959 matches
-
informații” au fost generate de un articol puternic agramat, publicat în 20 iulie a.c. în varianta on-line a Spynews, cu titlul “INCREDIBIL! Prima femeie candidat la președinția României, aruncată în stradă!”. Pe langă conținutul plin de neadevăruri, se pretinde cu nerușinare și că aș fi dat declarații în exclusivitate acestei publicații, pe acest subiect. A doua zi, falsă știre a fost prezentată pe Cancan.ro în aceeași manieră dar, de această dată, folosindu-se și imagini personale, furate de pe contul meu
Când jurnalismul este lipsit de deontologie [Corola-blog/BlogPost/93493_a_94785]
-
făcut întreruperea de sarcină. Așadar, îi cunoștea secretul. Desigur era medic și ce contează la ei? Da, dar era bărbat, isi spuse Carmen. Îi aruncă printre genele alungite o privire ce se dorea a fi amestec de timiditate dar și nerușinare. Domnișoara Carmen, ora de pian s-a încheiat, doresc să-ți mulțumesc pentru efortul făcut, dar deocamdată întrerupem orele de pian. Vă anunț prin bunica când vom reveni cu o solicitare pentru reînceperea orelor. Îți mulțumim pentru efort. Iată suma
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
Era ceva, În mișcările ei, care Îi amintea de o panteră, ca aceea pe care o văzuse, cu ani În urmă, În menajeria ținută de ambasadorul sultanului. Dansul acela părea să fie celebrarea unui rit. Un rit blasfemator, prin evidenta nerușinare a oficiantei, și totuși Înțesat de o stranie spiritualitate. Era fascinat de ea. Dacă vreo creatură dansase vreodată În paradisul terestru, trebuia să o fi făcut În felul acela irepetabil. Așa trebuie să fi dansat Lilith, așa se pierduseră oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl deprinsese cu prilejul repetatelor sale vizite prin Închisori. — Și va fi deschis pentru toată lumea, nu numai pentru Învățați? Își roti privirea, ca pentru a solicita atenția celorlalți asupra vorbelor pe care era pe cale să le rostească. Nu părea că nerușinarea cu care se apropiase de masă ar fi tulburat pe cineva. Dimpotrivă, lui Dante i se păru că surprinde câteva zâmbete amuzate, ca și când vorbele sale de duh ar fi fost bine cunoscute. — Nu crezi, messer Alighieri, continuă Cecco după ce adresase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
degrabă pe cititorul Împătimit al lui Dinescu. Ia ascultați: „capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată / dă lapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că aplecîndu-mi urechea la țipătul cărnii mele mi-am zămislit un mit și șoapta ta Îndepărtată În care respiră bronhiile pierdutelor stele pulsînd semnale străine, Înfricoșătoare, am alungat-o de la mine. Te-am folosit În toate felurile cu lăcomie și nerușinare, uitîndu-te din ce În ce mai mult. Te-am supt cît am putut și-n pîntecul tău fierbinte m-am bălăcit și am lăsat urme adînci În materia ta somnolentă. Păreai mereu absentă, nici nu știu dacă În vis măcar te-ai cutremurat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ai un chibrit pentru frumoasa mea coamă argintie domnule Poldi de ce Îmi scoți limba din acest semafor care a uitat să-și schimbe culorile și tot plecăm și tot luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să inaugureze o grotă împodobită la intrare cu păsări de gheață și cu toate plantele care trebuiau să apară în primăvară. Dar toți parcă uitaseră scenariul și acum strigau în neștire, glumind, aruncându-și chiar unul altuia cuvinte pline de nerușinare din cauza băuturii și a confuziei în care se aflau. Alții încercau să facă lumea să râdă. Cu măști grotești pe față, găsiseră un bun prilej să atace politicienii, făcând aluzie la scandaluri recente, la nedreptăți flagrante, imitând felul lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să te omoare, de-aia i s-a înfipt în brațul stâng cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă! - Pe bune? întrebă Elefterie neîncrezător, verificând în același timp întreaga situație, pentru a vedea dacă nu cumva era mințit cu nerușinare. - Mie mi se pare că omul e rănit grav, continuă el. Eu asta văd. Chemați, vă rog, o ambulanță... Deodată, o bufnitură surdă îi reținu atenția, întrerupându-l. Slăbit din pricina sângelui scurs, Mircea Cârpenișteanu se prăbușise. Acum