789 matches
-
întregii Europe de sud. Și vasele antropomorfe poartă de cele mai multe ori trăsături feminine, ceea ce denotă uzul lor în cultul fertilității. În eneoliticul târziu apare chiar un tip de vase care imită prin formă o femeie gravidă. De-abia la sfărșitul neoliticului, când se pot constata tendințe de reprezentare realistă, apar și figuri masculine. Cultul unei zeități cerești în ipostaza unui taur e dovedit de asemenea de numeroase reprezentări plastice. Atunci când apar figurile antropomorfe masculine, acest zeu suprem adoptă postura soțului, uneori
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
deoarece pe aceste amulete sunt des incrustate desene de șerpi și broaște. Ulterior, desenele zoomorfe sunt extrem de stilizate, pentru a fi până la urmă înlocuite de simboluri. Morții se îngropau de obicei în poziție ghemuită, ca în toate culturile adiacente din neolitic și din eneoliticul inferior. Nu exista probabil în neolitic o practică de orientare a trupului, dar se constată o ușoară predilecție pentru orientarea spre nordvest. Numai adulților li se depuneau obiecte în mormânt, în cele mai multe cazuri doar un singur vas
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
șerpi și broaște. Ulterior, desenele zoomorfe sunt extrem de stilizate, pentru a fi până la urmă înlocuite de simboluri. Morții se îngropau de obicei în poziție ghemuită, ca în toate culturile adiacente din neolitic și din eneoliticul inferior. Nu exista probabil în neolitic o practică de orientare a trupului, dar se constată o ușoară predilecție pentru orientarea spre nordvest. Numai adulților li se depuneau obiecte în mormânt, în cele mai multe cazuri doar un singur vas sau o unealtă. În tell-ul Karanovo s-au găsit
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
deosebit de iubiți ai familiei înmormântați în apropierea caselor, ori cei de rang inferior. Unde erau însă îngropați ceilalți membri ai comunității? În Bulgaria de nordest și în Dobrogea se găsesc dovezi pentru existența necropolelor din afara așezărilor de-abia odată cu sfârșitul neoliticului. Acestea se datorează probabil influenței culturilor din stepele pontice. În această epocă se întâlnesc și înhumări în poziție dreaptă. Una din aceste necropole, descoperită în apropiere de Varna, surprinde prin inventarele funerare conținând piese de aur. Douăzeci la sută din
Preistoria în Bulgaria () [Corola-website/Science/304349_a_305678]
-
(, , ) este al doilea cel mai mare oraș din districtul Banatul de Sud în Voivodina (Șerbia). Dovezi arheologice din , Vatin, Mesic ("Mesić") și Orašac atestă faptul că această zonă era locuită încă din neolitic. Comună (municipalitatea) Vârșeț se întinde pe o suprafață de 800 km² și are o populație de 54.369 locuitori (2002). Orașul de reședință avea 40.000 locuitori în anul 2002 . Aici se află o importanță comunitate românească, care numără 5
Vârșeț () [Corola-website/Science/297185_a_298514]
-
pe actualul teritoriu al Franței datează de încă acum 1.800.000 de ani. De-a lungul timpului s-au dezvoltat o serie de culturi, printre cele mai cunoscute fiind cea de la Lascaux, fiind datată la 15.000 ani î. Hr. Neoliticul apare cu 7000 ani î.Hr. iar la începutul Secolului al IX-lea î.Hr. în regiune apar galii, un trib de origine celtică. Frontierele Franței moderne se suprapun aproape perfect cu cele ale vechiului teritoriu al Galiei, locuit de către gali. Galia
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
84%). Pentru 3,01% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,98%). Pentru 3,06% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În orașul Breaza au fost descoperite vestigii din neolitic, epoca bronzului și epoca hallstattiană. Populația acestei localități a cunoscut o importantă creștere după declararea acesteia ca vamă pentru negustori, devenind în jurul anului 1900 cea mai populată așezare subcarpatică. La primul recensământ după atestarea sa documentară, Breaza avea 11 122
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
ornament a acestor vase constă în ornamentarea cu barbotină prin incizii sau prin încrustații cu materie albă, și foarte rar galbenă. Figurinele ceramice (idoli) sunt reprezentate în general de figurine feminine, acestea sunt mult mai numeroase în raport cu alte civilizații ale neoliticului mijlociu din România și regiunea Balcanică. În cadrul figurinelor din ceramică avem două tipuri de idoli, și anume: idoli în picioare și idoli în poziție șezândă. Se consideră ca reprezentativă pentru această cultură statueta unui bărbat în poziție șezută, denumită „Gânditorul
Cultura Hamangia () [Corola-website/Science/303821_a_305150]
-
