9,277 matches
-
fără pricină", o "iarbă fără nume", carena unei bărci, tremurul unei ramuri de pin, fântâni care "vorbesc fără să știe", nisipuri, nori, spume și pietre - sunt convocate să deseneze cadrul unor reflecții rămase cumva suspendate, deschise ele însele spre zarea nesfârșită. Mai ales în Soare de noapte, motivele recurente sunt chiar cele ale tăcerii, absenței, solitudinii, numelui și fără-de-numelui, luminii în care se pierde totul. Sub aceste semne ale aproape-nimicului stau, însă, straturi de viață secretă, tensiuni ale așteptării, reverii ale
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
sînt chemat... de ce te miri?... doar știi... am și eu o treabă de făcut, nu m-am născut... așa... degeaba, e munca mea fericită, e viața mea... cu zilele ei zdrențuite, tîrîte prin prafurile străzilor întortochiate, în pantă lină, pietruite , nesfîrșite, străzi dezolante de provincie fără nimic la capăt... poate doar cu o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
ceva blând, ușor stângaci, voit stângaci, în așezarea lor. Fraza cântă. Un fel de tristețe acceptată, luminoasă, o lacrimă atârnând grea de litera fericită a clipei. "Ce aer curat, spunea unchiul Rubin, a spălat Dumnezeu lumea." Această "lume spălată", strălucitoare, nesfârșit de frumoasă-n perisabilitatea ei infinitezimală, regretul ascuns într-un fel de voioșie a regionalismelor atât de artist strunite, o senzualitate difuză țesută fin în text ca-n goblenuri, un "amestec" ațâțător de mici întâmplări cu tâlcul șters de vreme
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
albastră de îmbrăcat caietele”. Și iar mi se umple sufletul de-o lacrimă mare, limpede, tremurătoare, lacrimă pe care-aș luat-o-n mîini și-aș purta-o ca pe însăși copilăria mea-n brațe, în lumina unei după amiezi nesfîrșite. „...și prin începutul acela de somn pătrundea mirosul acrișor al cînepii din capătul pădurii, al socului pălit de soare și mirosurile acelea îl trezeau; deschidea mirat ochii; frumoasă-i lumea, așa cum a făcut-o cine a făcut-o, n-ai
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
prin care se văd stelele cînd nu ne mai înțelegeam adulmecam depărtări care ne amplificau bunătatea inimii și așa cum o furnică nu urcă pe zid înainte de-a consulta vîntul îmi ziceam și eu pessoa persoană instabilă în proximitatea albului nesfîrșit odată pe cînd făceam plajă norii s-au tot ghemuit într-un pahar uitat pe nisip pînă l-au spart ne-am ferit de cioburi căci în ele rămăsese ceva din puterea care ne-a mînat spre această insulă pășeam
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
oboseala noastră va rămîne undeva departe vocea lui va luneca pe mare ca pe suprafața unui imens bloc de piatră și-n zare insula rodos care ne-a adăpostit trupurile dezorientate străduțele pe care ne-a plăcut să tăcem la nesfîrșit adunînd sîngele din copilărie pînă azi fernando pessoa și cu mine o persoană absolut necunoscută în intimitatea sistemului planetar
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi provoca o frică nesfîrșită. Apoi scaune ce, luate de spătar pentru a fi mutate, și-l lungeau în sus ca și cum ar fi fost din aluat. Apoi niște sîrme invizibile pe care, cu greu, mergeam dînd celorlalți senzația că pășesc prin văzduh ca pe trotuar
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de bucuros. Cred că nu v-am spus pînă acum (sau poate că da?): Dinescu, la ultima mea venire-n București, mi-a dăruit cămașa lui roșie!!! Ia-o bătrîne, ce p... mea, am și scris despre dînsa
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
înalte. E o sfințenie-n lumină, o tragedie dulce-n orice obiect luat la piept de soare, un pacinic măcel, un jaf subțire dar adînc. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 8.IX.1980 P.S. Am terminat scrisoarea cu-n nesfîrșit regret. Ce mai fac pînă mîine dimineață?
