978 matches
-
neamului: "Blacky Miller, Wolfgang Bauer, Dudu m'Boto, frații Ali și Muhammad Husein, Ițic Ștrul, Vasili Kapitanov, Ion Popescu, Jean Banson, Raul Jimenez, precum și căpitanul van Doblick. Ce popor se poate mândri cu asemenea fii?" Doamna Rafila Stanislaw a avut nerușinarea să-l acosteze pe genialul inter stânga Dudu m'Boto și să-l întrebe dacă a știut la examenul pentru obținerea cetățeniei strofa 7 din "Cântecul lui Robartu", lucrarea de căpătâi a nordvandenilor, însă vedeta, pentru că n-a înțeles-o
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
însă de pe urma afectării intelectuale, estetizante, reflectând complexe de autodidact. În cu totul altă cheie sunt concepute romanele, gândite ca o construcție ciclică, Maidanul cu dragoste (I-II, 1933) - creația cea mai izbutită, care l-a consacrat pe autor, Sfânta mare nerușinare (I-II, 1936) și Cântecul destinelor (1939). Li se adaugă - neterminat și editat postum, în 1946 - Bariera, acest titlu fiind hărăzit, de altfel, întregului ciclu. Se realizează aici, cu influențe din literatura rusă - Maxim Gorki mai cu seamă - și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
București, 1927; Madona cu trandafiri, București, 1931; Maidanul cu dragoste, I-II, București, 1933; ed. îngr. Florence G. Zamfirescu, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1957; ed. îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1993; Idolul și Ion Anapoda, București, [1935]; Sfânta mare nerușinare, I-II, București, 1936; ed. îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1998; Mărturii în contemporaneitate, București,1938; Cântecul destinelor, București, 1939; Sam, Oradea, 1939; Sufletul soldaților de plumb, București, 1940; Miss, București, 1942; Bariera, pref. Florence G. M. Zamfirescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
138; Papadima, Creatorii, 344-351; Adrian Maniu, Pe maidanul cu dragoste, U, 1933, 119; Al. Robot, Un roman al periferiei, RP, 1933, 4 572; Baltazar, Evocări, 239-249; Camil Petrescu, „Idolul și Ion Anapoda”, „Argus”, 1934, 6 512; Șerban Cioculescu, „Sfânta mare nerușinare”, RFR, 1936, 3; Călinescu, Ulysse, 295-300; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 249-250, 373-374; Sebastian, Jurnal, 545-548; Munteano, Panorama, 239-240; Ivașcu, Confruntări, III, 42-43; Radu Boureanu, Funia de nisip, București, 1972, 311-317; Ieronim Șerbu, Itinerarii critice, București, 1971, 100-106; Mihail Sebastian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
în templul de la Ierusalim atât de iudei, cât și de păgâni. Va schimba, așadar, greșeala uarius cu un idol suprem, adorat în mod deschis în templul și în cetatea unde se desfășoară de obicei cultul Creatorului. Acesta este simbolul supremei nerușinări!”. Diavolul nu se mai ascunde de Dumnezeu, el se dezlănțuie către sfârșitul lumii, știindu‑se condamnat definitiv, fără drept de apel. Drept urmare, nu are nimic de pierdut și, așa cum spune Irineu, atacă fățiș, la lumina zilei, din pură sete de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor scurge până la venirea lui Cristos și a enumerat cu claritate toate nenorocirile care se vor abate asupra iudeilor, din pricina refuzului lor de a crede. Și atunci, firește, urându‑l pe Dumnezeu și fiind dușmani ai adevărului, ei pretind cu nerușinare că nu este profet cel care a prorocit acestea și atâtea altele, crezând că propria lor declarație este de‑ajuns ca să le confirme minciuna”. Toate pasajele legate de mitul Anticristului trebuie citite din perspectivă antiiudaică. Laitmotivul succesiunii celor patru imperii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Bufnița din dărâmături; Insomnii teologice în România postcomunistă Părinților mei Mândrindune cu multă nerușinare față de cei simpli, iar uneori și față de cei ce ne întrec, socotim viața virtuoasă ca pe o îndreptățire la asuprire, dar nu ca pe o pricină de smerenie și de îngăduință. De aceea suntem socotiți, chiar de cei ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
