465 matches
-
necesar imanentă, aceasta datorită simplului fapt că legile armoniei și dizarmoniei, legile alcătuirii și ale descompunerii, guvernează de la atom pînă la om toate fenomenele temporale și devin o dată cu animalizarea legile vieții și ale morții. Cuprinse de uimire în fața misterului de nepătruns a tot ce există, științele vieții, copleșite de emoție și apte de observație contemplativă (și nu numai intelectuală), vor putea sesiza misterul pînă în amănuntele de o finețe incredibilă ale organizării lui, pe care ele le observă cu ajutorul splendidului instrument
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care a mai rămas-/ Amână cât poți acel ceas,/ acea oră-// Pe mine oricum mă devoră") sau teribilul Bocet al bărbatului urlându-și singurătatea, înmormântarea, doliul, visul-coșmar, spaima de uitare nu lipsesc, e adevărat, din volum. Prevalează însă frumusețea "de nepătruns" a femeii, "sfârșirea sălbatică" prelungită în imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie aparent ludic sau incantatoriu, uzând mai ales de intertextul folcloric, de cel eminescian sau arghezian ("Îngere, îngere/ lasă să sângere/ rana din mine/ până la plângere
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chiar completată cu derivatul feminin, "infinitate". "Dealul, element al unei geografii comune celor doi poeți, Eminescu și Leopardi, are rolul de a uni pe verticală cele două dimensiuni, microși macrouniversul.[...] Dealul și gardul de spini traduc, la Leopardi, tocmai ideea nepătrunsului eminescian" (Adina Blanariu-Vuković: 95). Autoarea studiului întârzie la fiecare termen semnificativ pentru că dincolo de vocabule este emoția lirică, de care depinde atât de mult lectura eficientă a poemelor. Reținem, spre exemplu, echivalența "sempre"-"mereu", unde "mereu, -ece, merei" (adj., regionalism) înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dată, în scrisoarea bătrânului sihastru, într-o detaliere completă; a doua oară, esențializată în punctarea cercurilor concentrice, iar a treia, în ochii Cezarei, mai mult spirit decât peisaj: (H2a) Lumea mea este o vale, încunjurată din toate părțile de stânci nepătrunse cari stau ca un zid dinspre mare, astfel încât suflet de om nu poate ști acest rai pământesc unde trăiesc eu. Un singur loc de intrare este o stâncă mișcătoare ce acoperă măiestru gura unei peștere care duce pân-înlăuntrul insulei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
texte, antol. cit., p. 67. 23 O altă lucrare care merită reținută pentru studiul intertextului indian în opera lui Mihai Eminescu este realizată de Fănică N. Gheorghe Eminescu et le mythe des éternels retours aux origines (1983). 24Adina Blanariu-Vuković "Isotopia nepătrunsului la Eminescu și Leopardi. Despre o posibilă traducere a poeziei L'Infinito de Giacomo Leopardi în limbaj poetic eminescian", în Analele științifice ale Univ. "Al. I. Cuza" din Iași (Serie nouă) extras Iași, 2004. 25 Alte contribuții importante la temă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
foarte veche în istoria europeană, indicând faptul că oamenii au fost magnetizați nu numai de figurile luminoase ale calmului și armoniei (v. Liniștiți și ocrotiți, de Jean Delumeau, tradusă și la noi), ci, cu precădere, de cele întunecate, de terifianța nepătrunsului, în care au excelat cel puțin Evul Mediu și Romantismul, dacă lăsăm la o parte tradiția ocultă a hermetismului și a științelor abisale. A doua direcție pe care o aminteam este cea a îndepărtării de terifianță, cultura "civilizării" și a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la N. Gane " Ieri am dejunat la Grand-Hotel cu scîrnăvia, cu Liki Ganef" sau ministrul destituit Bădărău "L-au regulat boierii pe mojic"), pentru a termina apoteotic ("Omul e mai interesant și mai nepătruns decît opera") ceea ce ar fi putut nemulțumi pe doi mari contemporani ai lui Caragiale: Maiorescu (" Dacă n-am cunoaște niciodată omul dintr-un scriitor ce minunat lucru ar fi...") și Eminescu ("Avem multe inteligențe, puține caractere"). Cel care în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Ecaterina: "Nenorocitul, i-am spus să nu se apuce de literatură! L-am sfătuit să facă orice meserie, numai asta nu; e cea mai trudnică." Și totuși, doar pe această cale, fiul și-a regăsit tatăl! Învăluit în mantia unei nepătrunse taine, primul fiu al lui Caragiale a trezit în mod evident antipatii durabile dar și entuziasme înflăcărate, a determinat atitudini retractile și rezervate dar a și binemeritat omagii pentru opera sa: convingerea lui Vasile Lovinescu este că "Mateiu Cargiale era
