468 matches
-
rebele decât cele din alte dăți. Să-ți mai spun iarăși că îmi ești drag și în ce măsură umpli golul acestei vieți neînțelese și cum aduci tu pace în sufletul meu, care poate nu-i decât un abis dintre cele mai nepătrunse și în care icoana ta fermecătoare s-a gravat pe veci! Pentru un om care are ambiția cavalerismului încetarea unei corespondențe trebuie să fie foarte semnificativă; eu nu voi face nici un demers ca să-mi capăt scrisorile, lucrul trebuie să vie
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a IV-a și a VI-a, ci și în sonata pentru pian ,,Aurora”, în sonata ,,Primăverii” pentru vioară, precum și în multe părți lente ale simfoniilor, cvartetelor și sonatelor sale. Beethoven nu prezintă însă natura ca pe o forță de nepătruns, amenințătoare, distrugătoare, care se opune omului și năzuințelor sale; dimpotrivă, ea este izvorul dătător de viață și putere; în mijlocul naturii omul se purifică moral, chibzuiește, își adună forțele devine doritor de acțiune. Nu este deci o contemplare pasivă a naturii
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
care fu rugat să rămână și Pascalopol. Părintele făcu elogiul bătrânului, declarând că e liniștit în privința destinului său duhovnicesc, de vreme ce l-a văzut așa de bine dispus, înainte de a muri, spre cele bisericești. Cât despre moarte, ea e în voința nepătrunsă a Celui-de-sus și nu se cade să-l supărăm, arătând o durere afară din cale, dovedind nepătrunderea rosturilor lumii. Căci Dumnezeu a dat ca trupul să se risipească întru cele dintru care s-a alcătuit, iar sufletul să se mute
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se-ndreptară spre Orestias, lăsară în Tracia pe urma lor pe Teodor Wranas, comandant peste-un despărțământ de trupe, și se-ntoarseră la Constantinopol, unde-i chema alegerea unui nou [î]mpărat. Între acestea regele Ioannițiu păzi o adâncă și nepătrunsă tăcere asupra prinsorii și sorții lui Balduin, încît latinii, cari nu voiau să aleagă pe urmașul lui decât după ce i s-ar fi dovedit moartea, nu aflară un an și mai bine nimic despre dânsul, din care cauză regentul interimar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
forțe" și în ce raporturi stau ele întreolaltă. Pe când cu numele de materie atribuim unui obiect calități foarte determinate, precum greutatea, (cuprinderea de spațiu) impenetrabilitatea, când zicem "forță" 950 {EminescuOpXIV 951} {EminescuOpXIV 952} {EminescuOpXIV 953} noțiunea aceasta are ceva necunoscut, nepătruns, ipotetic. Poate că pentru amicii unui chip clar de-a vedea natura, fără ipoteze, să nu le fie tocmai rău venită încercarea aceasta de-a concepe noțiunea forței cu aceeași preciziune cu care concepem noțiunea materiei. Puteri sânt cauze. În
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu soarta. Potrivit exegetei, acesta nu pătimește destinul ci îl recunoaște și consimte la el. Omului tragic, conștient de limitele proprii, soarta îi apare ca rost statornic, iar conștiința tragică se naște în actul liber al adeziunii integrale la orânduirea nepătrunsă (p. 122). Eteocle luptă pentru libertatea de a-și realiza destinul. Lepădându-se de sine spre a se regăsi în rostul rânduirii eterne, el depășește stadiul suferinței primitive (p. 124). Tragicul este aspectul cel nou al conștiinței active, actul dramatic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Prometeu care îi prezice viitorul redeșteptându-i conștiința (p. 168). Puterea de anticipare, lăsată în umbră de mitografi, definește personajul eschilian. Tragicul se naște din întâlnirea cu destinul survenită când eroul își împlântă privirea limpede a cugetului în bezna nepătrunsă a soartei (p. 170). Prevestirea viitorului lui Io anunță scena în care Prometeu îl înfruntă pe Hermes, trimis de Zeus să-i smulgă taina cu privire la fiul lui Thetis menit să fie mai puternic decât tatăl său. Bizuindu-se pe forța
