3,633 matches
-
am hoinărit fără țintă pe aleile întunecoase. Mă simțeam atât de singură, încât îmi venea să plâng. M-am împiedicat de o piatră de pe stradă și mi-a plesnit cureaua de la unul dintre saboți. Pe când stăteam și priveam în jur, neputincioasă, am zărit o tăbliță pe una din șirul de case care se întindeau la dreapta mea. Ca o pată albă în întuneric. Am intuit imediat că pe ea trebuie să fie scris numele lui Uehara. Am mers șontâc-șontâc până la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Cristina Alexandrescu Oana Zăvoranu nu a dat uitării problemele pe care le-a avut după ce a apelat la ajutorul vrăjitoarelor din Chitila și a ținut să-i avertizeze pe oameni cât de neputincioși sunt în fața unei boli incurabile sau suferințe și că nu este bine să apeleze la astfel de femei pentru a-și rezolva problemele. Mesajul a fost postat după ce a aflat că Florin Cioaba a decedat la un spital din Turcia
Ce mesaj a postat Oana Zăvoranu în ziua morţii regelui Cioabă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71870_a_73195]
-
pe mâna acestei organizații criminale, adresati-va imediat la poliție făcând o plângere penală în acest sens sau mă puteți contacta pe mine și va îndrum cu mare drag. Consider că a venit timpul să înțelegeți cu toții văzând cât de neputincioși suntem în fața unei boli incurabile sau suferințe că numai Dumnezeu ne poate ajuta”, a mai scris Oana Zăvoranu.
Ce mesaj a postat Oana Zăvoranu în ziua morţii regelui Cioabă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71870_a_73195]
-
în cursul domiciliului forțat. În schimb, italienii au impresionat prin interesul arătat operei lui Noica. La un moment dat, polemică iscata între Roberto Scagno și Solange Daini (traducătoarea Devenirii intru ființă în italiană) i-a preschimbat pe români în spectatorii neputincioși ai unei dispute filologice prilejuite de simplă și atît de dificilă întrebare: Cum se traduce prepoziția "intru" în italiană? Răspunsul a cerut un sfert de oră de precizări terminologice și de detalii metodologice în țesătura cărora Scagno și Daini s-
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
îi propuneau să semneze o hârtie care i-ar fi schimbat într-o clipă starea de pușcăriaș în cea de profitor de lux, a răspuns fără ezitare: "Știu cât de adânc poate fi simțământul singurătății. Te gândești că te afli neputincios în fața aparatului polițienesc și al armatei mobilizat în acea noapte de decembrie. Încă nu știi ce se va întâmpla. Încă nu știi că oamenii vor începe să-și revină din șoc, că vor apărea ziare de subterană; că Gdansk-ul, Swindik-ul
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea săgeți în inima beată a mamei. dar pitită-ntre ierburi,/ ea s-a uitat la masacru neputincioasă...// pe urmă Niobe-a vânat, a mâncat și la greu a dormit/ să prindă puteri pentru altă telenovelă grotescă, timp în care,/ pitit între ierburi, Dumnezeu o pândea și căsca mulțumit." Luând din postmodernismul poetic numai ce îi trebuie, Mariana
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
casa și coama o pălălaie. din botul regal, iedul lăsa/ să se scurgă-n pământ, odată cu sângele, o mie de zbierete mici -/ tot atâtea săgeți în inima beată a mamei. dar pitită-ntre ierburi,/ ea s-a uitat la masacru neputincioasă...// pe urmă Niobe-a vânat, a mâncat și la greu a dormit/ să prindă puteri pentru altă telenovelă grotescă, timp în care,/ pitit între ierburi, Dumnezeu o pândea și căsca mulțumit." Luând din postmodernismul poetic numai ce îi trebuie, Mariana
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
gen, și arbitrajul de la Viena ori cedarea în fața ultimatumului Moscovei, din iunie 1940, vor fi floare la ureche pe lângă autocomploturile naționaliștilor de tub catodic. Nu e doar contraproductiv, ci și dizgrațios, să te prezinți în fața lumii ca o adunătură de neputincioși, a căror soartă se joacă nu în propria țară, ci în imaginare cabinete în care se clocesc maligne teorii ale conspirației. Rapiditatea cu care adunătura de prin studiouri a convertit comentarea evenimentului din Balcanii de sud-vest într-un virulent discurs
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
înlăturând orice modestie inutilă, în acest moment, sunt mândru de viziunea din romanul încă inedit și cred că mintea mea a acționat, sau s-a suprapus unei linii de forță ce va domina viitorul. Paradoxal, marii profeți sunt și marii neputincioși Profeția exorcizează realul sau îl programează pentru o nouă relansare, într-o versiune purificată și purificatoare? Profeția e un fel de prevedere, dacă nu e chiar providență. Cine prevede, previne. Cine prevede, poate să preîntâmpine! Nu-i mai puțin adevărat
