693 matches
-
Hideyoshi, însă, mai rămânea un motiv foarte serios de neliniște, care crescu în intensitate după ce intră în Castelul Nagahama. Ardea de nerăbdare și dor, atât de tare, încât nu putea sta un moment locului. Oare mama și soția lui erau nevătămate? — Le-am căutat peste tot, dar încă n-a sosit nici un raport clar, spuneau generalii. Nu pe-aici nimeni care să știe unde sunt? întrebă Hideyoshi. — Păi, noi așa crezuserăm, răspunse un general. Dar nici un om nu pare să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poarta templului, în capul scării, așteptau să-l salute vasalii principali, precum și membrii tineri și mai bătrâni ai familiei imediat apropiate. Hideyoshi nu făcu decât să se uite la stânga și la dreapta, demonstrând cu un zâmbet că era sănătos și nevătămat. Soției sale, Nene, îi aruncă o singură privire și intră pe poarta templului, fără a-i vorbi. Dar, din acel moment, bărbatul fu însoțit de silueta modestei sale soții. Pajii care-i urmau buluc și membrii familiei fie se duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi fost demascată. — Cum o fi reușit să afle? întrebă Ogane. Până și mormăielile lor sunau ca niște plângeri. Acum, când complotul fusese descoperit, uitară cu totul de ceremonia ceaiului, gândurile îndreptându-li-se spre o soluție de a scăpa nevătămați. Ogane și Kinoshita numai suportau să stea acolo nici un moment. — Acum nu mai e nimic de făcut. De cum rosti strigau acestea, ceilalți doi avură senzația că primiseră o lovitură în piept. Shogen, însă, îi privi crunt, parcă pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acum, însă, datorită prieteniei cu Hideyoshi, se retrăgea discret. Dar trupele în înaintare ale lui Hideyoshi spulberau fără milă armata clanului Maeda, iar o parte din luptătorii ariergardei fură doborâți. Între timp, Inuchiyo și fiul său își conduceau trupele, aproape nevătămate, afară din tabără; de la Shiotsu, o luară pe un drum ocolit prin Hikida și Imajo, pentru ca, în cele din urmă, să se retragă în Castelul Fuchu. În timpul crâncenei bătălii, care durase două zile, tabăra clanului Maeda fusese ca o pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
căști se usca repede, dându-le un lustru negru, ca al lacului. Sub stindardul de comandant rămăseseră mai puțin de zece oameni, iar ochii lor aprigi abia dacă păreau să-i mai vadă pe cei de alături. Nici unul nu era nevătămat. O săgeată se înfipse în umărul lui Shosuke. În timp ce privea sângele proaspăt care-i curgea peste mânecă, își smulse din trup săgeata cu mâna lui. Apoi, se întoarse din direcția de unde fusese trasă. Vedea apropiindu-se o mare de coifuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va primi, oare, Inuchiyo?“ Ce făcea Inuchiyo în acel timp? Trecuse prin zonă în aceeași zi la amiază și, cât timp soarele încă mai era sus pe cer, își retrăsese armata în Fuchu, castelul fiului său. — Slavă zeilor că ești nevătămat, spuse soția lui, când îi ieși în întâmpinare. — Ai grijă de răniți. De mine te poți ocupa mai târziu. Inuchiyo nici măcar nu-și scoase sandalele și nu-și descheie armura; doar stătea în fața castelului. Pajii săi erau și ei prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o navă de pasageri? întrebă Birmaq. - Din mai multe motive, dar nu este nici timpul nici locul ca să ți le înșirui, veni răspunsul. Trebuie doar să știi că sunt foarte nerăbdător ca tânărul acesta să ajungă pe Terra, teafăr și nevătămat. Atât de nerăbdător încât nici actele pentru transport nu îi sunt pregătite, înțelegi căpitane? i se adresă preaonorabilul Poha, accentuând cuvintele. - Mă tem că nu prea înțeleg, tuși încurcat căpitanul. Una era să transporte tutun sub acoperirea comerțului cu artefacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și a zis sfetnicilor săi: "N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?" Ei au răspuns împăratului: "Negreșit, împărate!" 25. El a luat iarăși cuvîntul și a zis: "Ei bine, eu văd patru oameni umblînd slobozi în mijlocul focului și nevătămați; și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!" 26. Apoi, Nebucadnețar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, și, luînd cuvîntul, a zis: "Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului cel Prea Înalt, ieșiți afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