horcăia. - Chiar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ultimele clipe pe care le petrec în corpul meu! Dar ce blasfemie și ce dorință deșartă sunt acestea pe care tocmai le-am gândit, nesăbuitul de mine? Cine sunt eu să pot face asemenea lucru? Cu adevărat merit moartea pentru nerușinarea de a-mi fi dorit așa ceva! Odată ajuns aici, nu pot decât să mă simt răspunzător pentru propria-mi decizie, să încetez să mai tot păcălesc căile neștiute ale împăraților nevăzuți ai universului cu nebunia mea desăvârșită. Dar Tu, Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu, căci farmecul cel mai mare și ardent al viciului uman este depășirea rușinii, iar nu absența ei. Nefiind deloc conștientă de acest lucru, Zinocika nu-i dădea voie omului din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de la altar, n-ați protestat împotriva tuturor acestor crime, măcar așa cum ați făcut-o aici, auzind înjurătura?! De ce? De ce? Oare nu pentru că toate aceste grozăvii nu contravin deloc învățăturii creștine? De ce dumneavoastră, un fidel al creștinismului, ați găsit în sine nerușinarea de a ne zâmbi și de a încuviința din capul dumneavoastră cel venerabil când, într-o zi, trecând prin curtea liceului, ați văzut cum nouă, copiilor dumneavoastră, zilnic ni se dau lecții cum să folosim arma, cum să ne ucidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Iat-o întorcându-se acasă. Uite cum în întunericul de pe bulevard o ajunge din urmă un golan pe care nu-l cunoaște. Nici măcar nu poate vedea dacă acest om este tânăr, urât sau bătrân. Și iat-o înșfăcată, împinsă cu nerușinare și sărutată vicios, iar ea este gata să facă orice, merge la el acasă și, ceea ce e mai important, când iese de acolo dimineața nici nu se uită la cel cu care și-a petrecut noaptea și se întoarce acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cerul, pămîntul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de-i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cît slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dumnezeule Doamne, ce bust, exclama el În plină proiecție, posedat. Alea nu-s țîțe, sînt două caravele! Liniște, bă, măgarule, că acuma chem plasatorul, șuieră un glas de confesional situat cu două rînduri mai În spate. Ia te uită, cîtă nerușinare. Ce țară de porci. — Mai bine vorbești În șoaptă, Fermín, l-am sfătuit eu. Fermín Romero de Torres nu mă mai auzea. Era pierdut În suava legănare a acelui decolteu miraculos, cu zîmbetul răpit și cu ochii fermecați de tehnicolor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu-și ascundeau disprețul pentru lucrările lui, dar el câștiga destui bani și nu șovăia să-și deschidă larg punga. Era mărinimos, iar cei nevoiași, râzând de el pentru că avea naivitatea să creadă poveștile referitoare la necazurile lor, împrumutau cu nerușinare bani de la el. Era foarte emotiv și totuși simțămintele lui atât de ușor de stârnit aveau în ele ceva absurd, așa că-i acceptai bunătatea fără să simți nici un fel de recunoștință. A lua bani de la el era ca și cum ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
conștiința, avea să fie din nou alături de el. Nu putea scăpa de ea cum nu poate scăpa o cauză de efectul ei. Pezevenghiul - ca și artistul și poate chiar și gentlemanul - nu aparține nici unei clase. El nu e stânjenit de nerușinarea vagabondului și nici tulburat de eticheta prințul. Dar dna Nichols aparținea unei clase bine definite, din ce în ce mai gălăgioasă în ultima vreme pătura inferioară a clasei de mijloc. De fapt, tatăl ei era polițist și, sunt convins, foarte eficient. Nu știu ce putere avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu al Contesei. Trebuia să reușească. - Stimați spectatori și telespectatori... reluă el, am fost cu toții induși în eroare. Gândiți-vă și domniile voastre! Acest nimeni, acest analfabet din Vitan, trăia liniștit în păcat. Ca mulți dintre noi. Numai că lăcomia și nerușinarea lui au ajuns peste noapte să deranjeze o țară întreagă. Căci nu e păcat mai mare decât să-i tragi pe alții în păcat! Căcat! Cum puteți să credeți minciuna asta gogonată cu halterele? Cum puteți să credeți că maimuțoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ceea ce ești și îți transferi