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
se diminuează. De când eram mic, aveam impresia că dacă îmi pun în minte ceva, de regulă ceva rău, acel rău n-o să se mai petreacă. Dar acesta este un palier foarte pur. Marii profeți, în mod paradoxal, sunt și marii neputincioși. Nu aș vrea să fiu în pielea lor. Mi se pare înfiorător să vezi ce se va întâmpla și să nu poți să faci nimic. Să ne închipuim că suntem în anul... 1907 și că vedem toată degringolada secolului XX
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
plin de bube ca Iov și cu sufletul deschis cu credință către Cer, în timp ce demonizatul Socoliuc îi ridică, la propriu, o cruce, aruncându-i în față propoziții monstruoase: "Socoliuc i-a dat multă vreme târcoale, dar văzându-l slab și neputincios a prins curaj și s-a apropiat de el: ŤEi, a dat damblaua în tine. }i-au ieșit păcatele pe nas. Acum ia-ți patul tău și umblă, dacă ai curaj. Nu credința te-a pus pe rogojină, ci sifilisul
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un fabulos magnet în stare a realcătui Forma, splendoarea-i irosită" (ibidem). Întrebarea e cît preț am putea pune pe cuvîntul nostru, palidă, neputincioasă umbră a Logosului divin. Poate fi acesta utilizat, prin mijlocirea grației de orfică esență, ca un vehicul al năzuinței mistice, sau rămîne în zona naturalistă, instrument pedestru de comunicare? Aici contează opțiunea personală a autorului (firește, a unuia cu orizont
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
noastră, și este purul adevăr că, în raport cu el, sîntem niște decăzuți" (II, 161). În comparație cu oricine, mai ales cu cei care au suferit, Cioran se consideră un impostor. Tînjește către suferința și eșecul lor căci, în miezul lumii trăind, se vede neputincios, neîmplinit, abia aici locuind marginea sau chiar abisul. Tinde să creadă că, în alte locuri, ar fi avut el însuși șansa acestei împliniri prin eșec. Căci eșecul lui, pe care-l consideră real, i se pare golit de reversul împlinirii
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
stradă, nu s-a petrecut nicăieri, niciodată. Făptașul avea douăzeci și patru de ore, spre a-și mărturisi fărădelegea. Ei bine, i-au trebuit treizeci. Timp în care probe hotărâtoare s-au șters, memoria martorilor s-a voalat. Polițiștii dau din umeri, neputincioși. Primul ministru ezită să se pronunțe, președintele țării tace. însăși ninsoarea a încetat și se pare că pentru îndelungată vreme. Indignarea care a pus stăpânire pe mine la aflarea incredibilei vești, sporită de incuria autorității, n-a fost depășită decât
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
efectele sale. A-l acuza pe unul din cei mai străluciți intelectuali români de azi de plagiat, de imoralitate, de faptul că "își rescrie" biografia, cum și de alte bazaconii, în care atacul mârșav la persoană se îmbină cu ura neputincioasă, duce la bănuiala că arsenalul slugilor "oligarhilor" e pipernicit rău de tot. Dar asta nu înseamnă că ei nu persistă în acțiunea lor monstruoasă. De mai multă vreme, Horia-Roman Patapievici e urmărit pas cu pas, în speranța că se va
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
gladiatori, cele două femei sfîrșesc prin a cădea epuizate una în brațele alteia, împăcîndu-se definitiv și recunoscînd că amîndouă au dreptate. Bineînțeles că, atunci cînd se trezește, rolul lui Heidegger în această reglare de conturi femeiești e unul de martor neputincios la ciocnirea dintre două orgolii tari ca piatra, filozoful făcînd mai curînd figura unui împăciuitor de conjuctură peste care anii au trecut păgubos și deprimant, furîndu-i strălucirea și înmuindu-i mintea. Una peste alta, cititorului i se dă prilejul de
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
rotește o dată în arena imensă a Circului, salutînd cu plecăciuni pe cei puternici, apoi, ieșind spre cabina lui, se duce să se demachieze de vopselele ce i-au colorat obrajii. De sub rimel, în fața oglinzii, vor apărea cutele adînci ale bătrîneții neputincioase. Piesa de teatru Furtuna pare un text lipsit de vlagă. Intenția optimistă ce străbate cuvintele cere parcă să fie rostită în șoaptă. Imaginația mea, dezvăluind resorturile secrete ale textului shakespearean, se adună în jurul unei imagini pe care o consider un
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