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
mîna ei lungă și albă, flexibilă, a izbucnit și a început să se zbată grațios a bun-rămas. Nu zăream decît acest membru fluid echivoc, semănînd mai mult a picior, a crac rotund scos pe geam în văzu-ntregei lumi, mișcîndu-se nesfîrșit, trenul făcînd lent o curbură, minute și iar minute, ca-ntr-un orgasm de adio. Acea mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era un dar neașteptat, nu credeam că așa, deodată, se poate arăta unui om, printr-un gest
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
nici măcar în semn de disculpare ci mai degrabă dezgustat că mă pretam să joc la o miză atât de mică, fuma și mă privea distrat, nici nu-i păsa (la urma urmei de ce i-ar fi păsat?) că în clipa nesfârșită îmi joc destinul pe o carte -, „pot să fumez?” l-am întrebat, simțeam nevoia unei respirații, eram silit să aleg între un post stabil, remunerat decent dar incomod, grevat de servituți nepotrivite structurii mele păcătoase și o ciosvârtă de catedră
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
de la crescătorie încetară și ele, boncăniturile cerbilor ecologici încetară și ele, nu țiuia nici un greier, o liniște absolută de început de lume se pogorî, și deodată plafonul, care era glisant, se dădu la o parte, și cerul își făcu apariția, nesfârșit și senin, parcă era noapte și parcă era-n zori, în adâncuri se-nvolburau stihii mute, dar în față stele poznașe clipeau fastuos, îngeri sprințari fâlfâiau grăbiți, în inspecție, și plecau să ducă raportul, lăsând ceva praf de aur de pe
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Gabriel Chifu Eu, nesfârșita întristare a inimii sale cel mai bine văd cu ochii aceștia ai mei care nu sunt ai mei, ci ai lui. cel mai bine merg cu picioarele acestea ale mele care nu sunt ale mele, ci ale lui și înaintează
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
luminează. eu, partea lui agonica, el partea mea vie. sunt legat de el cu frânghii invizibile, nu mă lasă: el, aerostatul meu, mă trage după sine în văzduh pe mine, săculețul sau cu nisip, rucsacul sau cu nimicuri, pe mine, nesfârșita întristare a inimii sale. orașul meu acesta e orașul meu, numai al meu. casele, transparente, nu au uși și în fiecare dintre ele mă zăresc pe mine însumi. merg pe străzi și străzile sunt vii, își schimbă configurația, mă conduc
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
drumul acesta: uneori întorc privirea și încă mai zăresc locul de unde am pornit cu mulți ani în urmă - parcă am fost pus să-mi croiesc cale prin pâsla sau chiar prinr-un diamant; parcă sunt o furnică silită să străbată trupul nesfârșit al lui dumnezeu. mersul meu, drumul meu la atât se rezumă: câteva cuvinte improvizate, câteva cuvinte improvizate pe care vântul de seară în joacă le ia, le șterge demonstrativ voind să-mi arate că au fost scrise pe nisip. "înfricoșător
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
să intru, la rândul meu în pielea celui care solicită un serviciu prompt, politicos și, dacă se poate amabil. Gândul acesta era " Dacă nu e cine nu e/ cine e să nu mai fie". Perioada de probă De-a lungul nesfârșitelor tunele prin care istoria, politichia sau pur și simplu viața lui înfrățită cu natura l-a dus pe român, o idee tot mai îndrăzneață pare a-și face loc cu coatele. Poate părea naivă informația că ideea este una nouă
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
crispare dureroasă a ființei se generalizează acum, transpărând din alăturarea de notații disparate ale unor realități privite cu un soi de oboseală, o lume în care labirinticul și aleatoriul vor deveni motive recurente, ca în această altă lecție de morală: “nesfîrșite canonade / cu mingi de biliard / și opinii despre durere / omul ștampilat iese pe bicicletă / să-și înalțe zmeul / un dragon mănâncă rândunica din zbor / nu cunosc altă lecție de morală /.../ se arde mereu câte un bec / și mă gîndesc la
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
