2,353 matches
-
râzând în bătăile vântului. Palele răcoroase râdeau infantil, bruftuluite de vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată ca să nu tulbure sfatul bătrânesc al celor o mie de capete ale ancestralului care supuneau la vot hotărârile adoptate. Lumina candelei de-atunci. Prin gaura cheii se focaliza strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cățărau pe stâlpii de telegraf. Tramvaiele își modificau traseele, luând-o direct pe caldarâm, cu pantograful bălăngănind, trecătorii își schimbau brusc atitudinea. Din oameni pașnici pe care îi știa, se încăierau, cel mai vânjos făcea pârtie printre grupurile curioase și nepăsătoare pentru trecerea ei, ultimele deveneau, la rându-le, interesate de eveniment și, ca o undă de șoc, își transmiteau voința și adulmecând pe lași îi aduceau la realitate citând tare din clasicii fruntași ai suburbiilor Brăilei: Ia-l! Du-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Teodor? Care urmăreau cocoțați pe gard femeile din priviri. Comentau și râdeau și aici sonorul nu reda nimic. Nu se auzea decât bâzâitul videoproiectorului. Pe stradă, toate femeile erau goale, neștiind că sunt goale. Așteptau în stațiile de tramvai nepăsătoare și frivole, neștiind că sunt frivole, gesticulând sau mângâindu-și sânii și șoldurile, provocator, neștiind că sunt provocatoare, unele căutând să-și aranjeze părul răvășit, alungând mecanic un fir de praf efemer, neștiind că sunt efemere, căutând cu ochii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
petrece / o lună în rapidul treisprezece. Să circulăm aiurea prin vagoane, / să împărțim la călători bomboane. Să ne iubim ca-n filmele cu gangsteri / și să uităm că viața e nasoală. / Să ne-nvârtim în cerc, un fel de hamsteri / nepăsători, spre stația finală.“ (Viața în tren) Autorul are calități înnăscute pe care le administrează prost, din cauză că îi lipsește o serioasă cultură poetică. El confundă poezia cu gimnastica aerobică. Poeme horror Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
începe și Iosif se uită urît la președinte, se bîlbîie și îl podidește plînsul. Nu-ți fă iluzii că plînsul are vreun efect. Dar nu de asta plîng. Atunci? Mi-i ciudă că mă umilesc inutil. Iosif așteaptă verdictul cam nepăsător. Urîtul ăla nu putea decît să fie și rău. Era să leșine, bietul om, cînd a văzut că a cîștigat procesul. Nu-i vine a crede și bucuria îl sufocă. Îngerașul meu, o să plătesc la biserică să se roage preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fapt, ucraineni. Dumnezeule, ăștia sînt și mai criminali! Abordează românii care așteptau la rînd în vamă. Ar trebui să mergem împreună pînă la frontiera română, sînt mulți bandiți de drumul mare. Ce să-mi fure? Caii de la bicicletă? răspundeau unii nepăsători. Cum, necum, Spînu a găsit încă doi români care au acceptat să meargă împreună. Dar liniștea a fost de scurtă durată. Tovarășii săi mergeau nebunește și el era prea obosit. Apoi, Dacia și-a făcut numărul obișnuit, adică a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ajuns o ispită banală ca să renunțe la o alternativă care ar fi dus, în timp, la perfecțiune, la desăvîrșire. Cea mai nocivă, mai distructivă, mai parșivă viețuitoare pe pămînt este omul. Are plăceri perverse și apucături de dominare. Este egoist, nepăsător la suferințele altora și uneori savurează durerea aproapelui. Profesorul alunecă încet spre o gîndire, care putea conduce la concluzia că omul este Satana. În fond, ce păcate a făcut Satana și nu le-a făcut omul? Am convingerea că omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tuna mai tare decât economul, arunca cu jigniri în stânga și în dreapta, dădea ordine imposibile fiecărei mogâldețe de fum ce-i ieșea în cale. Temperamentul ofițerului de securitate se manifesta fără nicio opreliște: rigid, aspru, agresiv, dur, dominant, obraznic, crud, nemilos, nepăsător, sadic. Maiorul Marcu nu mai avea nimic de ascuns. Dumnezeii mamei voastre de șarlatani, v-am umplut mațul! V-am turnat în pahare! V-am scos de la pușcărie! Iar voi îmi dați foc! Vă împușc pe toți, pe toți, bisericuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uita și nu se pot ierta, zică unii ce-or vrea să zică!... nu se putu ea reține să mărturisească. Se făcu o lungă tăcere, întreruptă doar de foșnetul vântului printre crengile sălciilor plângătoare și de niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude îndepărtate, acești Măgureni, care, aflând de nefericirea abătută asupra lor, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