nu spune tot adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui Verheugen, ca botișorul unui mormoloc, emitea sunete graseiate. Din spatele ochelarilor săi cu lentile prismatice ne urmărea însă o privire impersonală, neiertătoare și, totuși, neputincioasă" (p. 227). Prozatorul Dan Stanca a murit fictiv la începutul romanului Mut. Trăiască autorul Dan Stanca, cel care l-a ucis pe prozatorul Dan Stanca - creat după chipul și asemănarea sa -, pe chiar prima pagină a romanului Mut! Din fericire
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
manifestă cel mai savuros, culminând în final, când, apropo de celebra frază inaugurală din Manifestul Partidului Comunist, conchide: Pentru a le rezista șideologiilorț trebuie să rămâi viu, reactiv, neînregimentabil. Să-ți păstrezi umorul. Nimic nu e mai ridicol și mai neputincios decât o stafie care provoacă râsul." Umorul este, de altfel, unul dintre principalele, insidioasele surse de seducție ale oricărui text de Andrei Pleșu. El este prezent, discret, subtil dar perceptibil în fiecare dintre aceste conferințe. De o colocvialitate cuviincioasă, adică
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
albastră, din aburul dorințelor nemărturisite ale cehovienilor funcționari de a trăi altfel, la o intensitate diferită, la o temperatură mai ridicată, se întrupează fascinanta Iulia, o femeie de serviciu la antipodul baborniței tradiționale, respingătoare. Iată-l pe craiul Norbert, bătând neputincios la porțile visului: "Norbert nu dorea să urce ziua pe scara aceea. Iulia trează, apărată de cortegiul ei nevăzut, era inaccesibilă, cu propozițiile ei ermetice și pielea nespus de netedă, care nu părea să simtă. O Iulie abandonată somnului, pe
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
de neașteptat. Notele scurte, zile în zece rînduri, sînt de citat aproape în șir. Fragmente dintr-o axă, care trece prin ipoteză și înțeapă, paralizînd-o, voința. Sar la ultima frază, mesaj discret către un cititor cu simțul golului și al neputincioasei fascinații: "De altfel, nu cunosc, în strada Popa Tatu, pe nimeni cu numele acesta. L-am văzut, probabil, întîmplător, în cartea de telefon de la club și mi-am adus aminte de el în visul de azi-noapte, bolborosind niște cuvinte pe
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]
-
Riri Sylvia MANOR Treceam pe lângă un palat, interminabil mastodont; treceam pe lângă masivele înspăimântător de asemănătoare clădiri cu nenumăratele obsedante ferestre menite să mă comprime la dimensiuni de gânganie neputincioasă; treceam pe lângă case comune țintuite peste groapa comună a caselor în care a fost aruncată de vie casa bunicii mele; case ucise ca oamenii; case care mi se alintau în cap lingușitoare ca pisicile, încercându-mi memoria cu degetul. Caut
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
nevasta ta, copiii tăi, spița ta, cu grijile lor cotidiene". Mandarinul nu e decît tipul omului tradițional al unui topos idealizat prin esențializare. Semnificativ, Pandrea a refuzat totdeauna soluția emigrării: " Cine se refugiază în mapamond este o canalie sau un neputincios". Sau: " Voi rămîne aici, înzăpezit și vegetativ, în non-violență, în inacțiune, pasiv și resemnat. îmi voi apăra demnitatea umană. Ca artist și filosof, nu voi minți, fiindcă eu n-am dreptul la minciună și nici la camuflare". Cu alte cuvinte
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme aspră, tensionată, e război... Dante Remus Lăzărescu, biet bolnav anonim, pensionar oarecare, sfârșește purtat din targă în targă prin culoarele reci, cenușii ale unor spitale în care zumzâie suferințe, durere, omenet disperat și neputincios... Suntem în vremuri normale, e pace, avem imagerie medicală, tehnologie digitală, dar "zidurile" nevăzute din jur sunt parcă și mai apăsătoare! Ziduri compacte, de neclintit, clădite din indiferență, aroganță si neomenie. Ce dificilă e această ultimă compoziție în banalul și
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
natural, firesc, o pledoarie pentru civilizație. Mergînd la rădăcinile cuvîntului, Kogălniceanu dă o definiție a cetății, străvăzută prin civilizație, care-ar flata orice oraș: "cetatea rezuma în ea toată puterea, toată priceperea omenească." Abia mai tîrziu, atacată de barbari și neputincioasă să-și conserve elita, cetatea s-a lărgit cu societatea. Aici, în confruntarea omului cu infernul celorlalți, civilizația, cîștigată în lupta dreaptă cu natura, a avut de suferit. "Robirea celor mai slabi" apare, în mod necesar, în înfruntarea dintre clase
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]