369 matches
-
tragă profit din împrejurarea de a trăi într-o lume inferioară nivelului său, punând în valoare arta de a corecta și de a admonesta. Instrumentul stilistic al acestei arte este lămurirea "pe înțelesul tuturor", prin împerecherea malițioasă de expresii tehnice neologice și de cuvinte neaoșe. Corespondentul sufletesc presupus de acest limbaj e sentimentul mizeriei intelectuale a adversarului. Raportul între polemist (stăpîn pe o mască demnă și glacială) și adversar e acela dintre o minte inaccesibilă și un lamentabil intelect, care trebuie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și limbajul politic de masă119 reprezintă modalități diferite ale uzului și ale distribuției lexicului politic în raport cu terminologia politică. În vreme ce limbajul politic de masă și limbajul politic mediatic sunt mai permeabile în ceea ce privește vocabularul comun, limbajul politic profesionist manifestă deschidere spre împrumuturi neologice, cultivând un vocabular specializat. Diferențierea celor trei forme de manifestare a limbajului politic se realizează prin criterii care opun caracterul tehnic și științific celui non-tehnic și non-științific, respectiv specializarea nonspecializării. Diferențele de vocabular se datorează și specificului publicului căruia se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și din cea juridic-administrativă. Deschiderile spre împrumuturi, în special din limbile romanice, dar și din germană și engleză, devin manifeste în spațiul românesc începând cu secolul al XIX-lea. Unii cercetători explică tentația pentru neologism prin rapiditate și comoditate: termenul neologic are avantajul specializării, fiind încărcat de prestigiul întregii teorii la care trimite și ale cărei concepte le desemnează. Există și o explicație de natură psihologică a fenomenului: specialistul are sentimentul că posesia termenului străin este condiția informației exacte și complete
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicării politice are valențe defensive, vizând conservarea imaginii locutorului și, implicit, a statutului acestuia în ierarhia politică; c) specializarea semantică a cuvintelor din vocabularul comun, prin atribuirea unor sensuri politice bine definite (dreapta, stânga, centru, portocaliu); d) deschiderea spre împrumuturi neologice; e) predilecția pentru cuvinte aparținând unor câmpuri semantice particulare: domeniul războiului, domeniul religios, cel sportiv etc. Majoritatea mutațiilor semantice înregistrate de limbajul politic se datorează procedeelor retorice utilizate. Relația discursului politic cu retorica este veche și ea rezidă în primul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
domenii dintre cele mai variate. Conștient de funcția paideică a presei, de potențialul instructiv al acesteia, gazetarul își însoțește excursul jurnalistic cu numeroase comentarii metatextuale. În acest sens, articolele eminesciene sunt presărate de glosări numeroase, de explicitări ale unor termeni neologici sau ale unor cuvinte mai vechi, al căror sens original se demonetizează în practica discursivă curentă. Eminescu susține de la tribuna paginii de ziar adevărate "prelecțiuni populare", menite să faciliteze accesul cititorilor la subiectele dezbătute. Concluzii Dacă în ceea ce privește creația literară eminesciană
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și expresivitatea construcțiilor sintagmatice: expresii precum politica lingăilor, politica silei, politica paraponisiților, vizând oportunismul oamenilor politici, se perpetuează de-a lungul întregii activități jurnalistice, devenind mărci inconfundabile ale scrisului jurnalistic eminescian. Asocieri inedite de lexeme, îmbinarea lexicului arhaic cu cel neologic, resuscitarea potențialului semnificativ al unor construcții populare, cultivarea unei topici individuale devin tot atâtea atribute ale originalității scrisului jurnalistic eminescian. Aluzia ironică, vizând sfera vieții politice românești, structura anecdotică a articolelor, sunt generate și de apariția neologismului în construcții sintagmatice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a ironiei o constituie asocierile lexicale surprinzătoare: "Erodot al Românului", "stâlpi de cafenele", "reputații uzurpate", "șuruburi patriotice", "turburători de meserie", "doctori în drept și-n strâmb" ș.a. Analiza structurii vocabularului publicistic eminescian relevă împletirea armonioasă a lexicului arhaic cu lexicul neologic: alături de cuvinte vechi, ale căror valențe expresive sunt intuite și valorificate de Eminescu (apătoșit, aiduc, arendaș, asuda, atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de proveniență variată și din diverse domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-n strâmb" ș.a. Analiza structurii vocabularului publicistic eminescian relevă împletirea armonioasă a lexicului arhaic cu lexicul neologic: alături de cuvinte vechi, ale căror valențe expresive sunt intuite și valorificate de Eminescu (apătoșit, aiduc, arendaș, asuda, atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de proveniență variată și din diverse domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație, imixtiune, stipendiu ș.a.). Declarându-se împotriva "neologismelor netrebuincioase" și ironizând excesul de neologisme din presa vremii, Eminescu pledează pentru echilibru și chibzuință în preluarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație, imixtiune, stipendiu ș.a.). Declarându-se împotriva "neologismelor netrebuincioase" și ironizând excesul de neologisme din presa vremii, Eminescu pledează pentru echilibru și chibzuință în preluarea cuvintelor străine, subliniind necesitatea adaptării termenilor neologici la specificul limbii române. Selecția cuvintelor este guvernată de un simț deosebit al limbii și de o bună cunoaștere a limbii române, iar opțiunea pentru neologism este condiționată de lipsa unor termeni care să exprime noile realități politice, sociale, economice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
