605 matches
-
globului și să le restituie vomând informații din infern? Mai Întâi Conservatoire, ca laborator, apoi Turnul, ca sondă, În fine Beaubourg, ca aparat de emisie-recepție global. Nu cumva puseseră pe picioare ventuza aia uriașă ca să distreze patru studenți, pletoși și nespălați, care se duceau să asculte ultimul disc la un aparat japonez cu căști? Sub ochii noștri. Beaubourg-ul ca poartă spre regatul subteran Agarttha, monumentul acelor Equites Synarchici Resurgentes. Și ceilalți, două, trei, patru miliarde de Ceilalți, nu știau sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ea care am iubit-o, plecase... Doamne, ce rost am, amărât, pe drum... Am încercat să mă spânzur și am fost surprins de un frate de-al meu, când confecționam. A trecut o lună, două. N-am aflat nimic. Amărât, nespălat, cu barbă. Toți, că las-o dracului în pace. Plângeam după ea când puneam capul pe pernă și eu, și copilul. Copilul mă împăca pe mine și eu pe el. De Sfântul Nicolae am plecat la Oltenița la copil, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tras În grabă halatul de baie pe mine (de-o eternitate intenționez să-mi iau un halat de casă, dar nu știu cum se face că nu ajung niciodată să cumpăr unul) și, cu părul Încîlcit și ochii umflați de somn și nespălați, m-am dus să deschid. Acolo am dat peste mama lui Dan, stînd În prag și radiind de fericire. — Ellie! exclamă ea, dîndu-mi un sărut pe obraz. În timp ce eu Înghețasem, umilită de faptul că mă vedea În halul ăla, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În altă parte fraza aceea. Puse În gaura din cutia de pantofi o bancnotă de zece mii. Poarta de fier se deschise și ea se grăbi să intre În clădire. Întuneric. O izbi un miros dulce de cânepă și de trupuri nespălate și o Învălui o muzică jamaicană. În centrul imensei săli, printre piloni de ciment acoperiți de mâzgălituri, zeci de trupuri se dezlănțuiau ca În transă În ritmul acelei melodii care bubuia din boxele negre Învechite, suspendate pe trepiede din metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-a. Ultimul an. Ultimele momente de chin, de falsitate și urma facultatea, portița mea de scăpare. Vezi pe unde mergi! Strigă la mine un băiat de vreo doi metri, brunet, cu ochii căprui, cu fața plină de acnee și părul nespălat. Scuze, am icnit și mi-am continuat drumul spre copacul din curtea școlii. Era în zona îngrijitorilor, dar acolo florile vorbărețe tac, păsărelele jucăușe dorm, iar vântul vijelios stă calm. Era locul meu, locul în care mă simțeam eu. Bună
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
retezat. I-a venit rândul celei mai modeste dintre ele. Ea nici nu dorea să se întreacă, ci numai să-i fie de folos stăpânului. Calmă, răbdătoare, perseverentă, nu a abandonat lupta. Nu a rămas niciun colțișor din gura necurățat, nespălat, neperiat. Cât au vrut resturile de alimente să se ascundă de privirea vigilentă a periuței, tot nu au reușit. Muncitoare ca o albină, a insistat, a reușit să se lupte cu tartrul și placa dentară. Deși era cea mai simplă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
primul fusese gras și perfect, dar mort, acesta era plăpând, zbârcit, dar dotat cu niște plămâini de taur. Meryt a râs la auzul acestui sunet, iar camera a izbucnit în chicote, hohote și râsete de ușurare și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi și plângea și râdea cu nepotul în brațe. Dar Hatnuf nu ne auzea. Micuțul venise într-un torent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Tot ce-ați spus este perfect exact. GUFI: Asta e! Trebuie să facem odată și odată curat... Dar de slăbănog ce părere aveți? (Grubi) ARTUR: O fiară! GUFI: Așa! ARTUR: Am avut onoarea să-l cunosc personal. E găunos și nespălat. Un libidinos. GUFI: Nu vi se pare, totuși, că are un cap de rață? ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și buhăit. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII geme, se vaietă, face pe martirul; cei doi îl depun pe ȘEFUL GĂRII pe bancă, încet, căutând să-l menajeze.) ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaților! Ah! IOANA: Tată! Ce-i cu tine? ȘEFUL GĂRII: Mor, fetița mea, gata. Am murit. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Se repede la ei.): Unde-i drezina? Ce-ați făcut cu drezina? ȘEFUL GĂRII (Aruncând o privire călătorului.): Încă n-ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ușilor o amplifică destul ca omul să nu-și piardă încrederea. Și Iulia mulțumește în gând pentru soarele care chiar din depărtarea iernii și de dincolo de nori și prin uși de metal și turnuri și printre colțuri și prin geamuri nespălate uite că răzbește, răzbește până aici. Nu-i e frică, dar fără lumină i-ar fi. Încă din copilărie o îngrozește acel întuneric cumplit în care nu știi dacă tu ai orbit sau lumea a dispărut. La ei acasă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că Macatist, șoferul, nu comenta. Totuși, chestia cu anunțul că va fi tată nu mai e de glumă... Vorbise cu doctorul Wintris. Îl trimisese pe Macatist s-o ia, așa cum o găsi-o la școală, pe stradă, la alimentara, nemâncată, nespălată, fără chiloți, pe sus s-o ia, cu tot cu pat, cu cameră, cu tot ce-o găsi pe-acolo, s-o ia și să i-o pună doctorului pe masă. Undeva, deasupra sa, de parcă veneau direct din cer, auzi bătăile pendulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sărit în picioare și s-a repezit la telefon. În ochi i se citea îngrijorarea. Între timp, Alice a încercat să-și mai înmoaie durerile făcând un tur al micii lor bucătării. Chiuveta era plină de borcane și de cutii nespălate, care urmau să primească noi identități reciclate. De presupus că în zona gospodăriei. Alice a picurat niște Fairy peste ele și a dat drumul la apă caldă. Numai ca să descopere că pe țeavă nu curgea nici un pic de apă caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
uns cu toate alifiile“ și că-l detestase din prima clipă din motive pe care ea nu le înțelesese. În fond, el nu suferise din cauza Amandei Hardwick. Dar singura alifie prezentă acum era cea „întinsă“ pe părul în mod evident nespălat al lui Hugo. Costumul lui altădată elegant era acum mototolit și pătat; în special în zona umerilor și a reverelor. Clar, era vorba de un copil. Alice știa că Amanda născuse; Jake se întâlnise cu el, din greșeală, tocmai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a simțit că se face mic sub privirea intensă a Rottweilerului. Era limpede că directoarea își dăduse seama că situația de-acasă nu era roz. Iar asta nu era ceva surprinzător; în fond, el era personificarea familiei destrămate. Era nespălat, nepieptănat, hainele îi erau necălcate, iar pantofii nelustruiți. Era nefericit. Chiar și așa, în ciuda degradării lui personale, Hugo își închipuise că eforturile lui de a-și proteja fiul de efectele negative ale certurilor dinaintea divorțului fuseseră încununate de succes. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-i pilească până când vârfurile lor ar fi devenit vârfurile unor ace. Gingiile erau roșii, un roșu murdar care inducea oroare și greață. Din gura Magicianului ieșea un iz fetid, de cloacă prin care viermuiau toate mizeriile bine ascunse ale tuturor nespălaților lumii. Se răsuci pe călcâie și o luă la fugă, în sens invers. De o parte și de cealaltă a aleii, trandafirii roșii îi urmăriră tăcuți deplasarea rapidă. Apoi se închiseră brusc, se ofiliră și căzură la pământ... Bărbatul nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
schimbam priviri pline de suspiciune și dezaprobare reciprocă. Pentru ele, eu nu eram decât un caz nefericit, o fată nepricepută de la oraș care fusese crescută În ignoranță. Pentru mine, credința lor avea un miros inconfundabil de pipi, tămâie și dinți nespălați. Cartea despre viața lui Kórösi a fost pașaportul către partea nevăzută a lumii, unde babele pătrunseseră deja pe alte căi. Pe terasa cea mare a casei ascultam vântul dulce al sfârșitului de vară foșnind frunzele perilor și ale viței-de-vie din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
