758 matches
-
În sine nu Înseamnă nimic; Luce Îl inventase pentru a evita orice asociere etimologică. Cu toate acestea, starea de perifescență e foarte cunoscută. Ea denotă prima febră a Împerecherii umane. Provoacă amețeală, exaltare, o gâdilătură În capul pieptului, dorința de nestăpânit de a te urca Într-un balcon pe o frânghe Împletită din părului iubitei. Perifescența denotă primele ore de pat, drogate și fericite, când Îți miroși iubitul ca pe un mac parfumat ore În șir. (Durează, În opinia doctorului Luce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fie cel puțin o mie. Sunt numai cei care au vrut să-și ajute urmașii. Luându-le corpul? Intențiile lor, la început, au fost de-a dreptul onorabile. După vreo două sute de ani intervine o foame, o dorință de nestăpânit de a trăi din nou, prin orice mijloace. Nu e vina lor. Se uită la mine, vrând să vadă dacă sunt... posedat, sau dacă sunt tot eu, Corvium. Am reușit să-i mulțumesc, pentru moment. Cum e posibil acest transfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
te miri? Și tu faci parte din aceeași tagmă ca și mine. Eu... minți! Ce vrei să spui prin temporar? Mai încolo. Nu. ACUM! Furia prindea rădăcini în mine și nevoia de a cunoaște și de a ști era mai nestăpânită ca niciodată, așa că o lăsasem fără lesa voinței mele și ea se avântă spre mintea moșneagului ca un ghepard asupra neputincioasei prăzi. Întunericul nu se mai lăsă asupra ochilor mei ca altădată. În schimb, m-am simțit înlănțuit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întoarce din nou spre soție și-i aruncă o privire furi bundă. Cum a fost atât de dobitoc și nu și-a dat seama? Orgoliul ei sunt copiii. Cu ei se mândrește, nu cu el. Pentru ei e îndârjită și nestăpânită. Chiar nesăbuită. Cu el e doar aprigă. Aprigă la mânie, aprigă în pat. Trufia de a naște viitori împărați îi stâr nește trupul. Așa a conceput cu ea mai mulți plozi decât și-ar fi dorit. Șase până acum, dintre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât de prudent și meditativ, încât până la urmă nu face nimic. Unde mai pui că s-a născut și a crescut într-o familie dominatoare și-i privește pe ceilalți fie cu dispreț, fie cu resentimente. Are firea arogantă și nestăpânită a Liviei. Chiar și mama lui, prietena ei cea mai bună, murmură uneori nemulțumită de câte este nevoită să suporte de la scorpia bătrână. Dar de răzvrătit nu îndrăznește... Rămâne brusc cu ochii țintă la un tânăr rezemat de o coloană
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu atât mai mult cu cât nimic altceva nu afli mai confuz și mai monstruos. „Nu se poate imagina ceva atât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu admiri o clipă așa ceva. Dacă reflectezi puțin asupra celor văzute într un astfel de emporiu ceresc, te minunezi și mai mult. Căci stau alături vietățile posibile cu cele imposibile, cele reale cu cele imaginare, cele îmblânzite cu cele de nestăpânit. Și toate se arată aievea, ca atare. Poate fi satisfăcută orice dorință de a vedea și a cunoaște. Cu toate acestea, cel care ar veni cu o întrebare de felul: „după ce criterii se împart și se adună cele enumerate acolo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
un refugiu, atât pentru cel care visează, cât și pentru cel care caută să le interpreteze. Doar că este un refugiu complet nesigur, înșelător, generează la rândul său multe griji și spaime. 74 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Varietatea de nestăpânit a unor astfel de apariții îi atrage pe oameni și îi încântă, chiar dacă le aduce destule griji. O face cu atât mai mult cu cât nimic altceva nu afli mai confuz și mai monstruos. „Nu se poate imagina ceva atât
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu admiri o clipă așa ceva. Dacă reflectezi puțin asupra celor văzute într un astfel de emporiu ceresc, te minunezi și mai mult. Căci stau alături vietățile posibile cu cele imposibile, cele reale cu cele imaginare, cele îmblânzite cu cele de nestăpânit. Și toate se arată aievea, ca atare. Poate fi satisfăcută orice dorință de a vedea și a cunoaște. Cu toate acestea, cel care ar veni cu o întrebare de felul: „după ce criterii se împart și se adună cele enumerate acolo