saturat de obiecte neînsuflețite. Oamenii devin niște etichete, cuvintele învăluie numai dorințe ilegitime, iar cheia succesului este înfrânarea de la înfrânare. Demonul futilității domnește nestingherit, stârnind ambiguitățile, aclamând tautologia sterilă și disprețuind osteneala creatoare. Mondenitatea se definește prin apologia indirectă a nerușinării. Inconsecvențe abuzive și repetate definesc adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al exteriorității și al fugii de adevăr. Nerușinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nerușinării. Inconsecvențe abuzive și repetate definesc adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al exteriorității și al fugii de adevăr. Nerușinarea mondenității suferă acuzația crucii. Mărturisirea rușinată a păcatului și amintirea morții curmă lanțul trofic al iluziei. Minciuna patimilor este demascată. Futilitatea vechilor preocupări se spulberă în fața recunoașterii radicale a apartenenței noastre la planul veșnic de mântuire al lui Dumnezeu. Păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sfat: „... trebuie să ai experiență ca să faci deosebire între cel aflat cu adevărat în nevoi și cel ce cerșește din lăcomie. Cine dă unui nenorocit dă lui Dumnezeu, dar cine dă unui vagabond, acela aruncă banii la câini, pe care nerușinarea îl poate face respingător, dar pe care lipsa nu-l face vrednic de milă”<footnote Idem, Epistole, epist. 150, III, p. 337. footnote>. Sfântul Vasile, după cum știm, lansează mișcătoare îndemnuri în a-i ajuta pe cei nevoiași, însă dorește să
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
ce-am pe suflet? Nările îi freamătă vizibil și văd foarte clar că e extrem de nervoasă, dar singurul lucru pe care îl spune este: — E o versiune ușor trunchiată asupra adevărului. — Ba nu e trunchiată deloc! Te-ai folosit cu nerușinare de Luke! — Nu s-a plâns niciodată că muncește prea mult pentru mine. — Știi bine că nu e în firea lui să se plângă. Dar e imposibil să nu fi văzut și singură cât de tare se strofoacă pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
exploatate de agenții reacțiunei punândune (sic! n.n.) astfel pedici în munca noastră pe teren (subl.ns.). Astfel că instructorii noștri (papagalii comuniști n.n.) trebue să se ocupe mai întâi de problemele economice (a se citi: „să mintă cu mai multă nerușinare, n.n.) și apoi de cele organizatorice și politice”. Situația de care se plângea tov. Bălteanu ni se pare absolut normală la vremurile acelea: cum, tu, instructor devotat „partidului” și rușilor să le explici oamenilor că îi așteaptă fericirea veșnică, de vreme ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
scoate la iveală, după atâția ani, în studiile viitoare, n.n.). Astfel că forțele tineretului democratic sunt formate din Tineretul Progresist (UTC-ul, camuflat precum cameleonul, n.n.), Tineretul Plugăresc, Sindicalist și Liberal - Tătărăscu”. Continuând să mintă și să se laude cu nerușinare, tov. Vasile Bălteanu făcea niște constatări pe dos de tot râsul: „...în județ cea mai mare influență o are T.F.P.-ul (tineretul plugăresc, afirmație adevărată, n.n.), T.P.-ul (tineretul comunistoprogresist, afirmație mincinoasă, n.n.) și Tineretul Național Liberal (afirmație corectă, n.n.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
intereseze de anumiți meseriași care însoțite de numeroase protocoale confidențiale încheiate de comisiile guvernamentale germano-române. o. Îmbogățiri ilicite În prostul și profund păgubitorul obicei al unor cadre militare rom erea „Škoda ni corupți, furniturile destinate apărării naționale erau furate cu nerușinare și transformate repede în bani care, la rândul lor, generau opulență într-un mediu social care s-ar fi vrut a fi sobru și echilibrat. În cazul pe care-l vom dezbate, documentar, în continuare era vorba de dare și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
tehnici susținând poemul. Remarcabil este ciclul Douăsprezece teorii feniciene asupra vieții și morții, care poate fi atât citire modernă a lumii vechi, cât și trăire a istoriei și este realizat sub semnul celor două mari teme, scrisul și singurătatea-moarte. În Nerușinarea (2002) tristețea lumii vine din descompunerea și recompunerea materiei într-o lume părăsită de credința în zei. Într-o anumită măsură aici apar reflexe ale teoriei epicureene a formării corpurilor prin căderea atomilor într-un clinamen, căci organicul și anorganicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
zei. Într-o anumită măsură aici apar reflexe ale teoriei epicureene a formării corpurilor prin căderea atomilor într-un clinamen, căci organicul și anorganicul se metamorfozează ciclic. SCRIERI: Vară indiană, București, 1984; Fumul și spada, București, 1989; Șovăiala, Timișoara, 1999; Nerușinarea, Timișoara, 2002. Traduceri: Jean Marie Rouart, Cei care au ales noaptea, București, 1992 (în colaborare cu Dora Zorcă). Repere bibliografice: Mincu, Eseu, 102-105; Simion, Scriitori, IV, 546-550; Coșovei, Pornind, 83-87; Țeposu, Istoria, 81-83. M.Dr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288239_a_289568]
-
