474 matches
-
dacă ar trebui constructiviștii să aspire la o teorie generală a relațiilor internaționale, cele privind legătura cu raționalismul, cele privind chestiuni de metodă și legătura dintre constructivism și teoria critică. Începând cu anul 2000, primul dintre aceste dezacorduri a dispărut. Neorealiștii și raționaliștii încă mai cer codificarea constructivismului ca o paradigmă teoretică, capabilă să genereze ipoteze testabile și propoziții de tipul legilor. Dar printre constructiviști, centrul de greutate s-a îndepărtat de stilul wendtian de teoretizare, chiar dacă Wendt a continuat să
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
inegalitate socio-politică) aflate la baza violenței girate de stat, sunt văzute ca fiind secundare în raport cu studiile masculine despre război și conflict în Relațiile Internaționale, datorită asocierii lor cu conceptul de politică internă "soft" (a se citi: feminină). Ca rezultat, cercetătorii neorealiști și cei neoliberali din Relațiile Internaționale teoretizează politica și sfera internațională "într-un mod care garantează că femeile vor fi absente din cercetările lor, și că agendele lor de cercetare vor rămâne neschimbate" (Steurnagel 1990: 79-80). Cercetarea feministă nu este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
unei lumi presupus obiectivate care există "undeva acolo"". O analiză feministă pune în evidență schema conceptuală a Relațiilor Internaționale ca o modalitate printre altele, parțială, de explicare a politicii mondiale. Separarea discursivă dintre politica internațională și cea internă, împreună cu aversiunea neorealistă față de explicațiile de politică internă date relațiilor internaționale, ascund de fapt distincția anterioară genizată dintre public și privat din interiorul statelor aversiunea masculină față de asocierea sferei private cu emoția, subiectivitatea, reproducerea, corpul, feminitatea și femeile. Nici teoriile din curentul principal
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prin concepții privind natura umană "rea" sunt frecvent folosite în teoriile realiste ale Relațiilor Internaționale. Hans Morgenthau susține că "interesul național" obiectiv este puternic înrădăcinat în natura umană și prin urmare în acțiunile oamenilor de stat (Tickner 1988). Chiar și neorealistul Waltz (1959:238), care preferă explicații sistemice, a îmbrățișat polemica declanșată de Alexander Hamilton în Federalist Papers: "a presupune o lipsă a motivațiilor ostile între state înseamnă a uita că oamenii [bărbații] sunt ambițioși, răzbunători și lacomi". Pentru analista feministă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
statul ca fiind o entitatea centralizată, principal organizator al puterii pe criterii de gen, care acționează în principal prin manipularea sferelor publică și privată (Connell 1990). Statul nu reprezintă o "identitate coerentă subordonată unui singur centru interpretativ" ca în teoriile neorealiste (Ashley, 1988:230). Această noțiune reflectă mai degrabă un model idealizat de masculinitate hegemonică și bazele patriarhale ale formei statale. Studiile feministe din Relațiile Internaționale susțin că statul manipulează identități de gen pentru propria sa unitate internă și legitimitate externă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
A Critique of the Realist Theory of International Relations (London). Rosenthal, J.H. (1991) Righteous Realists: Political Realism, Responsible Power, and American Culture in the Nuclear Age (Baton Rouge). Ruggie, J.G. (1986) "Continuity and Transformation in the World Polity: Toward a Neorealist Synthesis", în R.O. Keohane (ed.), Neorealism and Its Critics (New York). (1993) "Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in International Relations", International Organization, 47(1). Runyan, A.S. și Peterson, V.S. (1991) "The Radical Future of Realism: Feminist Subversions of IR Theory
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Positivism and Beyond (Cambridge). (1997) "Power and Truth: A Reply to Wallace", Review of International Studies, 22 (4). Smith, S., Booth, K. și Zalewski, M. (ed.) (1996) International Theory: Positivism and Beyond (Cambridge). Snyder, G. H. (1996) "Process Variables in Neorealist Theory", Security Studies, 5. (1997) Alliance Politics (Ithaca). (2002) "Mearsheimer's World: Offensive Realism and the Struggle for Security", International Security, 27. Soguk, N. și Whitehall, G. (1999) "Wandering Grounds: Transversality, Identity, Territoriality, and Movement", Millennium, 28 (3). Sparr, P.
