571 matches
-
Calende” și „Dreptatea”. În 1992 fondează, împreună cu un grup de profesori de liceu, editura și revista „Cuget, simțire și credință”, destinată prioritar școlii. După 1990 devine cadru didactic la Universitatea din Pitești și funcționar superior în Ministerul Educației și Învățământului. Nesomnul capodoperelor (1977), titlul cărții de debut, e o sintagmă semnificativă pentru critica lui G., aplicată marilor creații spre a le descoperi identitatea ascunsă. Astfel, sub pojghița textuală de realism tip secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
conceptul de proiect (scris „pro-iect” = „aruncarea de sine înainte”) este complinit de epiect („epi-iect” = „aruncare deasupra”) prin care s-ar defini imaginea eminesciană despre trecut, „transfigurat” până la „invenție”. Demersul interpretativ, deși nelipsit de intuiții fertile, este pe alocuri fastidios. SCRIERI: Nesomnul capodoperelor, București, 1977; Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci”, București, 1982; Steaua din oglinda visului, București, 1983; Mateiu I. Caragiale, București, 1995; Eminescu, București, 1998; Mihai Eminescu (texte literare comentate), București, 1998; Eminescu
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
224-227; Balotă, Ion, 5-38; Oarcăsu, Destine, 63-75; Oprea, Incidențe, 256-262; Zaciu, Lecturi, 111-118; Gavril Scridon, Liviu Rebreanu între „oameni de pe Someș”, Bistrița, 1976; Negoițescu, Analize, 157-163; Fanache, Întâlniri, 30-44; Al. Săndulescu, Introducere în opera lui Liviu Rebreanu, București, 1976; Gorcea, Nesomnul, 175-214; Vlad, Lectura, 16-31; Ciobanu, Însemne, I, 239-242; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 186-208; Vaida, Mitologii, 106-111; Piru, Permanențe, 190-260; Protopopescu, Romanul, 78-104; George, Sfârșitul, II, 198-207; Al. Husar, Întoarcerea la literatură, Iași, 1978, 109-118; Micu, Lecturi, 104-112
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
armonii bine strunite. În Strigăt și șoaptă (1984) versul capătă o solemnitate care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte”, Etica naturii). Printr-un limbaj ca al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți iar nesomnul”, de pildă) se spune că geneza somniacă a lumii poetice este facere demiurgică, compunere logică („încrede-te-n cuvânt”), dar și inspirată („dă din greșeală, prin cărbuni, de-o piatră scumpă”), izvorâtă din inocența permanent rememorată (Rumori interioare), precum ciclurile
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
simt și-acum căldura căutării, a murmurelor tomnatice, a soarberii dorinței coapte, a legănării magice și transparente. Timpul din mine începe să mă zorească, sfidând simțirea învățată să aștepte. Cu inima dorită de-amintire, în lumi ce nu cunosc singurătatea, nesomnul răcoros mă poartă’n brațe. DE-AR FI De-ar fi să vii, lacrimile îți vor îmbăia trupul asudat de împreunarea dorurilor. În cearceaful de fân proaspăt cosit, un colț de câmp pătat de roșul macilor ascunde gândurile vremuite. Ca și cum
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
București, 1976; Muthu, Lit. rom., 179-183; Negoițescu, Analize, 142-148; Zaharia Sângeorzan, Mihail Sadoveanu. Teme fundamentale, București, 1976; Simion, Scriitori, II, 5-27; Steinhardt, Între viață, 337-340; Al. Andriescu, Stil și limbaj, Iași, 1977, 169-185; Cioculescu, Prozatori, 339-357; Cristea, Arcadia, 93-102; Gorcea, Nesomnul, 5-109; Martin, Identificări, 162-167; Marin Mincu, Repere, București, 1977, 139-194; Negrici, Expresivitatea, 190-195; Papu, Clasicii, 146-157; G. I. Tohăneanu, Dincolo de cuvânt, București, 1977, 244-264; Ungureanu, Proză, 12-57; Vlad, Lectura, 159-163; Fănuș Băileșteanu, Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu, București, 1977
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
a da o nouă dimensiune liricii românești. În Cenușa unui zbor (1997) poemele într-un vers se construiesc parcă de la sine, dând naștere unor mici bijuterii de o mare muzicalitate și delicatețe („Flori, slovele pe-o creangă, din muguri de nesomn”), în timp ce propriul lirism și-l definește ca „un mugur ce dă fluturi, și-o crisalidă floarea”. El poate fi astfel apropiat de Ion Pillat, a cărui artă poetică o va analiza într-un studiu din volumul Poemul într-un vers
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
