3,943 matches
-
se aplece peste masă și să-i ceară să se mărite cu el și va rezolva deja mult mai mult decât viitorul său casnic - va cumpăra afacerea lui Stein la suma avansată de Stein, iar domnul Stein va avea o nepoată În consiliul de administrație și va fi satisfăcut. Domnul Stein veni mai aproape și făcu un semn cu pipa. Trebui să ocolească puțin ca să-l evite pe bărbatul cel beat, Întins pe jos, și În acel moment de grație Myatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
timp cît avem apă și căldură... Ba mie mi-e frică, teribil de frică murmură bătrîna. În ultima vreme n-am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teribil de frică murmură bătrîna. În ultima vreme n-am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de întrebarea asta. Bătrîna tace. Palma ei, făcută căuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Theo, întreabă Maria ce-ai mai căutat la noi? Puteai să nu vii, cum face ăla, Arbore. Nu cumva ai venit doar pentru mine? Sau pentru vilă? Sau pentru mașină? Ori pentru că vrei să fii ginerele prim-vicelui și soțul nepoatei lui Bujoreanu? Ori toate la un loc! exclamă Maria, înfuriată de-a binelea. Interesele voastre mai întîi! Și ăla, care mă părăsise deși știa bine că rămăsesem gravidă cu el, ce crezi că a făcut? Începuse să se plimbe prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți colțul pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt, fiică și nepoată de reacționar... Cînd socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea, dar cum situația mea era incertă..., noroc de soacră-mea, care a convins-o. Apoi, timpul, obișnuința... Și uite-așa, uneori, noaptea, acasă, la ceasurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pat împodobit cu trupul unei femei) și n-ar fi ajuns la răcoare anticamera mormîntului, din care, acum nouă ani, spiritul lui a reînviat într-o lumină puternică, adevărată. Măcar pentru faptul că-i sînt ginere și tată adoptiv al nepoatei sale trebuie să judec clar, lucid, să fiu la înălțime. Și totuși, Mihai are dreptate (ar fi trebuit să-l reped un pic, ce mă ia el, un mucos, pe mine cu cartea lui Aristotel?!) Maria s-a comportat incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Deh, păcatele tinereții... Pardon! Bătrîneții, că nu mai avem douăzeci de ani. Ba ale tinereții îl corectează profesorul. Aa, ia stai... face Lazăr un gest spre el. Erai cam tinerel pe vremea cînd Bujoreanu... Pricepi greu rîde profesorul. Vezi că nepoată-sa vrea să urmeze Filosofia. În vară a dat-o-n bară la Teatru, deși-i păcat că nu mai încearcă; are o putere mare de expresie; i-am și zis, o să capete numai roluri de femeie-comisar; cînd e fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îndrăgostiți dulce ca mierea. Într-o zi însă, vremea s-a schimbat brusc. Nori negri acoperiseră cerul de dimineața, iar vântul bătea cu putere. Din cer, au venit acasă la Niulang doi generali, care i-au spus că Zhinü este nepoata împăratului ceresc. Fata dispăruse de acasă într-o bună zi și de atunci împăratul a căutat-o ani întregi, fără oprire. Cei doi generali au plecat, luând-o pe Zhinü cu forța, cu ei. Cu cei doi copii în brațe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în borcan. Tanti Frosa a năvălit în salon după-amiaza, exclamând: „Fulvioaro, blestematele au mâncat tot! P-ormă au murit...“. Fulvia (nepoata ei și mama lui Mircea Chiril) a râs cu un ochi, iar cu celălalt s-a uitat tăios la copilul care desena un cocoș. 2. Armata lui de artilerie Erau vremuri de război. Grele. Dar nu atât de grele cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