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dus la sfărâmarea rapidă și binecuvântată a regimului de dictatură și teroare al clanului Ceaușescu, mintea se îndreaptă spre Dumnezeu și exclamăm împreună cu Sfântul Apostol Pavel: "O, adâncul bogăției și al înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de nepătrunse judecățile Lui" (Rom. 11, 33). Crăciunul nostru strămoșesc ne-a aflat, iubiții mei, în acest an de mântuire pentru neamul românesc, cu lacrimile bucuriei și cu cele ale durerii. Ca și moșii și strămoșii noștri, le simțim și le trăim
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
15) Dacă mămicile își doresc finețea Peaudouce, e pentru că știu ce e bun pentru ele. În exemplul (13), prezența lui DEȘI ne lasă să înțelegem că, în mod normal, plecând de la premisa p putem trage concluzia contrară valorii negative (de nepătruns) a propoziției q. Această schemă concesivă este construită pe baza lui [Dacă p atunci q] și corolarul său [Dacă non p atunci non q]: Bineînțeles, ne vedem obligați să admitem valabilitatea unei inferențe ceva mai greu de stabilit, dar care
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în piatră". Ochiul se închide din nou lumii din afară, trăgând peste lucruri cortina entuziasmului factice și a expresiilor lemnoase, ca în următorul fragment plasat strategic la final de text: "Privești la talazuri, privești la cer și atunci misterul infinitului nepătruns te cuprinde, ca dintr-un fund de mare se ridică în sufletul tău întrebări care te chinuiesc, te frământă și-ți umplu ochii de lacrimi..."38. Ei bine, din starea aceasta de prostrație autoscopică naratorul nu mai vrea să iasă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
parte sub supravegherea căpitanului gărzilor palatului. Iapa roaibă, leneșă, care aștepta să fete un mânz, devenise în povestirea lui un armăsar negru nărăvaș pe care până la el nu reușise să-l stăpânească nimeni iar parcul cu alei bătătorite - un codru nepătruns. Când copilul se opri o clipă să-și tragă sufletul, spătarul Mihai își exprimă mirarea: — Mi se pare că beizadea Matei este cam crud pentru a sta la masă și a vorbi alături de cei mari. O astfel de creștere nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cer. Osiris glăsui din nou, logosul său fiind înscris pe ecranul imens din spațiu. -Senin să-ți fie adâncul, prin impulsuri să-l înalți. În sferele diafane lumini divine ating pe loc supremația. În ultima sferă și cea mai de nepătruns, situată în centru ca miezul pâinii, dar infinită aici, este marele spirit inteligent divin al universului, care este mai mare peste voi zei Dumnezeu. De acolo se emană pacea, lumina, iubirea. Acolo totul se sfârșește și începe veșnicia, sau mai
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
nu auzeau decât chemările care fâlfâiau în ceruri. Oamenii treceau pe uliță, îi dădeau binețe, și el nu-i lua în seamă, împrejurul său roiau amintirile copilăriei, care parcă-l strămutau în trecut. Și vremea trecea peste dânsul, nemăsurată și nepătrunsă, cum trece peste oamenii lecuiți de ispitele fericirii. Apoi deodată îi plesni auzul o voce cunoscută, veselă, puțin prea ascuțită, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol întîi avu impresia că a căzut de pe o culme și se ridică în picioare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un simțământ de rușine și părere de rău, atât de cumplit, de mustrător, parcă ar fi stat în fața lui Dumnezeu în ziua judecății de apoi. Simțământul straniu îl stăpâni numai o secundă, și totuși parcă îi deschise larg porțile adâncimilor nepătrunse, unde clocotesc explicațiile tuturor tainelor vieții. Apoi vedenia spânzuraților pieri brusc, și în inima lui Apostol coborî o liniște mare. Privirile lui îmbrățișau munții, și văile, și cerul... Prin răpăiala motorului furios auzea limpede zumzetul frunzelor tinere de fag și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de generații, "Popoare mândre sau obscure nații "De mult periră și pe-a lor cenușă "Trăiește... cine?.. ei! înmormîntații. "Moarte și viață, foae-n două fețe: "Căci moartea e isvorul de viețe, Iar viața este râul, ce se-nfundă "În regiunea nepătrunsei cețe. "Femeia goală, cufundată-n perne, "Frumsețea ei privirilor așterne; Nu crede, tu, că moare vre o dată "Căci e ca umbra unei vieți eterne. "Iubirea ta-i viață - a ei iubire "E viață iar și iar de omenire. "Voința ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-au ales de-atîta vis, O valuri, eternelor valuri! 87. ÎN ZADAR ÎN COLBUL ȘCOLII, (cca 1880) În zădar în colbul școlii, Prin autori mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor unse Cauți taine nepătrunse Și cu slovele lor strâmbe Ai vrea lumea să se schimbe. Nu e carte să înveți Ca viața s-aibă preț - Ci trăiește, chinuește Și de toate pătimește Ș-ai s-auzi cum iarba crește. 88. VREMEA ȘI IUBIREA (cca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