sentimentul de vinovăție asupra lor. Cum pot ele să te oblige să faci aceste lucruri? — Nu, nu e adevărat. Jur... — Cum pot fi ele atât de dezgustătoare? Cum pot ele să te provoace cu atâta nerușinare? — Încetați, pentru numele lui Dumnezeu. — Ești nevinovat... Nu mă face să râd! Nevinovăția ta nu valorează nici cât un rahat în canal, Gottfried. Nevinovăția e pentru cetățeni decenți care respectă legea, nu pentru o scursoare ca tine, care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu o denumire exactă, un perimetru aplatizat de-a lungul propriei sale istorii și supus din ce în ce mai mult azi caznelor sufocării de sine, atâta vreme cât puterea Celuilalt, a dominatului, de a mai glăsui ceva în fața programului ucigaș care i se întinde cu nerușinare în față, este, din toate unghiurile vizuale posibile, fără dubii nulă. Îngropată până dincolo de creștet în aburii urât mirositori ai diverselor tehnici de manipulare abjectă (tehnici care îi procopsesc cu sume enorme de bani necinstiți pe humanoizii prezentului complet insalubri
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
alarmist. Poate par bigot, dar și Domnul Isus a fost bigot, daca cineva definește astfel acest termen. Nu putem arăta cu degetul spre o anumita comunitate, etnie, religie, etc și să spunem că DOAR ei sunt vinovați. Dar cred că nerușinarea unora contribuie decisiv la sentința dată de Dumnezeu. Probabil că homosexualitatea, avorturile și eutanasia sunt doar câteva dintre rădăcinile dezastrului care se întrezărește la orizont: lansarea judecății lui Dumnezeu. ÎNSĂ !!! Din câte Îl știu eu pe Dumnezeu din Biblie, pe
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
poeme, «Vineri e ziua noastră de plâns», de Dumitru Oprișor; Perenitatea ființei și o secundă înflorire», recenzie la volumul de poezii, «Când ne ucide floarea de crin», de Miron Tic; etc. -, George Petrovai - din cele 68 de articole publicate, evidențiem: «Nerușinarea ca mod de existență și afirmare»; « Dar unde-s codrii de mai an?»; «Continuă masacrul pădurilor românești»; «Cruci și răscruci în agricultură»; «Medicină energetică a Taoismului»; Ce formă de guvernământ li s-ar potrivi românilor?»; «Operibus credite et non verbis
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
afirmațiilor făcute de către Sfântul Ioan Gură de Aur în „Tratatul său despre Preoție”), are în vedere mulțimea sufletelor ce nu pot fi prețuite în lumea aceasta. Turma cuvântătoare este atacată de dușmani de natură morală cum ar fi: „adulterul, necurățenia, nerușinarea, idolatria, înveninarea, vrășmășiile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmfările, neînțelegerile și altele, toate numite faptele cărnii”. Însă există o mare deosebire între păstorul oilor și cel al oamenilor: oamenii nu pot fi nicidecum tratați cu aceeași autoritate cu care sunt tratate
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
dotați cu ipocrizia demagogiei pseudodemocratice. Fapt care mă obligă să folososesc termenii de dușmănos și dușmănie, evitând îndulciri sau paleative, chiar dacă pare astfel că exagerez. Deoarece, cu o bine subliniată contribuție din partea celor care s-au dovedit a practica cu nerușinare o asemenea mentalitate spoliatoare la adresa populației, după mine, 16 noiembrie reprezintă nu numai o radicalizare a poziției electoratului față de ticăloșirea lumii politice, dar și un prag în recunoașterea statutului social al orândurii de care avem parte. Statut de-a dreptul
O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367805_a_369134]
-
faptul că superiorul organism de dirijare planifica numai indicatorii de raportare, cei de realizare rămânând în sfera amintitei demagogii. Acest triumfalism nerușinat la adresa nevoilor populației era infracționalitatea ridicată la nivel de regim politic, chiar dacă urmașii de astăzi, ascunzându-și cu nerușinare bârna, dau vina pe paiul lui Iliescu. Corneliu LEU București 19 decembrie 2014 Referință Bibliografică: Corneliu LEU - EXISTĂ UN SEMN DIVIN PENTRU CLASA POLITICĂ? (8) - O CULTURĂ INFRACȚIONALĂ (1) / Corneliu Leu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1453, Anul IV
O CULTURĂ INFRACŢIONALĂ (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367805_a_369134]