răzuit de pe pereți, iar mijlocul a fost umplut cu ocrul, din cel mai greu de aflat. Și așa l-a legat de șirul Moșilor ce urmăriseră, viață după viață, mersul încet dar negreșit al contopirii Apelor. *** După o noapte de nesomn și așteptare, Moșul Vrăjitor și ucenicul lui se află acum în drum spre coada Apei Mari, urmați de mai toți bărbații tribului. E o primăvară timpurie, cu un vânt călduț dinspre Soare-Apune care a împins și a adunat ghețurile de pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Științele Educației, Catedra de psihopedagogie specială. Publică versuri începând din 1967, în revista „Școala nouă” a liceului din Roman, apoi în suplimentul „Condeie nemțene” al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamț. Între acest moment și anul 1999, când îi apare prima plachetă, Nesomnul metaforei, se întinde un lung interval de tăcere, curmat brusc de editarea unui mare număr de volume, uneori grupate câte trei în același an. Mai mult sau mai puțin la unison, critica a vorbit, cu încercarea de a defini ceea ce
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
spațiu dobândit cu trudă: „În crepuscul/trenul tuturor negațiilor gonea/ cu o viteză nebună/ într-o stație uitată/ în altă vârstă/ cu plase de pietre în mâini/ urci în vagonul înțesat/ cu gândurile tale albastre/ vuind precum furtunoasele oceane”. SCRIERI: Nesomnul metaforei, postfață Gheorghe A. M. Ciobanu, Piatra Neamț, 1999; Preludiu pentru tăceri - Prelude for Silence, ed. bilingvă, tr. Roxana Marcu, postfață Cristian Livescu, Piatra Neamț, 2000; Cuibul flăcărilor, pref. Mircea Petean, Cluj-Napoca, 2000; Străpuns de negăsire, postfață Ion Cristofor, Cluj-Napoca, 2000; Tristeți nimbate
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
Îmi făurisem în minte imaginea orașului în care locuia Vinner, pornind de la materialul înnegrit și umed al primăverii pariziene. El însuși îmi apărea îmbrăcat într-un pardesiu, cu chipul încețoșat din pricina ploii și a neîncrederii. Eram istovit de nopțile de nesomn, de așteptarea primei întâlniri, nu mă gândisem la soarele din Golful Mexic. La aterizare, lumina și vântul cald au pătruns în orașul acela închipuit, acum eu eram omul cu pardesiu închis la culoare. Mergând spre Destin, pe litoral, simțeam atmosfera
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bostani uriași, plesniți de căldură. În convoaie nesfârșite, cucerindu-ne țara, nemții erau blonzi și obosiți, murdari de noroi până în urechi, până în lumina ochilor. Căscau spre flăcările uriașe, care mistuiau la orizont rafinăriile, niște ochi mirați, albaștri și umflați de nesomn. De pe tocurile bocancilor, li se scurgea noroiul fleșcăit. Zile și nopți au ars rafinăriile. (G. Bogza, 1968, p. 50) Reportajul de fapt divers Nelegat strict de actualitate, faptul divers desemnează o întâmplare ciudată, uimitoare. (5) De dimensiuni medii (2-3 file
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
despre care adulții ha bar n-au cum arată? Aude un tușit greoi în apropiere. Se întoarce plin de solicitudine: — A! Tu erai? Tonul vocii îi este prietenos. Se uită cu atenție la ochii umflați și la fața trasă de nesomn ale secretarului: — Tot nu ți-a trecut răceala? se interesează. Athanas clatină din cap, după care îi arată din ochi una din cele opt încăperi care dau în atrium. — Scribonius Libo? întreabă încet. Secretarul încuviințează pe tăcute. Nici n-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena din port anunță lăsarea nopții, chemând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
suspin. Tu, ce-mi citești aceste versuri, Ieși din junglă acum, acum, Și schimbă-ți ale tale mersuri Pe unul, cu Iisus la drum. 17 noiembrie 2004 REFLECȚII (CLXIII) S-ar cere noaptea să dictez Câte mai scriu pe ziuă; Nesomnul toamnă să visez Adânc și des în piuă. 17 noiembrie 2004 Ei vor viața să ne-o-ntindă Cât e patul lui Procust, Iar a lor să n-o cuprindă Ca lungime și ca gust. * În drumul greu către Parnas
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena din port anunță lăsarea nopții, chemând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
petreacă două, trei nopți la rând fără să se culce deloc, și fără să arate sau să se simtă rău. Lipsa de somn îi afecta, aparent, doar circulația sângelui; mâinile și picioarele îi erau reci. După a treia noapte de nesomn, își ridica, cel mult, privirea de pe ceea ce făcea și mă întreba dacă simt că e un curent teribil în cameră. (Nimeni din familie, nici chiar Seymour, nu simțea vreodată un simplu curent. Numai un curent teribil.) Sau se ridica de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