neolitică aparținând culturii Boian (faza Bolintineanu) și o necropolă de incinerație din Halstattul timpuriu, cultura aspectul Mediaș; (secolul al XVIII-lea) aflate pe insula Dealul Beci în dreptul satului Siliștea; de la sud-vest de satul Vlădiceasca cuprinzând așezări de tip tell din neolitic (cultura Boian), eneolitic (cultura Gumelnița) și din perioada Latène; și din punctul „Gherghelăul Mare”, ce cuprinde trei așezări similare. Un obiectiv este clasificat ca monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea, aflată în dreptul satului Siliștea, între satele Dănești și
Comuna Valea Argovei, Călărași () [Corola-website/Science/301131_a_302460]
-
din Atlantic și cel din NE Europei, dar în depresiune, vânturile sunt atenuate de înălțimile înconjurătoare. Apariția omului pe aceste meleaguri nu poate fi prea îndepărtată, întrucât toată zona și împrejurimile aparțineau pădurilor. Cele mai vechi urme umane amintesc de neolitic și sunt reprezentate de vestigiile descoperite la locul numit „Cetățuie”, la hotarul administrativ dintre comunele Baia, Bogdănești și Râșca. Cu timpul, omul a intrat în amonte, pe râul Râșca, formând localitatea Bogdănești și, odată cu Mănăstirea Râșca (1542), localitatea Râșca. La
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
Alte descoperiri arheologice au fost făcute în defileul mai puțin spectaculos Gospodin Vir (Vârtejul Domnului): în anii 1960, situl arheologic Lepenski Vir (Vârtejul Teiului) a fost studiat, adeverindu-se cel mai important din Europa de sud-est. Statuile din gresie din neoliticul timpuriu sunt în special de o mare valoare. Această și alte descoperiri indică faptul că regiunea Porților de Fier a fost locuită de zeci de mii de ani. Execuția proiectului româno-iugoslav a început în 1964. În 1972 barajul a fost
Porțile de Fier () [Corola-website/Science/303663_a_304992]
-
nu este cunoscută apartenența confesionala. Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel: Structira populației, dispusă pe localitățile comunei la Recensământul din 2011 era astfel: Cercetările arheologice au relevat faptul că localitatea Baciu prezintă urma unor așezări încă din neolitic. Din perioada ocupației române au fost găsite în zona trei morminte de incinerație, precum și diverse construcții române, folosite de către muncitorii carierei de piatră existente aici. Totodată au fost descoperit și porțiuni ale drumului român pavat cu pietre "Napoca"-"Porolissum" și
Comuna Baciu, Cluj () [Corola-website/Science/299569_a_300898]
-
județul Buzău: unul este sit arheologic, unul este monument de arhitectură și altul este monument funerar/memorial. Situl arheologic se află la sud de satul Văcăreasca, pe valea Cotorcii, în jurul lacului, în zona „La Siliște”. El cuprinde o așezare din neoliticul mijlociu (mileniul al V-lea î.e.n.), o așezare geto-dacică aparținând culturii Latène (secolele al V-lea î.e.n.-I e.n.), o așezare și o necropolă din perioada migrațiilor (secolul al IV-lea e.n.) și o așezare medievală din secolele al XVI
Comuna Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/300818_a_302147]
-
autariați, iapozi, liburni, dasariți etc.), aflate în teritoriul dintre Epir și râul Drava, Marea Adriatică și triburile tracice din Balcani. Teritoriul din urmă corespunde cu aproximație Albaniei actuale și fostei Iugoslavii și a fost bogat în zăcăminte cuprifere (exploatate încă din neolitic), fier, aur, argint, piatră, sare, lemn. Zona dintre vărsarea Dravei în Dunăre până la Porțile de Fier, SV Olteniei și NV Bulgariei, parțial și Macedonia, este considerată ca zonă de interferență între traci și iliri. A fost de fapt o regiune
Iliri () [Corola-website/Science/298482_a_299811]
-
temperat continental, rețeaua hidrografică bogată și nu în ultimul rând subsolul bogat în minereuri auro-argentifere și complexe au făcut ca în depresiunea Lăpușului și implicit în Băiuț să existe continuitate și existență umană încă din Paleoliticul superior, și continuând cu Neoliticul, bronzul, fierul dacic etc. O dovadă a existenței vieții în această regiune este dată de cercetările efectuate în zonă în urma cărora s-au descoperit urme (măsele, cranii și oase de urși) în peștera de la Poiana Botizii, declarată în prezent rezervație
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
situl de la „Bădărău” (așezări din perioada Halstatt și din secolul al IV-lea e.n., precum și vatra medievală a satului Munteni); și de situl de la „Valea Mută” unde se află alte vestigii ale vetrei medievale a satului Munteni, precum și așezări din neoliticul târziu (cultura ceramicii liniare), Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), perioada Halstatt și secolele al III-lea-al IV-lea e.n. (perioada daco-romană).