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
în R. O. Keohane (ed.), Neorealism and Its Critics (New York). (1990) "Nuclear Myths and Political Realities", American Political Science Review, 84. (1991a) "America as a Model for the World?" PS: Political Science and Politics, 24 (4). (1991b) "Realist Thought and Neorealist Theory", în R. L. Rothstein (ed.), The Evolution of Theory in International Relations: Essays in Honor of William T. R. Fox (Columbia) (1993) "The Emerging Structure of International Politics", International Security, 18. (1996) "International Politics Is Not Foreign Policy", Security
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
decât Italia. Căznit burghez, poartă o cravată, pare însă a se afla în acea stare de spirit care, imediat după război, a fost la modă sub numele de existențialism și și-a pus amprenta pe gestica și mimica din filmele neorealiste - atât de uitat de Dumnezeu și de sumbru și de închis în sine însuși privește în obiectiv. Nu încape îndoială, precizările referitoare la persoană și semnătura proprie, prețuind liniile lungi pe dedesubt, confirmă ceea ce era de bănuit: tânărul acela întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de fructe stricate. Dar încolo este evident nu am trăit nimic care să fi putut rămâne în memorie; doar că la post-restant mă aștepta o scrisoare de la mama. Ea, căreia în anii copilăriei îi promisesem călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care ar fi trebuit să fie”* Salman Rushdie. De cîteva ori am ațipit. Niki este uluitor de soporific. La un moment dat am deschis ochii tocmai cînd ofițerul Își tăia unghiile de la picioare și mi-a venit să vărs. Ritmul neorealist de lent e imprimat de Înmormîntarea inițială ce pare să dureze pînă la genericul final. Rebengiuc e șters, ceilalți, cenușii, Coca Bloos creează o babă insuportabilă cinematografic, restul ar putea lipsi, Florian nu-i diabolic, cum poate s-a dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
1981 a lui Bob Rafelson, cu Jessica Lange și Jack Nicholson - nu mi-a mai plăcut a doua ecranizare pentru că sînt prea multe scene de sex fără sex (cînd e vorba de așa ceva, prefer Întotdeauna programele pentru adulți, sînt mai neorealiste). Asigurare pentru moarte e făcută după tipicul ce avea să devină o modă (cinematografică) mult mai tîrziu: reprezintă Poștașul II. Și, bineînțeles, ca orice continuare, are aceeași structură ca originalul, fiind văduvită Însă de intensitate, emoție, credibilitate, măcar de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apare pe toți pereții, numai În DEX nu. Poți Înjura societatea. Mamele. Globul pămîntesc. Gata cu spiralele de limbaj blindat. Folosim argoul integral, defulările dispar, ne Împlinim, cu toții, ca la sanatoriu. Ni se dă voie să zugrăvim copulația cu detalii neorealiste precum indienii. Cultura mondială se Îmbogățește. b) Dacă prin Întrebare se Înțeleg raporturile sexuale dintre editor și scriitor, acestea au rămas jucăușe, Însă-n platou. A apărut doar o nouă poziție: kamikaze. Au apărut și multe editoare, multe dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce țin de relațiile internaționale. În alți termeni, cercetătorii din această disciplină au susținut implicit ideea că rolul partidelor politice la nivel european nu este indispensabil pentru legitimitate, democrație și reprezentarea supranațională. Christopher Lord distinge două variante. Dintr-o abordare neorealistă, interguvernamentaliștii liberali a căror figură reprezentativă e Andrew Moravcsik atribuie o semnificație primordială rolului statelor. Acest curent consideră deficitul democratic al UE drept condiția succesului acesteia, doar decizia interguvernamentală și preferințele naționale fiind compatibile cu legitimitatea politică 3. Prin urmare
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
de relațiile internaționale. Pentru Hix și Lord, ipoteza fundamentală a acestei abordări este următoarea: Comunitatea Europeană și, acum, Uniunea Europeană ar constitui o formă hibridă de organizare în care principalii actori sînt statele-națiune. Coexistă două interpretări. De o parte se găsesc neorealiștii sau interguvernamentaliștii, care acceptă că grupările din afara aparatului de stat intră în competiție la nivel național ca să determine conceperea interesului național și să-l reprezinte în UE. De cealaltă parte, neofuncționaliștii susțin ipoteza că aceste grupări transnaționale și instituțiile supranaționale
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
cumpăra o minge fiului său infirm de ziua lui, renunță să mai caute o slujbă prin mica publicitate și trece la „pagina întâi”, alăturându- se muncitorilor comuniști revoltați. O combinație palidă de Umberto D. cu Hoții de biciclete, dar nu neorealistă, ci paleorealistă, întrucât acțiunea e situată în vechiul regim, ținta filmului fiind propagandistică, nu umană, ca la De Sica. Există însă în acest film spongios un miez compact, dur. De fiecare dată când „intelectualul șovăielnic” interpretat de Lazăr Vrabie stă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
teorie logic coerentă care stabilește contextul pentru acțiunea statului. Această teorie, fiind relativ simplă și clară, poate fi modificată progresiv pentru a atinge o corespondență mai strânsă cu realitatea. Noul program trebuie să păstreze cele două mari calități ale teoriei neorealiste: caracterul sistemic și caracterul structural. O teorie sistemică este necesară deoarece, pentru a înțelege acțiunea statului pe arena internațională, trebuie să se pornească de la cunoașterea contextului în care ea se produce. Caracterul structural este important deoarece, pornind de la influența structurii