prefăcu în câteva ceasuri toată Ulița Mare și cu a treia parte din oraș în cenușă. Atunci și curțile, deși izolate prin piața întinsă în mijlocul căreia se afla, luară foc și până în seară de-abia câteva beciuri boltite rămaseră nejignite (nevătămate...); o mare parte din averea ocârmuitorului și din acturile publice fură prada pârjolului. Domnul se mută în casele spătarului Panait Cazimir, ce astăzi formează aripa dreaptă a Academiei, și care prin o curioasă întâmplare rămaseră nelovite de cumplitul element, deși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
plâng ca să inspir milă. și nici nu puteam să-l abandonez pe Luke, să-l las fără editor în volbura sumbră de la Grant Books. Eu îl adusesem aici, iar acum era responsabilitatea mea să mă asigur că iese întreg și nevătămat. În momentul ăsta, nu am nici destul timp, nici destulă energie ca să-mi caut alt serviciu, i-am spus lui Bea. În week-end-ul ăsta trebuie să mă mut, apoi, săptămâna viitoare, urmează vizita noastră în Iowa, iar, peste toate, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
caii. Se roteau la pas. Roiau atrași ca de un magnet de ceva aflat undeva, în centru. Și de acolo, din mijlocul lor, țâșni deodată în sus femeia. Bărbatul tocmai o punea pe spinarea unui cal. Și amândoi erau vii, nevătămați, râdeau. Nu se întâmplase nici o nenorocire. Nu murise nimeni. Călărețul își mușcă buzele. ținta lui era în continuă mișcare acum. Imposibil de prins. Trecea de la un cal la altul. Un zâmbet, o mângâiere, o întrebare ca între prieteni. Și caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am ajuns să vă cunosc mai bine, sunt cu totul de acord cu ea. Trebuie să renunț la misiunea mea. (Pictorul se răsuci cu fața spre Manuc.) Alteță, Marioritza m-a rugat să vă ocrotesc viața și să vă conduc nevătămat până la Paris. ― La Paris? ― Este convinsă că acolo veți fi în deplină siguranță. Și eu împărtășesc aceeași părere. Napoleon, știți deja, este mai preocupat acum să-și împlânte vulturii pe pământ rusesc. Iar turcii... Turcii, din fericire, n-au cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru asta? În ciuda tuturor relelor despre care ți-am scris, Parisul rămâne totuși locul cel mai sigur pentru el. Procul a Jove, procul a fulmine. Insistă în această privință, convinge-l de sinceritatea ta, apără viața prințului și adu-l nevătămat aici, în Paris. Cam asta ar fi unica ta șansă, ca să te pot numi în continuare... mon cher ami. Alexandra Marioritza. FINAL PASAJ RETRAS Manuc împături hârtia și o puse pe măsuța de alături. Era sceptic în privința autenticității scrisorii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
obicei, Julia era glorios de lipsită de delicatețe. Celelalte au arborat expresia îngrijorată care se potrivea mai bine cu anunțul anterior. Unde s-a dus? a întrebat Susan, presupunând din comportamentul Fionei că, într-un final, puștiul apăruse viu și nevătămat. Se certase cu maică-sa și s-a dus acasă la un prieten, unde s-a făcut criță și-a căzut într-un somn alcoolizat pe canapeaua ălora. Exact ceea ce am presupus și eu că s-a întâmplat atunci când Belinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Pentru efect. —Jake a luat Ecstasy și-a ajuns în spital, unde i-au făcut spălături stomacale. —Vai, Doamne! Alison și-a pus o mână peste gură, în vreme ce ochii îi ieșiseră din orbite din cauza șocului. — Acum e bine? Da, e nevătămat. Mă rog, cu excepția demnității rănite probabil. Dar, având în vedere relația noastră destul de tulbure, chestia cea mai interesantă e că le-a zis celor de la spital să mă sune pe mine. Probabil fiindcă murea de frică să nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