îmi car amintirile ca pe niște piei grele pe o plajă cu milioane de scoici crăpate de soare - să nu-ți iei memoria în deșert, parcă aud - orice urmă lasă o rană, simt pe pielea mea rănile memoriei supurând, straturi nesfârșite de piei amare, coji sub care eu continuu să scad, piei crescute unele peste altele sub altele în altele, desfăcute mi-ar sfâșia carnea sub care s-ar putea să nu mai fi rămas nimic, amintiri ca niște doage nervoase
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
generație, poetul însuși se vrea optzecist - și ar fi de discutat, la nivel teoretic, această obstinație a generației, destul de pernicioasă după mine, care face ca cei mai buni poeți aparținând prin vârsta biologică unei generații de creație să reitereze la nesfârșit și motivele acesteia - criticii l-au ambalat în adjective generale, cu ușoare, politicoase rezerve de colegi, și gata. Formula de a scrie a lui Gheorghe Izbășescu nu s-a înnoit nici ea prea mult. Dacă unele aproximări critice nu ies
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
scriitoricești față de regim întârziau, cu toate îndemnurile și sugestiile lui Paul Georgescu sau ale lui Nicolae Moraru. Marin Preda înțelege lucrurile în felul său, așa cum rămăsese și la internatul Școlii Normale fără să plătească sau așa cum tatăl său amâna la nesfârșit plata impozitelor. Înțelege să beneficieze de avantajele oferite scriitorilor regimului comunist, dar să scrie așa cum vrea el, "să descopere lumea singur". Nicolae Moraru îl aduce la "linia partidului": "artistul burghez se consideră supraom, în sensul că se crede liber și
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
vorbă. Presiunea covârșitoare marchează domnia absolută a politicului. Am căutat să ilustrez situația de ananghie, spațiul nu permite zăbovirea la prea multe detalii. La senzația de neputință în fața grosolăniei și a ferocității contribuia și impresia că dictatura va dura la nesfârșit și că nu se întrevăd scene de relaxare sau de mântuire. Nu se poate ocoli împrejurarea că mari personalități, ca Sadoveanu, Arghezi și Camil Petrescu au cedat sub apăsarea cumplită. Nu e deloc de prisos să adaug că unii artiști
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
lenjerie intimă feminină, într-un orășel de provincie, într-o piațetă obscură, cu intrarea printr-un gang subțire și umed. Aș auzi, de la tejghea, tropăitul minuscul al cumpărătoarelor, le-aș aștepta cu sufletul la gură, le-aș servi cu o nesfîrșită grijă și delicatețe. Dinescu mă întreba dacă nu am numărul dumneavoastră de telefon. Îl am. Dar ce-aș putea spune? Nu sînt deloc în formă. "Corectura"! Și-am mai citit și-n Tribuna că în dicționarul acela al Acadmiei sînt
Iar pentru femeile cu sînii nebuni aș avea sutiene de forță! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13925_a_15250]
-
Moștenitorul șerpuia grav, onest ca și greața înlăcrimată ce-l sfîșia. Inert. Martirizat. Răpus de-atîta urîțenie. Pe muchea unei borduri, într-o intersecțe, chircită și putredă îl aștepta relicva diformă a unei alge. Acum; o noapte opărită ca un bordel nesfîrșit iar curvele îi ereau chiar nuanțele cu care năvălea iama - călduri și parfumuri asurzitoare. Deschise însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
altfel vreai să-ț fac comerțul... Moștenitorul rînji grațos și, punînd mîna pe unul dintre cotoare, trase volumul afară din raft. Cartea se desfăcu uimită, bălăngănindu-și paginile, sumeasă pînă la legătură, mărturisindu-și dedesubturile și scrisul ca o bijuterie nesfîrșită. Orlov o cuprinse; lansîndu-se dimpreună cu ea într-un fel de visare iritată. După o vreme; domolindu-și investigața, potolindu-și graba poftei, cititorul își ridică ochii: - Spune dar... Ce i se va întîmpla operei tale ? - Lucruri spectaculoase. Va rămîne
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
senzația că am feștelit-o într-o zi, a doua zi caut, scriind altă scrisoare, s-o dreg, s-o pipărez, s-o coc înăbușit la foc subțire. Și tot așa, din rușine spălată-n rușine, ajung la un lanț nesfîrșit de păcate. Mîine dimineață, la ora cinci, voi face o "pernă de aer"! Deocamdată atît! Această scrisoare se va citi pe melodia Gui gău iau (vedeți Antologia poeziei chineze, vol. I, unde toate poeziile sînt cîntate pe melodii)! Cu stimă
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]