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nebună, se năpusti spre depozitul femeilor și curând întâlni câteva ce alergau prin fum. O apucă pe una de braț și reuși să o rețină pentru o clipă. — Ce se întâmplă? o întrebă precipitat. Cu chipul răvășit de o euforie nestăpânită, femeia, o tânără galo-romană, îi răspunse, smulgându-se din strânsoare: — Burgunzii! Sunt în tabără! Ne-au eliberat! Sebastianus se gândi de îndată la Chilperic: așadar, nu numai că trăia, dar chiar contraataca. în vreme ce femeia dispărea în fum și în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi început mult dincolo de câmpie, se desfășura acum pe malul râului ori chiar în mijlocul vadului. în mulțimea dușmanilor ce se năpusteau cu un vuiet puternic asupra războinicilor lui Ardarich recunoscu rânduri compacte de franci, cavalerie grea, a cărei vitejie de nestăpânit era bine cunoscută, dar și valuri de cavaleri, probabil burgunzi ori vizigoți. Constatând cât de larg era frontul de luptă și cât de strâmt și de adânc era râul pe acea porțiune, își dădu seama că gepizii riscau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu, Go-Bindan. N-o să te mai părăsesc. 30 Se sfârșise. încremenit, Sebastianus urmărea ultimele unități dușmane îndepărtându-se peste câmp, precum refluxul unei imense maree. Mâna sa alergă la încheietoarea coifului, dar îi veni greu să desfacă nodul: un tremur nestăpânit i-o străbătea, astfel că fu obligat să lase să cadă sabia, roșie de sânge, și să-și folosească și mâna dreaptă. Ușurat, aruncă pe jos coiful, deformat în mai multe locuri; apoi, copleșit de o insuportabilă oboseală se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aprind mereu lumină Colo sus să ai hodină. De te-ai dus cu vre-un păcat Eu îl rog pe Împărat Să te ierte de - ai greșit Că eu mult te am necăjit. Ca un vânt nesuferit Duc un dor nestăpânit Căci în lunga așteptare Chipul tău tot nu apare. CINE ȘTIE Știi iarna nopțile cât mă - înfioară Cu vânt urât și ploi ca-n plină vară, Cum ale lor veșminte reci și ude Un infern în sufletu-mi se-ascunde
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
când să treacă la alta ușor deocheată, „Dimineața la șosea...”, poarta se deschise și intră domnișoara Marga Popescu care întrerupse repertoriul mătușii ei prin simpla deschidere a porții căci aceasta apăru la fereastră uitând de melodii, întâmpinând-o cu bucurie nestăpânită: - Bine-ai venit, scumpa mea! Nepoata intră în casă, și după jumătate de oră, chemat de doamna Pavel (de altfel m-aș fi dus și nechemat, deoarece n-o mai văzusem pe tânăra profesoară de câteva luni și vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dinspre bazar. Privi copiii de pe stradă sărind ca broaștele, incapabili să stea liniștiți din pricina încântării. — Se face frig, zbierau ei și se prefăceau că tremură. O să plouă. Se luptau și se trânteau unii pe alții într-o stare de veselie nestăpânită, în timp ce adulții se grăbeau prin lumina schimbătoare să ajungă până la piață și-napoi, să aducă în casă rufele spălate și hamacele. Ridicau brațele în aer salutându-se unii pe ceilalți: — În sfârșit! Musonul! Cine mai știa dacă venise din pricina elicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și plin de furie, încât Fielding s-a întins pur și simplu și a prins mingea din voleu. A băgat-o în buzunar și a făcut doi-trei pași înainte - câțiva pași. Am făcut o mișcare largă și, cu o disperare nestăpânită, am expediat al doilea serviciu de parcă a fi fost primul. Și și-a atins ținta! Fielding a fost mai puțin surprins decât mine, dar nu a făcut altceva decât să atingă mingea cu racheta - și, cum avansase jignitor de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bucura de puterea de sublimare a comicului, care în mod obișnuit se joacă inventând lumi pe dos și universuri negative în raport cu norma pe care o încalcă, dar pozitive din unghiul satisfacției pe care o oferă publicului. Romantismul Referindu-se la nestăpânitele răsturnări politice și sociale antrenate de anul 1789, Fr. Schlegel a numit Revoluția Franceză "grotescul cel mai înspăimântător al epocii.” La sfârșitul secolului al XVIII-lea, elementele iraționale irup în arta majorității țărilor europene, impunând o estetică eliberată de reguli