l-am luat în brațe pe primul bebeluș care a deschis ochii și a început să scâncească. Și ce poate fi mai emoționant și totodată mai reconfortant decât contactul cu începutul de viață, cu trupușorul fragil, dependent de adulți adeseori nepăsători sau brutali ? "Să ți-i prezint : Mișa, Grișa și Natașa", mi s-a adresat doctorul, de data asta în limba rusă. Am auzit niște pași oprindu-se în fața ușii, eram desigur supravegheați. De altfel, nu peste mult timp am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intrase în oase. Hainele îi lăsau puțin să i se vadă și silueta. Nici nu se învrednici cu o privire ceea ce lăsa înapoi. La ce bun s-o fi făcut? Pe stradă încă picura. Mașinile care circulau cu viteză stropeau nepăsătoare, trecând prin bălți. Unii oameni aveau să te lovească, nesimțiți, și, aveau să treacă mai departe, înjurând. Îndrăgostiți, inși uniți de fapt de viață, aveau să-și zâmbească nefolositor, deznădăjduit. Tineri în gașcă aveau să facă panaramă, mânați de necazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe unul dintre ei. Avea să fie oricum o zi obositoare. Ieși afară. Un fior rece. Căzutul unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă rămâne acea minunată senzație cum că degetul tău ar fi atins cerul. Și acolo unde a existat o pată cristalină acum lucește încă umed, fierbinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
credeam în iubirea femeii, care m-a zăpăcit cu totul. În brațele ei ademenitoare, de aceea, m-am și lăsat comod, crezând că am să mă îmbăt de un neasemuit nectar, însă n-am făcut altceva, decât să mă arunc nepăsător în ea, așa cum se aruncă cel mai mare imbecil în apa adâncă, fără să știe deloc a înota. În scurt timp, m-am înecat. De parcă ar fi fost cu adevărat vina mea... Nu, n-a fost, căci toate tainele universului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dau seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună seamă, serviciul ei, care, prin natura lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu dispreț și cu regret la propria-i viață, atunci când ar ști și ar simți clipă de clipă că baza ei este alcătuită numai din tristețe și dintro totală lipsă de sens? Cred că nici măcar cel mai ignorant și mai nepăsător dintre muritori nu s-ar putea împăca vreodată pe deplin cu un astfel de trai. Așa stând lucrurile, Adriana știa că nu face altceva, decât că, din cauza serviciului ei banal și mărunt, aproape prostesc și enervant, duce o existență infernală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși, ea continuă: în aceste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fiului sau, sensei secund, cum îl numeam eu în glumă, care tocmai experimenta noi tehnici de producere a unor culori speciale, marca Nanatsumori. Noi încă aduceam vase aburind îmbietor, pe când bărbații se apucaseră deja să mănânce, vorbind și râzând tare, nepăsători. "Ce neciopliți" schimbam priviri cu Reiko, iar ea, cu demnitatea trufașă a unei regine exilate, părea ca răspunde "ce vrei, suntem la țară aici, foarte la țară, sugoi countryside" (așa spunea de fiecare dată când simțea că se sufocă departe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iei, dar răspuns, pace nici că primești. -Și dacă tot stai așa supărat, crezi că ai să găsești un răspuns? l-a mai întrebat Crângul. -Dar ce să fac? spune tu, că eu voi face precum spui. -Să fii mai nepăsător, că Dumnezeu este mare, și într-o zi va avea ochi și pentru tine. -Nu te contrazic, poate ai dreptate, dar