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu auzeau decât chemările care fâlfâiau în ceruri. Oamenii treceau pe uliță, îi dădeau binețe, și el nu-i lua în seamă, împrejurul său roiau amintirile copilăriei, care parcă-l strămutau în trecut. Și vremea trecea peste dânsul, nemăsurată și nepătrunsă, cum trece peste oamenii lecuiți de ispitele fericirii. Apoi deodată îi plesni auzul o voce cunoscută, veselă, puțin prea ascuțită, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol întîi avu impresia că a căzut de pe o culme și se ridică în picioare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un simțământ de rușine și părere de rău, atât de cumplit, de mustrător, parcă ar fi stat în fața lui Dumnezeu în ziua judecății de apoi. Simțământul straniu îl stăpâni numai o secundă, și totuși parcă îi deschise larg porțile adâncimilor nepătrunse, unde clocotesc explicațiile tuturor tainelor vieții. Apoi vedenia spânzuraților pieri brusc, și în inima lui Apostol coborî o liniște mare. Privirile lui îmbrățișau munții, și văile, și cerul... Prin răpăiala motorului furios auzea limpede zumzetul frunzelor tinere de fag și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată, de nepătruns al lui Ovidiu. Nu doarme, îi răspunse el sec, abia ridicându-și fruntea din revista "Lumea". A plecat la ai ei. V-ați certat? Nu, nu ne-am certat. Ea îi studie neîncrezătoare, legănând pantoful pe vârful piciorului, Doamne, Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dus la sfărâmarea rapidă și binecuvântată a regimului de dictatură și teroare al clanului Ceaușescu, mintea se îndreaptă spre Dumnezeu și exclamăm împreună cu Sfântul Apostol Pavel: "O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de nepătrunse judecățile Lui" (Rom. 11, 33). Crăciunul nostru strămoșesc ne-a aflat, iubiții mei, în acest an de mântuire pentru neamul românesc, cu lacrimile bucuriei și cu cele ale durerii. Ca și moșii și strămoșii noștri, le simțim și le trăim
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
cu o povară asemenea; și copilul a povestit un ceas, lângă vatră, stăpânei lui, cum a ieșit țapul, și cum s-au apropiat, și cum a mers pușcătura, și mai ales cum a aflat el animalul căzut între niște desimi nepătrunse. Nana Floarea îl asculta cu plăcere, gândindu-se că numai câțiva ani vor trece și acest fecior va fi în stare să aducă singur țapul pe grumaz; și după ce va face cu el din munte zece kilometri, când va ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Asta este! își aduse aminte Onu. Era și în el, uneori, neliniștea asta care fusese și a lui Culi. Acuma, la observația lui Onu, Ursake își făcea socoteală că toate vietățile pădurii lui se alungă și se prigonesc din voia nepătrunsă a Ziditorului, ca să dobândească putere, agerime și iuțeală; ca să le fie tihna mai bună după niște spaime și primejdii, așa cum lui, deodată, îi place mai tare viața după desnădejdea și căderea din toamna trecută. Fără amărăciune, nu s-ar cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apar în literatură sunt veceuri auctoriale. Din nefericire, de această dată pentru literatura română, Diana Geacăr nu se numește Leonard Cohen pentru a transforma veceul în poezie: "Nimeni nu vrea să mă mănânce, sunt sigur. Sunt muzeul ferecat, mort, de nepătruns al foamei mele. Aceasta este singurătatea brutală a constipației, astfel se pierde lumea întreagă". Nici eu nu mă numesc Leonard Cohen. Faptul că sunt îndrăgostită de el nu mă face, din păcate, părtașă la aripile creației poetice, ce să mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
creadă că situația se prezintă astfel, au mutat-o într-alt spital, fără să le spună nimic medicilor pe mâna cărora au dat-o. Până să-nțeleagă aceștia despre ce anume era vorba, trupul Săndicăi era foarte aproape de iarna de nepătruns a morții. Odată, pe când se juca, împreună cu alți copii pe ulițele satului, Marian, băiatul cel mare al lui Stelică, a povestit copiilor că, până mai ieri, de fiecare dată când se așezau să mănânce, la masa lor se aflau nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