față. Blana îi năpârlise. - Cine ți-a făcut asta? întrebă fata furioasă. Cum îl cheamă pe nemernicul ăla de vânător? - Nu știu, zise lupul, dar știu că locuiește într-o căsuță la două poieni de-aici, cu o babă și nepoata ei. - Bine, zise fata, lăsând un zâmbet sticlos să-i defileze pe față. Condu-ne la el. Va plăti scump pentru fapta lui. Avem bani! Avem avocați! Ha-ha! Și lupul o luă înainte, urmat de zgomotoasa gloată de activiști pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe față. Condu-ne la el. Va plăti scump pentru fapta lui. Avem bani! Avem avocați! Ha-ha! Și lupul o luă înainte, urmat de zgomotoasa gloată de activiști pentru salvarea animalelor. Procesul fu scurt și devastator pentru vânător. Scufița Roșie, nepoata bătrânei cu care trăia în concubinaj, depuse mărturie împotriva lui și a propriei bunici, care fusese acuzată de complicitate la revoltătoarea crimă comisă împotriva lupului. Înainte de pronunțarea sentinței, judecătorul ținu morțiș să adreseze câteva cuvinte publicului și reprezentanților presei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nouă vile! Unde-ai văzut mata administrator cu nouă vile? Na? Unde? Tocilescu: Plătește chirie, doamnă. Stă cu chirie. Am chitanțe, pot dovedi. Annabelle Ciocan: Ce zice ăsta, puiule, noi suntem simpli chiriași? Ești nebun? Eu sunt fată de general, nepoată de rege, mamă de pianist, cum să stau eu cu chirie? Îți bați joc de mine? Ai? Pavel Ciocan: Dragă, să-ți explic, e o neînțelegere... Sugiuc: Dar, domnule Tocilescu, domnul prim-ministru are club de fotbal în Divizia A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
poate de încântat, așa că-și aprinse o țigară. — Am văzut așa ceva în multe filme, spuse el. N-am crezut, însă, că o să stau și eu la pândă chiar aici, în Gaborone. — Meseria de detectiv particular are și dezavantaje, îl temperă nepoata. Trebuie să avem multă răbdare. Cea mai mare parte a timpului trebuie să stăm și să așteptăm. — Știu, replică unchiul, am văzut și asta prin filme. Detectivii stau în mașinile lor și mănâncă sandvișuri în timp ce așteaptă. Apoi cineva începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și, oricum, nu era nimic rău în asta. Așa că unchiul notă pe o bucată de hârtie pe care o scosese din buzunar: „Băiatul familiei Badule pleacă de acasă la ora 7 dimineață și pornește spre școală pe jos“. Îi arătă nepoatei însemnarea, iar ea dădu aprobator din cap. — Ai fi un detectiv destoinic, unchiule, îl lăudă, adăugând: Păcat că ești prea bătrân. Douăzeci de minute mai târziu, domnul Badule ieși din casă și se duse la măcelărie. Descuie ușa și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cișmea. Apoi sosiră doi clienți, unul pe jos, iar celălalt cu un microbuz care oprise aproape de locul lor de pândă. — În magazin intră clienți, notă unchiul. Apoi pleacă cu pachete, probabil cu carne. Îi arătă din nou bucata de hârtie nepoatei, care dădu din cap aprobator. — Foarte bine. Extrem de folositor. Dar noi suntem aici pentru doamnă, zise ea. În curând va trebui să iasă și ea. Mai așteptară încă patru ore. Apoi, cu puțin timp înainte de ora douăsprezece, când aerul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe vine în fața lui, zâmbindu-i, si zise: —Maiana mi-a cerut să am grijă în mod special de voi. De toți trei. —De toți trei? —De toți trei, sublinie ea, si adaugă cu un nou zâmbet: Știai că este nepoata mea? Nu, se miră băiatul. Habar n-aveam. Ei bine, de fapt soțul meu îi era unchi și, după ce a murit el, nu prea ne-am mai vizitat, insă înainte de a pleca a trecut pe la mine și m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu țigări și baxuri de cafea îi ceruseră bani. Sanda nu-i avea. Ceru ajutorul lui Dali. Bărbatul luă legătura cu medicii și rezolvă problema în modul cel mai elegant cu putință, dând dovadă de un deosebit interes față de soarta nepoatei. La ieșirea din spital Luana cântărea treizeci și șapte de kilograme, arăta pierdută și ascundea în suflet un profund resentiment