schimbam priviri pline de suspiciune și dezaprobare reciprocă. Pentru ele, eu nu eram decât un caz nefericit, o fată nepricepută de la oraș care fusese crescută în ignoranță. Pentru mine, credința lor avea un miros inconfundabil de pipi, tămâie și dinți nespălați. Cartea despre viața lui Kórösi a fost pașaportul către partea nevăzută a lumii, unde babele pătrunseseră deja pe alte căi. Pe terasa cea mare a casei ascultam vântul dulce al sfârșitului de vară foșnind frunzele perilor și ale viței-de-vie din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bărbat - fusese măritată de două ori, destul -, nu ocolea, uneori, pentru dezmorțire, zicea, cîte o relație trecătoare, nevinovată, considera, cu cîte un familist, numai așa, era ceva mai curat, ceilalți, știa ea bine, scotoceau prin toate găurile, umblau cu toate nespălatele, așa zicea. Thomas era un om care, după spusele lui - și era demn de crezare -, avea o legătură stabilă, o slujbă respectabilă, jurnalist nu era oricine, Maricrisa Își dădea seama ce Însemna presa, datorită acesteia fusese doborît de la Casa Albă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o mare foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli, ridicol de groase: - N-am eu voie, în casa mea, să fac ce vreau? Ce pofteștidumneata? - Poftesc că nu vreau să arunci mobile vechi, de la părinți, la un nespălat de samsar, care ți le ia pe nimic! - Și ce te privește pe dumneata dacă le ia pe nimic? - Mă privește! - Nu te privește! - Ba mă privește, că sunt soră! - Și dacă ești soră, ai vreun drept să mă epi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin pachetul de unt. Ușa se deschise și apăru o fată brunetă care purtă și eliberă pe blatul mesei o tavă cu patru cafele. - Gabrielo, dacă ai scăpat firimitură de zahăr în ceșcuța mea... Bolile și blestemul la fundul tău, nespălato! - Ceșcuța ta e mai tot timpul plină de zahăr, prinse din zbor, adresîndu-i-se îndatoritor, dar și plin de bale, bărbatul mătăhălos, femeii șterse. Iar curul tău, nepotcovit de boli ori blesteme. De ți-ar trece cumva prin bibilică, pentru ca să-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zăpadă. Sufletul gropii scrâșnea undeva la fund. La cinci trebuia să fie în curtea abatorului, să taie vitele în reprize. Și avea un cap greu, să nu-l mai ții pe umeri. În casă, frig, nu găsea lampa. A plecat nespălat, înjurînd. Avea de mers vreme de un ceas. Cerul, ca o basma, și o lună spulberată, numai vălătuci. Și-n mintea lui canonită, o dată s-a făcut lumină și n-a mai simțit frigul... Se făcea că era după învierea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot mi-ar place într-o zi ca asta să umblu așa, de capu meu... că mi s-a urât... Și se sculă de la locul lui, se încinse cu șortul și intră în hala de piatră a reprizelor. ■> Prin geamurile nespălate de multă vreme se cernea de deasupra o lumină ștearsă și grea. Își făcură loc printre despărțiturile de ciment înalte cât omul. Aici erau ucise animalele. Duhoarea de sânge apăsa. Un miros de murdărie deșertată, de sânge încleiat pe lucruri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și frig. Abia se vedea. Peste vreun ceas, a intrat un sergent și i-a chemat sus la comisar. Gheorghe și-a făcut repede o cruce: - Țin-te, Paraschive! Suiră într-o odaie scundă, luminată de ferestre prăfuite, cu geamurile nespălate, în care se aflau două mese nevopsite, pline de hârtii, și câteva bănci înguste și lungi. Împrejur se simțea un miros de tutun prost. Dușumelele erau murdare și se vedea că în camera asta nu se măturase de mult. După
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vântul; câte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a așa-numitei capitale a României. Tropăiai pin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de-a pune piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiântuneric se zărea câte o femeie... Pe ici, pe colea vedeam pe câte - un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]