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Într-o clipită, locul În peisaj. „Și asta-i o iluzie, nu-i așa?” zise el, făcându-i din nou cu ochiul lui Bikinski. „Sigur că da”, Îl Înfruntă acesta. Lily Fundyfer chicoti din nou, aprinzându-și o țigară. Râsul nestăpânit al unei femei, În fond, de moravuri ușoare, care nu dădea doi bani pe tot ce Însemna parte masculină, i se păru lui Noimann de rău augur. El o privi cum râde Înfundat, după care Întoarse privirea În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zburdat împreună, departe de Verde Împărat care pândea înverșunat printre tufișuri. Am călărit împreună armăsarii norilor cenușii, până au fugit înnebuniți de zările sângerii curățând umbrele și ochii zânelor cu dantelării de alpaca. În magazinul de chilipiruri și al dorințelor nestăpânite în contextul vechilor orientări paradoxale, eu, prințul uitărilor din deșert și tu, împărăteasa așezării cuvintelor căutate și fredonate, eu am înșfăcat energia nebiruită; iar tu n-ai ezitat să-ți descoperi secțiunile intim pârjolite de aspirații inocente, năzuind împreună să
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
și trezire sfântă pentru vremi viitoare, când sub povara altor vitregii se vor ridica noi mucenici și se vor deschide noi gropnițe tăinuite de ucigași care vor însângera iarăși pământul românesc, invadat de hoarde mânioase - infern pustiitor. Ochii mei priveau nestăpâniți și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
una alteia, efervescența comunicării. 18 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Deși era foarte răgușită, având de mai demult o difi cultate accentuată la una din coardele vocale, în ciuda tuturor restricțiilor impuse de ortofonistă, Ioana vorbea cu o fervoare de nestăpânit. La un moment dat s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o parte, până atunci as cunsă de o perdea, a salonului. A tras cortina de un galben catifelat, a aprins luminile și ne-am pomenit în fața
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
eu nu știu ce calificativ să-i dau? Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă-n clipă să se transforme într-un râs zgomotos și de nestăpânit. Atât i-a trebuit lui Cioc. Nu putea să sufere să te vadă zâmbind sau rîzînd: ― De ce zâmbești, ființa lui Dumnezeu? Nu-nțeleg zîmbetul! Am făcut eu vreun spirit? La Cioc zâmbetul era admis numai când făcea el vreun spirit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ca să mâncați... accentuă el. ― Da, don' profesor! admise Chiorul foarte conciliant. ― Atunci?! Ce-ai spune dumneata dacă m-ai vedea pe mine că intru-n clasă mîncînd? A? Chiorul își holbă ochii cât putea de tare și răspunse-n hohotul nestăpânit de râs al întregii clase: ― Aș spune: "Poftă mare, don' profesor!" * Profesorul Simion Radian de Zoologie scosese la lecție o serie de patru, ca de obicei. Examina "hidra de apă dulce", în comparație cu "hidractynia echinata", căreia noi, de-ai naibii, îi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mult! Vrei să-mi spui ce însemnează "cinque Maggio"? ― Da, don' profesor ― răspunse Maximilian foarte convins de ușurința întrebării, pe care o consideră cu totul inutilă, întrucît traducerea titlului îi părea evidentă ― "Cinque Maggio''' însemnează "Cei cinci magi"! Un hohot nestăpânit de râs izbucni în clasă, spre consternarea lui Maximilian, care era convins de justețea răspunsului său prompt. Napoleon Crețu nu-și putu stăpâni nici el râsul și spuse dând din cap cu mîhnire: ― Apoi, dragă Maximilian, dacă este bucata de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
suplețea abia ghicită a trupului ei nu se putea bănui forța. Avea feminitatea tinerelor japoneze, asemănătoare unor statuele albe de porțelan, dar reușea să iasă mereu din această postură tradițională. Iar una din aceste ieșiri era râsul. Un râs de nestăpânit, ca o cascadă cristalină, care lui Oan-san Îi amintea de fetița care țopăia pe coridoarele palatului din Kyoto cu ani În urmă. - Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede și strălucitor și oglindește ceea ce se află În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]