a pune în mod corect și cinstit în practică aceste idealuri? (pentru care a primit suportul populației): - Din primele zile, noul politician în care oamenii aveau încredere, a început să spună tot felul de minciuni, să mintă în față cu nerușinare populația. Cu alte cuvinte, cel care era apărătorul ,,idealurilor”, a început să mintă oamenii în numele acestor idealuri și desigur pentru ,,binele lor”, pentru că oamenii nu știau ce este bine pentru ei și era nevoie de unul mai ,,deștept” care să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru hrana familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii, pe hainele noastre, cu o nerușinare vădită, gândită și planificată satanic. Cu piciorușele lor scurte, dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii tăioși ca o ghilotină în miniatură, nu le rezista nimic, fiind perfect înarmați și adaptați pentru viața subterană, specialiști în construirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
țigănească, pusă la maximum. (Nu știu de unde moda asta de zgomot maxim; probabil că este o manifestare agresivă, o răfuială, crispări și frustrări oculte.) Tarabe cu reviste de fotografii cu dame frumoase, slabe, cum tot moda pretinde, și de o nerușinare totală. (De altfel "rușinarea" a căpătat un alt înțeles, legat mai mult de sărăcie, de criterii de viață conform cărora bogăția este virtutea unică.) Și tot așa, tot "centrul": tipi jegosi, haidamaci cu voci răgușite, cultivate intenționat pentru a impune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale mizeriei, dar sărăcia aceasta, compensează acumularea în exces a unor capitaluri exorbitante. Nerușinarea se lăfaește acolo, în lumea parvenită. * Dar despre parveniți: s-a conturat un profil antropologic al parvenitului român (în câțiva ani a apărut tipul marcat fizic, transformarea omului este accelerată; poate că trecerea de la maimuța antropoidă la om a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
volumul II. Nu mai era timp nici măcar pentru revoltă; se făcuse noaptea, toate magazinele erau închise, nu mai aveam timp nici pentru culpabilizări: "un furt? Nu, nu-i furt, e în familie", cam așa am apreciat amândoi. Am rupt cu nerușinare pagina care menționa volumul, pe copertă am desenat un fel de tatuaj cu o inimă și o săgeată; am îndreptat deci situația. Și, pentru a înfrumuseța darul, după o chibzuință îndelungată (nu eram poet), am înjghebat o strofa, ceva atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
recomandat (ca și dlui Goma, de altfel) „a viza mai puțin persoana dictatorului, cât principiile și abuzurile sistemului”. Nu l-am ascultat și astfel m-am „autoizolat cumva”. Răspund: dl Breban minte. Să presupunem însă că nu ar minți cu nerușinare. Atunci, bunul simț ne-ar obliga să parafrazăm întrebarea dlui Bernard: „Dacă Goma și Tudoran nu au înțeles să atace sistemul și s-au mărginit să atace doar dictatorul, de ce nu a atacat sistemul marele Breban, alfa și omega disidenței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
chiar un sublim și involuntar act de autocritică. Cel numit în 1970 redactor-șef al României literare chiar de dictatorul Nicolae Ceaușescu declară: „Nu poți, în numele României literare care 30 de ani l-a lins în fund pe Ceaușescu cu nerușinare fără margini, sigur, ajutând pe unii scriitori români, publicând unele texte bune, să dai lecții Le Monde-ului, nu numai cel mai important ziar din Franța, dar unul dintre ziarele mari ale Europei”. Cum se zice, limba (ce-i drept, cam
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
ar fi fost fotocopierea colecției acelei fițuici săptămânale în care a tunat și turnat împotriva „dușmanilor poporului”, cum numai șeful său de bârlog mai era capabil să o facă. Anti - când bea șpriț, filo - când consumă halucinogene, acest maldăr de nerușinare își trage peste burta-i de aramă ba izmana morții, ba cămăși de mătase cu imprimeuri talmudice. Se înconjoară de tembeli agitați pe care-i declară oameni de vază, pentru ca, atunci când îl zguduie o nouă criză a bolii lui Calache
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
a bolii lui Calache, să-i excomunice, lipindu-le pe frunte etichete infamante sau adevăruri pe care le nega pe când excomunicații erau încă în grațiile sale. Și-a început cruciadele post-decembriste întocmind „liste ale rușinii”, el, emblema celei mai crase nerușinări. Cere curajuri imposibile și virtuți fără limite. Cu toate acestea, stenograme care au devenit de consum public dovedesc că „incoruptibilul” aflat mereu în stare de clocot e un nevoiaș băiat de mingi, pe care partidul tuturor partidelor îl trmitea după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]