1652): Află-se scris în pravila lui Matei-Vlastari cum și Moldo-Vlahia au fost supusă ohrideanilor; iară acum nice ohrideanilor se pleacă, nice țărigrădeanului, și nu știm de unde au luat această putere (s.n.)"405. De cele mai multe ori, regionalismele "traduc" un termen neologic, facilitând accesul cititorului la mesajul jurnalistic: "În Serbia s-au luat următoarele măsuri: 1. s-a decretat un moratoriu, adică suspenziune de plăți în prevedere unor complicațiuni și mai mari, (s.n.) 2) sunt opriți toți bărbații de la 18-40 ani de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noile realități ale timpului, arhaismele, fără a înregistra o prezență masivă în scrisul jurnalistic eminescian, conferă valori expresive textelor, iar ocurențele în vecinătatea neologismelor devin surprinzătoare pentru cititor. De multe ori, prezența arhaismelor este însoțită în aceeași frază de echivalentul neologic al acestora, contribuind astfel la dezambiguizarea semantică a discursului: "Căci nouă ni se pare că oricât de identică ar fi expresia, nimărui nu-i va veni în gând de a confunda pe un maestru care fabrică sticle pentru telescopuri cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a secolului al XIX-lea, numărul grafiilor și al formelor gramaticale oscilante este sensibil redus în publicistica eminesciană, fapt ce reflectă o mai bună stăpânire a mijloacelor limbii de către gazetar. Prin punerea în circulație a unui număr însemnat de termeni neologici și prin glosările frecvente în corpul articolelor, Eminescu educă cititorul în spiritul normativității și al îmbogățirii limbii române, într-o perioadă în care nesiguranța și lipsa unor norme general valabile generează fluctuații morfologice, lexicale și sintactice, la nivelul exprimării verbale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în ambele direcții, în ciuda stângăciilor și oscilațiilor prezente încă în paginile publicațiilor. Aproape toată terminologia politică românească este fixată și se difuzează prin intermediul publicațiilor periodice. Rolul presei din această epocă nu se limitează la punerea în circulație a unei terminologii neologice, ci are în vedere și explicitarea acesteia, fapt ce imprimă articolelor o dimensiune metadiscursivă pronunțată. Conștiința necesității educării publicului cititor, în sensul receptării unui astfel de limbaj, determină recursul jurnaliștilor din această perioadă la un limbaj didacticist, în măsură să
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noutăți, spre deslușirea terminilor întrebuințați (s.n.) în Regulamentul organic, spre încurajarea celor ce se ostenia, spre lauda celor ce adăuga oricât de puțin la prunca noastră literatură"495. Receptiv la inovații, limbajul publicistic contribuie la înlocuirea calculilor lingvistici cu împrumuturi neologice: brâul pământului înlocuit cu ecuator, casa păstrătoare cu bancă, mergere înainte cu progres, stare împrejur cu circumstanță ș.a. Treptat, formațiile perifrastice greoaie apar doar izolat, ca simple curiozități lingvistice, iar limbajul câștigă în fluență și eleganță. În concluzie, specificul limbajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice; explicitarea constantă a vocabularului; dezvăluirea mecanismelor și strategiilor discursive, prin intermediul metacomentariului didactic care însoțește excursul jurnalistic; cultivarea tehnicii exemplului și a analogiei, cu rol în plasticizarea noțiunilor și structurilor abstracte din spațiul politic; îmbinarea formelor lexicale vechi cu exprimări neologice care fac obiectul unei glosări constante în corpul articolelor. Jurnalistul selectează și adaptează mijloacele de expresie la problematica abordată, urmărind efecte particulare la nivelul receptării. Preocupat de normarea și modernizarea limbii literare, Eminescu mărturisește țelul de a impune o limbă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și limpezirea textului și aparatului critic al manuscrisului. Meritele lor își află expresie îndeosebi în acuratețea frazei și, adesea, împotriva dificultăților de înțelegere a originalului elin, de aflare a unor echivalențe în limba română sau de acceptare a unor termeni neologici, în proprietatea transpunerii. Ilustrând eforturile filologice succesive ale mai multor cărturari umaniști români din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Biblia de la București, ediție ortodoxă oficială, ajunge a fi inclus de asemenea, în chip neașteptat, un apocrif
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii”, false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în douăsprezece capitole, un babilon livresc scris într-un limbaj abstract, neologic, în cadențe largi, amintind de sonurile peanilor antici. În volumul Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
al doilea „o”, aparține, cum se știe, limbajului vorbit, mai expresiv decât „acolo”, gol de orice valoare expresivă și sugestivă. Forma folosită de poet s-a impus și din necesități prozodice. „Chaos” În loc de „haos” poate fi explicat prin adoptarea formelor neologice În vremea poetului. Cuvântul implicat este un neologism grecesc, devenit „haos”. „Dară” („Dară pe calea ce-ai deschis / N-oi merge niciodată...”) este un fonetism popular folosit de poet pentru a sugera atmosfera terestră, lumea din care vine fata de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
alternează ironia cu gravitatea, comicul cu tragicul, spiritul mușcător de esență intelectuală, cu umorul popular. Procedând la o demitizare a istoriei, autorul a intenționat să extragă din evenimentele istorice idei generale, conferind faptelor un aer meditativ, Într-un un stil neologic sau popular, În funcție de pregătirea și apartenența actanților. Opțiunea autorului este aceea de a da piesei vivacitate, un farmec inimitabil și o sprinteneală filologică. Marin Sorescu introduce În teatrul istoric un nou stil, prin intermediul căruia se prăbușește, poate pentru totdeauna, solemnitatea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]