până atunci, ce pot să fac? a întrebat cu o oarecare disperare în glas, Omul ... Să țip, să urlu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înțeleg ce se întâmplă cu tine? -Ești supărat că a-i mâncat bătaie la table? l-a întrebat la rându-i Costică. -Nu, despre altceva vreau să discutăm, a zis Fănică iscodindu-și prietenul. -Te rog, prietene, l-a invitat nepăsător Costică. Nu au continuat discuția, pentru că pe cărare, din partea opusă venea o familie pe care Fănică i-a abordat imediat: -Bună ziua, bună ziua, ce mai faceți? Ce s-a întâmplat de nu mai veniți la biserică? -Am fost plecați la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
3). Același care a fost decisiv și pentru Maria și primii discipoli: Fericită aceea care a crezut" (Lc., 1, 45). Același pe care Petru, cuprins de teamă, dar cu multă simpatie, îl învățase de la Isus: să meargă pe apă încrezător, nepăsător la furtună și valuri, dar cu privirea atentă la el. În sfârșit, același pe care Pavel l-a transmis credincioșilor făcând referire la Cristos: "Omul nu atinge dreptatea prin faptele legii, ci prin credință în Isus Cristos" (Gal., 2, 16
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Nu au lipsit însă nici pașii înapoi: pe planeta noastră continuă să existe războaie justificate și legitimate de religii. Unul dintre principalele conflicte este ocuparea teritoriilor palestineze de statul Israel, care continuă de patruzeci de ani cu sprijinul Statelor Unite. Israelul, nepăsător față de rezoluțiile ONU și față de dreptul internațional, în loc să se retragă, și-a extins așezarea, considerând că poate rupe rezistența arabă prin războaiele inumane din Liban și Gaza. Și în acest caz este valabil avertismentul: Viața pedepsește pe cel ce ajunge
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întreprinde asupra evoluției legislației pe tema lucrării. În ultimă instanță, legea este expresia supremă a voinței politice. Voința politică, așa cum s-a configurat istoric, este cea bărbătească. În conformitate cu aceasta, tendințele au fost fie de neglijare, fie protective, fie caritabile, fie nepăsătoare. Empatia față de o situație în care nu te afli și este puțin probabil să ajungi este de regulă scăzută. Legislația românească actuală nu este nici ea neglijată (chiar dacă este tratată mult mai puțin analitic decât ar fi fost necesar). România
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din fața lui, străduindu-se să cumpănească proporția de conspirație și de sinceritate din atitudinea sa. La sfârșit ridică din umeri, dând de Înțeles că nici el, nici prietenul lui nu aveau de ales. Domnia voastră știe unde mergeam? Alatriste Îi susținu nepăsător privirea. — S-ar putea. — Cunoașteți Casa cu Șapte Hornuri? — Poate. — Ne veți conduce până acolo? — Nu. — Veți duce acolo un mesaj din partea noastră? — În nici un caz. Tipul acela Îl luase probabil drept un imbecil. Asta mai lipsea: să se arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fapt, nu voia să se despartă de Liviu, cu toate greșelile lui?... Ce-avea el să spună, cum avea să reacționeze?... Și cum putea, mai ales, ea să-l ferească de suferința ce avea să vină?... Timpul trecea grăbit, trecea nepăsător, iar în toamnă Mădălina avea să înceapă școala. De la San Francisco, unde plecase cu problemele lui de afaceri, Liviu îi promitea pocăință și atașament conjugal. „Vin din America”, îi scria el într-un lung e-mail, „vin special pentru că fata noastră
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Crăiței se jucau cu Mădă când veneau la Crăița, o pupau, o despleteau și o împleteau la loc, ca pe o păpușă și Mădălina le împărțea cu generozitate zâmbete și pupici. Tot drumul de la întoarcerea spre casă încercă să pară nepăsătoare, apoi, ca să braveze, ieși cu prietenii la o terasă. Aflând de la prietena ei pe unde s-au călătorit, colegii o întrebară de părinții biologici, și ea, panicată și disperată începu să bea și în cele din urmă reuși să se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]