parcă-mi vorbesc, Se-aprind văpăi în suflet, mă copleșesc, Și simt cum toate în mine ... întineresc. Când vara pătrunde miraculoasă Blândă, visătoare, dulce frumoasă S-aseamănă cu-un sân de mană duioasă Ce fără de ceață în inimi ne lasă. Nepătruns și falnic mintea-mi aprinde, Cu puterea lui adeseori mă cuprinde De dragul lui n-aș mai vrea ca să mor De atâta farmec, liniște, dor. VIAȚA NU E CA UN SOARE Viața nu lucește ca un soare, Viața e un fulg
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Yozō care muncea în tăcere. La fel ca toți cei din vale, Yozō nu-și arăta niciodată bucuria sau tristețea, de aceea chiar și atunci când ochii săi se întâlneau cu ai stăpânului, nu făcea decât să răspundă cu o privire nepătrunsă. Cu toate acestea, samuraiul știa că în ochii lui Yozō se ascundea o resemnare adâncă, la fel ca a lui. De când se întorseseră, samuraiul nu vorbise niciodată cu supusul său devotat despre felul în care fuseseră tratați sau despre ranchiuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dumnezeu, nu se confundă cu esența Sa. Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, sunt diferite de esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru a vedea ce era de făcut în privința casei. Avea să fie proces. 36 fie! îl va purta toată viața pentru ca să rămână ea stăpână. Ar fi dorit ca Rim să provoace ceartă și să plece de pe acuma. Dar Rim tăcea nepătruns. Baba adusese vești noi. Trecuse într-o zi din întîmplare pe Minervei și văzuse sus, la o fereastră, un obraz cunoscut. Femeia 259 se trăsese repede de la geam și lăsase perdeaua, dar putea jura că era Sia. Rim se ducea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
proaspăta brazdă a timpului...“ „Zăpada se va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând cu rușine câte un petic.“ „Piatra-și trase glugă albă peste creștet - / moment solemn de închinare.“ Și așa mai departe. Marii poeți - Nichita Stănescu, de exemplu - recurg la personificare parodiind procedeul sau modernizându-l. Autorul volumului Viespele de frică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Alex. Ștefănescu, iremediabil prozaic...). Uneori el își imaginează chiar că i se oferă două femei deodată, astfel încât nici nu știe pentru care dintre ele să opteze: „Privirea mea nu se putea hotărî ca să aleagă între cele două. Una era misterul nepătruns, femeia nefemeie, fructul în pârg văratec, pe care, poate, nici o privire pângăritoare de bărbat nu l-a văzut în acea splendidă goliciune; cealaltă era Eva, care cu gura lacomă s-a înfruptat din misterul suprem al vieții, ca să se împlinească
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cerșetor și Își apăsă inima. Bătăile ei răspundeau altei bătăi de inimă, care tocmai reîncepuse să bată. Nu știa ce să creadă. Ajunsese ceva din energia pe care o trimisese pe undele nevăzute, așa cum Îl Învățaseră maeștrii jonin din munții nepătrunși ai Japoniei? Ajunsese gândul lui Încărcat de magie a vindecării, așa cum Îl Învățase Yamabushi? Se Întâmplase altceva, acolo, În depărtările Apusului, o mică minune care readusese viața, dar nu Înlăturaseră suferința? Căci suferință avea să fie, multă și mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre sud-vest, În adâncurile Balcanilor. Căutările aveau să fie realizate spre mare, spre Adrianopole și poate pe direcția Istanbul. Dar În nici un caz la fosta frontieră dintre regatul bulgarilor și ținuturile sârbești și de acolo spre sud, În hățișul de nepătruns al pădurilor Bosniei. Era un drum lung, de mai bine de o săptămână, iar Ali nu știa dacă prizonierul putea fi ținut În viață un răgaz atât de lung. În plus, era nevoit să accepta prezența lui Ogodai, omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simple, mai cu seamă dacă era Karl cel care se ocupase de gătit. Uneori se mulțumeau doar cu orez preparat la abur (pe care Însă Karl nu-l reușea niciodată, drept care din oală nu scoteau decât niște cocoloașe de boabe nepătrunse) la care adăugau un sos sambal sau ceva murături. Mâncau În grabă și fără vorbă, iar Adam știa bine că n-avea nici un rost să Întrebe de ce mâncarea nu era la fel de gustoasă ca aceea pe care o prepara Ibu Som
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]