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
în relațiile internaționale, neoliberalii și-au cucerit rigoarea analitică cu prețul trecerii în plan secund a actorilor nestatali, naționali și transnaționali. În fine, ambele teorii acceptă faptul că atât conflictul, cât și cooperarea sunt componente intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării, au fost depășite dihotomiile care marcaseră dezbaterile anterioare între realiști și liberali. Repere teoretice ale dezbaterii neorealism neoliberalism Literatura consacrată dezbaterii neorealism neoliberalism a evidențiat mai
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
care există, evident, multiple conexiuni. În cele ce urmează, vor fi abordate patru teme ce pot oferi o perspectivă utilă asupra dezbaterii: problema anarhiei internaționale; câștiguri relative versus câștiguri absolute; cooperarea internațională; și, în fine, instituțiile internaționale. Anarhia internațională Atât neorealiștii, cât și neoliberalii definesc anarhia ca fiind absența unui guvernământ central, însă diverg în privința constrângerilor pe care aceasta le exercită asupra comportamentului statelor. Neorealiștii afirmă că statul va căuta să supraviețuiască, iar mediul anarhic îl va face să se preocupe
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
internaționale; câștiguri relative versus câștiguri absolute; cooperarea internațională; și, în fine, instituțiile internaționale. Anarhia internațională Atât neorealiștii, cât și neoliberalii definesc anarhia ca fiind absența unui guvernământ central, însă diverg în privința constrângerilor pe care aceasta le exercită asupra comportamentului statelor. Neorealiștii afirmă că statul va căuta să supraviețuiască, iar mediul anarhic îl va face să se preocupe de putere și securitate și îl va predispune la conflict și competiție cu alte state; adeseori, statele nu cooperează, chiar și în situația unor
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
la obiectivele urmărite de stat, în cazul participării la o formă oarecare de cooperare internațională. Neoliberalii accentuează, de regulă, caracterul atomist al statului: el se preocupă de maximizarea propriei utilități, adică de obținerea unor câștiguri absolute. Pe de altă parte, neorealiștii defensivi principalii lor interlocutori în cadrul dezbaterii neo-neo consideră că statul este poziționalist defensiv: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de cooperare, unele state să caute câștiguri relative va face ca statul să refuze acea oportunitate, de teamă ca alții să
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
este poziționalist defensiv: posibilitatea ca, în contextul unei oportunități de cooperare, unele state să caute câștiguri relative va face ca statul să refuze acea oportunitate, de teamă ca alții să nu obțină avantaje pe seama sa. Aceasta face ca, în viziunea neorealiștilor, cooperarea între state să fie mult mai greu de atins decât consideră neoliberalii. Neoliberalii au recunoscut că statele urmăresc, în anumite interacțiuni, evitarea pierderilor relative (ipoteza neorealiștilor defensivi), însă aceasta nu justifică pesimismul neorealiștilor în privința cooperării. Astfel, Robert Powell conchide
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
ca alții să nu obțină avantaje pe seama sa. Aceasta face ca, în viziunea neorealiștilor, cooperarea între state să fie mult mai greu de atins decât consideră neoliberalii. Neoliberalii au recunoscut că statele urmăresc, în anumite interacțiuni, evitarea pierderilor relative (ipoteza neorealiștilor defensivi), însă aceasta nu justifică pesimismul neorealiștilor în privința cooperării. Astfel, Robert Powell conchide că statele sunt preocupate de câștiguri relative atunci când, în interacțiunile dintre ele, folosirea forței nu poate fi exclusă. Dacă folosirea forței nu este o opțiune (fiind prea
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
sa. Aceasta face ca, în viziunea neorealiștilor, cooperarea între state să fie mult mai greu de atins decât consideră neoliberalii. Neoliberalii au recunoscut că statele urmăresc, în anumite interacțiuni, evitarea pierderilor relative (ipoteza neorealiștilor defensivi), însă aceasta nu justifică pesimismul neorealiștilor în privința cooperării. Astfel, Robert Powell conchide că statele sunt preocupate de câștiguri relative atunci când, în interacțiunile dintre ele, folosirea forței nu poate fi exclusă. Dacă folosirea forței nu este o opțiune (fiind prea costisitoare), atunci statul nu are motive să
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
decât sugerează Powell. În al doilea rând, anarhia internațională determină statele să se preocupe nu doar de supraviețuire și securitate, ci și de autonomie și independență, ele devenind astfel și mai sensibile față de câștigurile relative. O altă critică la adresa ipotezei neorealiste privind centralitatea câștigurilor relative îi aparține lui Duncan Snidal, care pune în discuție argumentul neorealist, potrivit căruia căutarea câștigurilor relative reduce serios șansele cooperării internaționale. Acest argument ar fi relevant cu precădere în condițiile unei bipolarități stricte a sistemului internațional
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]