răsare din țărînă și suferința nu încolțește din pămînt. 7. Omul se naște ca să sufere, după cum scînteia se naște ca să zboare. 8. Eu aș alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aș spune necazul meu. 9. El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr. 10. El varsă ploaia pe pămînt și trimite apă pe cîmpii. 11. El înalță pe cei smeriți, și izbăvește pe cei necăjiți. 12. El nimicește planurile oamenilor vicleni, și mîinile lor nu pot să le împlinească. 13
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
răsare și ține stelele sub pecetea Lui. 8. Numai El întinde cerurile și umblă pe înălțimile mării. 9. El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele, și stelele din ținuturile de miază-zi. 10. El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr. 11. Iată, El trece pe lîngă mine, și nu-L văd, se duce și nu-L zăresc. 12. Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: "Ce faci?" 13. Dumnezeu nu-și întoarce mînia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mi-ai dat primul fior, Nu știam cine ești și nici de unde vii, Dacă ești real sau ești un vis sau... cine poate știi? Te-am așteptat și ai revenit pe căi demult ascunse, Căutând zi de zi pe alei nepătrunse, M-ai prins de mână și mi-ai dat un sărut pe fugă, L-am savurat și ți-am cerut să îmi mai dai încă... Douăzeci de mii sau milioane de săruturi aprinse Dar tu ai vrut să te oprești
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
înghițind kilometri. El stătea încrezător pe scaunul din dreapta, privind drumul drept, mărginit de stejarii înalți. Nu se priveau, însă instinctiv își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul nepătruns, enigmatic. Doreau ca drumul să nu se sfârșească niciodată. Amânarea finalului constituia singura speranță din tărâmul perceput pentru ei. Alunecau fericiți împreună, șoseaua se îngusta și în depărtări fragile răsăreau figurile distincte, însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
caută-n păscălie Și te uită, popa-n carte Avea-oi multe păcate..."312. Comunitatea concede preotului o serie de capacități și puteri și datorită faptului că el, prin natura vocației, își creează reputația de a lucra cu secretul, cu nepătrunsul, fiind în permanent în contact cu marile mistere ale vieții: nașterea, nunta, moartea. Astfel de reprezentări magico-religioase privind rolul și funcțiile preotului s-au sedimentat în timp, funcționând astăzi mai mult sub forma unor exigențe comunitare. De altfel, nu numai
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ne face să socotim sărăcia ca bogăție, neînsemnătatea și umilirea ca slavă și cinste adevărată; iar când nu avem nimic, să credem că stăpânim toate (2 Cor. 6, 10), mai bine zis că am dobândit bogăția cunoștinței lui Hristos cea nepătrunsă (Efes. 3, 8). Ea ne face să privim toate cele ce se văd ca țărână și fum”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice și practice, cap. 10, în Filocalia..., vol. VI, p. 20) „Credința în Hristos ne
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Lui, planurile Lui, voințele Sale? Cum să-L cinstești? Cum se îndreaptă mânia Lui? Cum să potolești mânia Lui? Ce cult I se cuvine? Ce destin îi dă El omului, creaturii Sale? Rațiunea rămâne mută; privirea omenească se sfarmă de nepătrunsele obscurități. Trebuie deci o a doua privire mai pătrunzătoare și la luminile rațiunii vor trebui să se adauge cele ale credinței. Și a pretinde să se ridice la esența divină și la tainele lui Dumnezeu prin singure forțele naturale este
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
doi pândeau cum se lasă noaptea și cum curge întunericul prin văi, ca fumul pe acoperișul caselor, când toamna intră de-a binelea în iarnă. Pășeau cu mare fereală pe o potecă, prin pădurea întunecată care se înalță tăcută, de nepătruns, bătrână și liniștită, de parcă dormea sub povara unui vis adânc... Pădurea cu copacii încărcați de zăpadă, sclipea sub razele de argint ale lunii. Din niște cuiburi se auzi croncănit de corbi... Luna mergea pe deasupra, luminând ca ziua pânza de zăpadă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]