale de stil romanic. De jur împrejur s-a păstrat și curtină (zidul) de piatră care înconjura odinioară biserica. Satul a dat numele cunoscutei culturi neolitice cu a sa faimoasa ceramică pictată - cultura Petrești. Petreștiul este totodată ultima așezare săsească de pe Valea Sebeșului, coloniștii germani evitând locurile muntoase ascunse și reci. Sașii au imprimat localității o arhitectură tipică, cu străzi largi, străjuite de canale de apă
Petrești, Alba () [Corola-website/Science/300263_a_301592]
-
pentru copii. Satul Unirea - așezare străveche - este una din marile localități rurale ale județului Alba. Așezarea, a fost locuită din cele mai vechi timpuri, chiar dacă nu există date concrete, se presupune că acest teritoriu a fost populat încă din epoca neolitică. Căderea statului lui Decebal, în anul 106, a atras după sine transformarea Daciei în provincie romană, epocă din care există primele date sigure despre locuirea teritoriului satului. Se presupune că în epoca romană Unirea a fost o așezare importantă, căci
Unirea, Alba () [Corola-website/Science/300278_a_301607]
-
care la apele mari sunt „luate” de vale. În Stremț sunt șase cimitire: În zona localității Streț din județul Alba, România s-au făcut mai multe descoperiri arheologice care atestă existența în zonă a unor civilizații succesive începând cu perioada neolitică, și anume cultura Starčevo-Criș, precum și alte culturi ulterioare, Coțofeni și Wietenberg. De asemenea, există descoperiri care certifică prezența în zonă a tribului dacic al apulilor, și apoi extinderea autorității Romei asupra acestei zone. După retragerea aureliană valuri de popoare nomade
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
așezări mai avansate, cum ar fi Lepenski Vir, se dezvoltau pe baza pescuitului. Domesticirea și folosirea câinilor ca ajutor la vânătoare datează, probabil, tot din această perioadă. Neoliticul (Noua Epocă de Piatră) este caracterizat prin adoptarea agriculturii (așa-numita Revoluție Neolitică), prin dezvoltarea olăritului și prin crearea unor așezări mai mari și mai complexe, cum ar fi Çatal Hüyük sau Ierihon. Primele culturi neolitice au apărut în jurul 8000 î.Chr., în Semiluna Fertilă, o regiune istorică în formă de semilună, cuprinzând
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
tot din această perioadă. Neoliticul (Noua Epocă de Piatră) este caracterizat prin adoptarea agriculturii (așa-numita Revoluție Neolitică), prin dezvoltarea olăritului și prin crearea unor așezări mai mari și mai complexe, cum ar fi Çatal Hüyük sau Ierihon. Primele culturi neolitice au apărut în jurul 8000 î.Chr., în Semiluna Fertilă, o regiune istorică în formă de semilună, cuprinzând Levantul, Mesopotamia, și Egiptul Antic. Agricultura și cultura din această zonă s-au răspândit mai apoi spre zona mediteraneeană, a Indului, China, și
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
sociale este o problemă supusă dezbaterii. Există dovezi timpurii ale unui comerț organizat, propriu neoliticului. Oamenii din așezările nou-înființate importau bunuri exotice de la mari distanțe. Skara Brae, aflată pe insula Orkney, este unul din cel mai bune exemple de așezare neolitică din Europa. Comunitatea conține paturi de piatră, rafturi, chiar și o toaletă de interior, legată prin canalizare rudimentară de un pârâu. Sursele de hrană ale oamenilor vânător-culegător din epoca de piatră includeau atât animale cât și plante care aparțineau mediului
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
al Banatului este un muzeu din Timișoara cu sediul central în Castelul Huniade. A fost înființat în 1872, sub numele de "Societatea de Istorie și Arheologie". Adăpostește cea mai importantă colecție de obiecte arheologice din Banat. La parter, găzduiește Sanctuarul Neolitic de la Parța, un monument unic în Europa. Muzeul cuprinde Secția de istorie, Secția de Arheologie, Secția de Șiințele Naturii și Laboratorul Zonal de Restaurare. În anul 2016 a devenit Muzeul Național al Banatului. În urma constituirii în 25 iulie 1872 a
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
publicate până în prezent, în anul 1424. După alte surse, prima atestare datează din 1418 (Somyafalwa). Denumirea localității în limba germana este Horn, iar în urma cercetărilor arheologice efectuate pe raza localității s-a descoperit o daltă de piatră datând din Epoca neolitică. La recensământul din 2011, populația era de 423 locuitori.
Cornești, Maramureș () [Corola-website/Science/301573_a_302902]
-
280 de zloți tătărăști.” Pe teritoriul comunei Cîndesti au fost descoperite întâmplător, iar mai tarziu prin cercetări sistematice, numeroase mărturii ale continuității așezărilor omenești pe aceste meleaguri. Cele mai vechi urme ale culturii materiale(vase, topoare din piatră) aparțin perioadei neolitice și eneolitice, între anii 5660 - 1700 î.e.n. În lucrarea "Cercetări din preistoria județului Neamț" Constantin Mătasă afirmă că localitatea Cîndești face parte dintre cele mai bogate stațiuni preistorice din județ. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din
Comuna Cândești, Neamț () [Corola-website/Science/301625_a_302954]