față de toți aceia care purtau halat alb. Reîntâlnirea cu colegii a fost peste așteptări. Au primit-o cu o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-o surprindă pe Luana. El a sărutat-o și-a strâns-o în brațe lăcrimând, dorindu-și în adâncul sufletului s-o vadă și pe Ema, cândva, mireasă. Unchiul Vali n-a pierdut nici el ocazia să-și sărute nepoata, spunând că mirese superbe mai văzuse dar un mire așa frumos, niciodată. Neamurile lui Ștefan i-au copleșit cu atenții și complimente. A fost prima nuntă din micul târg moldovenesc înregistrată pe casetă video. Nuntașii s-au înghesuit, care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu milă din umbra partenerei sale. Dan, nebun de fericire, nu-și slăbea mireasa din ochi, încercând să pună în practică lecțiile de dans pe care Luana i le oferise cu mult timp în urmă. Mătușa Vanda, grijulie față de suferința nepoatei abandonate într-un astfel de moment, filozofa, cu un rictus în colțul gurii. Vezi, Ema, nu trebuie să te afli, musai, nemăritată, ca să fii singură! Petrecerea se termină la cinci dimineața, spre ușurarea doamnei Escu. Se închise în camera ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
jalnică smerenie și singurătate, îl ura pentru înțelegerea și îngăduința de care dăduse dovadă atunci când acceptase să-i facă jocul. Singura care a lăsat-o să-și macine în liniște nefericirea a fost Bica. Fără nici un cuvânt de reproș la adresa nepoatei, bătrâna își petrecu ore în șir în biserică, rugându-se, cu încrederea de-o viață, pentru fericirea bietei copile. În ciuda credinței de nezdruncinat și a respectării necondiționate a poruncilor Domnului, Bica nu-i comentă gestul și nu-i aruncă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
condițiile cele mai normale. Doamna Noia născu, într-o zi de noiembrie, o minune de copil, o frumusețe gingașă cu pielea albă și ochii negri ca ai mamei. Sanda dădu fuga la Iași s-o felicite și să-și strângă nepoata în brațe. Întâlnirea cu proaspătul tată fu glacială. Se salutară, fără nici un alt cuvânt. Nevoiți să plece împreună, păstrară tot drumul o tăcere îndărătnică. Ajunși acasă, Radu se închise în dormitor. La scurt timp, femeia îl auzi hohotind. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înainte de-a se angaja să ducă la bun sfârșit planul lui Șam. Răspunsul lui Eleanor a fost că nu vrea să audă nici o vorbulița pe tema asta. Ea aranja lucrurile în așa fel încât să petreacă ziua interviului la nepoata ei, Rosemary, care locuia în East Grinstead, si se urcă la volanul mașinii, tăcută și dezaprobatoare, cu câteva minute înainte de ora stabilită pentru interviu. De-abia se stinse, hârâitul sinistru scos de țeavă de eșapament corodata a Peugeotului, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Soția dumneavoastră era în mașină care a ieșit pe poarta în timp ce taxiul meu încerca să intre? se interesa ea cu un accent ce-ar fi putut fi calificat că aparținându-i unui londonez școlit. — Da. A plecat în vizită la nepoata ei din East Grinstead. — Păcat. Sperăm s-o cunosc și eu. Tocmai asta a și dorit să evite, spuse Adrian. — Ah, dar de ce? întreba Fanny. — Va citește articolele, răspunse Adrian. Ei, dar nu luați loc? Fanny alese șezlongul. Adrian se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu Întotdeauna se respecta ora anunțată În „Mersul trenurilor”. O joacă cu timpul pe care Aida Übelhart a sancționat-o printr-un gest memorabil. Se Întorcea la Reghin după o ședere de două zile la Salinae. Venise să-și vadă nepoata și să Încaseze ultima chirie pentru livada cu meri. Nu se putea despărți de tot de livadă. O câștigase domnul Übelhart la o partidă de pocher, după ce jurase că se duce la Salinae doar ca să-și vadă de sănătate. Reumatismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]