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000). Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
evul mediu, sat preponderent maghiar, a aparținut domeniului familiei nobiliare Suky. Alți latifundiari mai importanți ai localității au fost membri ai familiilor "Erdélyi de Somkerék", "Bánffy de Losoncz", "Bakó de Hete" și "Teleki", contele de "Szék". Satul este locuit din neolitic, iar în epoca romană (107 - 275 d.Hr.) aparținea provinciei Dacia, a cărei pază era asigurată de legiunea a V-a Macedonica, cu sediul la Potaissa (actuala Turda). La începutul evului mediu, înainte de formarea comitatelor, populația așezării avea sarcina de
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
la Potaissa (actuala Turda). La începutul evului mediu, înainte de formarea comitatelor, populația așezării avea sarcina de a veghea și păzi granița ținutului și mai ales a marelui drum Sic-Bonțida-Vișea-Bărăi numit "via Molendinatorum". Fără a se face săpături arheologice organizate, din neolitic au fost descoperite, întâmplător, un "topor" găurit din piatră șlefuită și un vas de lut ars cu gravuri liniare adâncite. Din epoca romană au fost găsite drahme și tetradrahme grecești, denari și cărămizi de mozaic romane. Ca dovadă a cultivării
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
vârf de silex. Primele arcuri complete, care datează din Mezoliticul, au fost găsite în turbăriile din Scandinavia sau din nordul Rusiei, lemnul păstrându-se în mal. Arcul a fost armă preferată în Levantul, Anatolia și Egipt pe întreaga durată a Neoliticului, în principal pentru vânătoare, în timp ce a fost folosit pentru război în Europa încă din acea perioadă. În Egipt, a fost folosit de perioada predinastică, cum o atestă descoperiri arheologice și reprezentările figurate. În secolul al VIII-lea î.Hr. a aparut
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
comunistă, fondata de Kim Ir-sen și condusă azi de Kim Jong-un. Dovezi arheologice și lingvistice sugerează că originile coreenilor au fost în limba altaică, limba migratorilor din centul și sudul Siberiei, care au populat Coreea antic in valuri succesive din Neolitic pana in Epoca Bronzului. Adoptarea sistemului de scriere chinezesc ("Hanja" în coreeană) in secolul II î.Hr, și Budismul în secolul IV d.Hr, au avut efecte profunde în Cele trei regate ale Coreei. Una dintre cele mai vechi civilizații
Coreea () [Corola-website/Science/304055_a_305384]
-
restul biosferei, în care lanțul trofic este bazat nu pe energia solară, ci pe cea biochimică bacteriană. Litoralul a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din eneolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”). Prin gurile Dunării, coasta azi românească leagă Europa centrală și Țările Române de Marea Neagră, iar prin porturile sale, de Marea Mediterană, drept care rând pe rând s-au perindat aici
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
km), într-o vâlcea înconjurată de un climat mai continental, în care se simt mai mult efectele brizei de lac, decît cele ale brizei marine. Zona în care s-a dezvoltat așezarea este deținătoarea unor urme de viață neîntrerupte din neolitic. Prima mențiune documentară datează din 1560, cînd așezarea este amintită într-un firman al Sultanului. Numele localității vine din limba turcă și are ca sursă de inspirație culoarea cenușie a apelor lacului cu aspect vărgat ("techir"). Spre sfârșitul secolului XIX
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]
-
în cinci curți. La parter se gaseste magazinul , cantină, două expoziții temporare, ateliere educaționale, depozite și laboratoare de restaurare, fauna cuaternara, precum și birouri și , în timp ce Biserică devine Sala de Reprezentări . La primul etaj sunt Bibliotecă, și camerele permanente dedicate paleoliticului, neoliticului și epocii bronzului. La etajul al doilea se găsesc camerele permanente dedicate culturii Iberica și lumea română. al și Muzeul sau de preistorie sunt fondate în 1927, la cererea lui Isidro Ballester Tormo că o institutie științifică dedicată cercetării, conservarea
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]
-
Camere V-a, este cunoscută sub numele de perioada Epipaleolític, cu evenimentele industriale și artistice ale ultimilor vânători-culegători. Sală aceasta prezintă exemple de instrumente și forme geometrice caracteristice microliticului care aparțin acestei cronologii: Cueva de la Cocina y Covacha de Llatas. Neoliticul începe în camera VI-a, care arată vizitatorilor apariția unei noi culturi de material din regiunea Valencia de la 5500 î.Hr. cu două elemente de bază: ceramică și piatră șlefuita. Așezămintele cheie ale acestei perioade,sunt prezentate în vitrinele din sălile
Muzeul de preistorie din Valencia () [Corola-website/Science/335938_a_337267]