erau aceeași cum Îi știa din todeauna, iar halucinația dispăruse! Auzi o voce care i se adresa și care părea a fi a șefului de echipă. „Nu vă simțiți bine domn’ inginer? Aveți ochii deosebit de injectați...!! În mod sigur, din pricina nesomnului...!! Tony Pavone, zâmbi crispat, concentrîndu-și voința și Încercînd să facă un spirit de glumă. „Aveți grijă, să nu construiți zidul imitând „Turnul din Pisa...!!” arâtă el cu capul către sticlele de vin golite. Simțind pierderea memoriei și În mod deosebit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum strânge cele câteva hârtii de pe biroul său, având grijă În același timp de reșeul pe care fierbea o combinație de ceaiuri numai de el știute, pe care le pregătea drept urmare a nopții precedente de băutură, orgie, de mahmureală datorită nesomnului care printr’o minune Îl recomforta, dispus s’o pornească din nou golind paharele. Însfârșit, după ce bău o enormă cană din ceaiul preparat, mai Înghiți câteva pilule, fapt ce-l Încurajă pe Tony Pavone să presupună pericolul departe, de data
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din toamne-am adunat tristețea, din primăveri doar bucuria, din ierni am adunat doar vânt, din clopote melancolia. din codru-am adunat tăcerea și din câmpie depărtarea, din munți cules-am măreția, din amintire, doar uitarea. din nopți am adunat nesomn, din soare-am adunat lumină, din cărți am luat învățătură iar din fântână, apa lină. din lume-am adunat doar ură și relele de pe pământ, de la-nvățați-nțelepciunea, de la privighetoare, cânt. și uite așa trecut-au anii tot adunând și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
scriu o scrisoare ca pe vremuri iartă-mă poate o mai aștepți Neatingere aripi uitate pe muchia cerului sugrumat de lumină orbește inima de dor în brațele zborului albastrul acestei ierni adormit sub zăpezi milenare te caut mă cauți în nesomnul veșniciei aleg îmbrățișarea clipei ascunse sub pleoape de necuvinte între mine și mine un abis de neuitare cântecul meu țipăt de cocori a toamnă vreau să uit această neatingere Poem întemnițat cad nopți a uitare peste buzele mele ultima stea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trecutul o noapte și Dumnezeu printre resturi. singurul loc de care moartea nu știe uneori sap în mine și rămân acolo până noaptea târziu caut locul din care am venit știu că există pericolul să se surpe pereții scrijeliți de nesomn și nimeni n-ar cuteza să mă dezgroape iar căutările mele vor fi zădarnice rănit printre resturi ignorat cu tălpile arse de căutări o să aștept în singurul loc de care moartea nu știe știu totuși că în locul acela a locuit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atâta greață. Ușurel că nu suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai rău. Respiram rar, trâgând aerul pe gură. Limba se usca și părea mai umflată, iar ochii mă usutrau de nesomn. O să adorm și o să rezist mai ușor. Trebuia să mă gândesc la un lucru frumos sau să inventez o culoare, o culoare care să-mi poarte numele cândva, așa cum e albastrul de Voroneț, o culoare unică prin care toți maeștrii
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
băă?!” „S-a ridicat cu elicopteru’!” „Uraa, jos Ceaușescu! Jos Cea-u-șes-cu! Jos Cea-u-șes-cuu!” Eram un grup de vreo 50 de oameni când am ajuns în fața miliției. A ieșit un milițian tot transpirat, fără caschetă, cu figura năclăită și înnegrită de nesomn. „Sunt căpitanul Moldovan, ofițer de serviciu pe unitate. Stați, nu dați, aveți aici cheile și pistolul meu. Vă predau tot. Predau, să trăiți, predau tot!” Încerca să-și stăpânească tremurul și oboseala. „Cine vine să preia?” Toți au tăcut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
istorică” și să înfig în ea un par cu o tablă: „Trecut radioactiv! Pericol de contaminare!”. N-are rost să-ți mai povestesc tot ce s-a întâmplat în noaptea aia chinuitoare, la care mă gândesc câteodată, în nopți de nesomn. La un moment dat a venit la mine căpitanul Moldovan, se mai liniștise, căpătase încredere, și-mi spune: „Dom’ profesor, pe ăla care l-ați pus acum în post să păzească intrarea spre depozitul de carburanți îl cunosc, dom’le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]