hotărâre s-a luat, Am reținut, A fost o plăcere să vorbesc cu dumneavoastră, N-aș putea spune același lucru, Sunt sigur că veți Începe să vă schimbați părerea când veți afla că supraveghetorii s-au Întors acasă vii și nevătămați, dacă Încă n-ați uitat rugăciunile din copilărie, rugați-vă pentru asta, Înțeleg, Știam că o să Înțelegeți, Așa este, Patruzeci și opt de ore, nici un minut În plus, Cu siguranță nu eu vă voi răspunde, Ba eu am certitudinea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Exii anonimi Prolog Fantoma lui Patrick mi s-a arătat pentru prima oară acum câteva săptămâni. Sau, mai exact, sosia lui, deoarece Patrick este viu și nevătămat. Oricum, acesta e aspectul cel mai puțin important al problemei. Pentru mine el nu mai există, căci a dispărut definitiv din viața mea și mi-a lăsat doar suferința și un sentiment dureros de neputință. Așa că, într-un fel, fantoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
animalului, se ridică de la pământ cu spada În mână, iar sieur Erard de Siverey („Dumnezeu să-l ierte”) Îi face semn să se refugieze Într-o casă ruinată, sunt literalmente călcați În picioare de un steag de turci, se ridică nevătămați, ajung la casa aceea, se baricadează În ea, turcii Îi asaltează de sus cu lăncile. Sieur Ferris de Loupey e lovit În spate, „și rana a fost așa de cumplită, că sângele țâșnea din ea ca atunci când scoți dopul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc automat și se târî nevătămat 20 de metri spre vest-sud-vest. Îl mai despărțea un hectar de redută, însă gazele lacrimogene îi inflamaseră ochii și nasul. Spărturile din zidul de fum îi arătau cât de aproape era de destrămarea unui coșmar de opt ani. Așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prin ce-am trecut și-am înțeles la ce să m-aștept, de-o fi să mi se-ntâmple. Am înțeles și altceva! Că nu prea mai sunt sorți aritmetici, ca să ne iasă pasiența și să și scăpăm vii și nevătămați, dintr-o calimeră ca asta. Într-un asemenea război, nu există prizonieri. Cum era chestia...? Pe scut sau sub scut? Ei, n-a fost să fie! Mai ții minte ce ți-am scris pe răvaș, de ziua ta? "Viața omului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
latura pur coincidențială a evenimentelor, acestea s-au derulat astfel: Inițial, a fost transportat cu fierotenia de ambulanță a SMURD și internat în regim de urgență, în rezerva n.1, la ora 5,30 a.m., agentul șef principal S.C., salvat nevătămat fizic, dintr-o explozie cu incendiu, care a distrus în totalitate sediul postului său de poliție, din zona de sud-est a orașului. Spre dimineață, la ora 7,30 a.m., au fost aduși direct de la Cimitirul "Eternitatea" și internați în rezervele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
faci, mai sînt și zile proaste în viață, filosofează bătrîna doamnă, cu un zîmbet calm pe buze : azi s-a terminat pensia... Haita de cîini din mijlocul străzii îmi dă fiori. Noroc că sînt cu mașina și reușesc să trec nevătămat printre ei. Sînt însă, evident, furioși, latră și aleargă după mașină. „își apără teri toriul”, îmi explică doctorul veterinar la care tocmai mă duceam. „Sînt maidanezi ?”, mă inte resez eu. „Nu, sînt cîini cu stăpîni, care în fiecare seară îi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
izvorâtă din suflet, de parcă ar fi fost brusc transportată în iad. Îi plăcea la Bowcock, unde lucrase pe vremuri; era un loc în care se simțea în siguranță, prietenos, viu colorat, și unde îi era permis să cutreiere în voie, nevătămată de nimeni. Brusca transformare care survenise părea un semn rău. Cuprinsă de panică, fugi afară, cu ochii plini de lacrimi, izbindu-se de oameni. O chinuiau două dorințe absolut contrare. Pe de o parte ar fi vrut să fugă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acasă, în Druidsdale. Totuși, n-a ajuns mai departe de Podul Roman, când a săgetat-o altă idee. Dacă Stella era acasă la George? Dacă o fi fost acolo tot timpul, nu într-o groapă în grădină, ci vie și nevătămată, luând parte la o conspirație în doi, râzând împreună cu George de tot ce-ar putea gândi și bârfi orașul? Faptul că era un lucru lipsit de sens, nu o împiedică pe Diane să-l gândească totuși. Cu George, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
are o privire întunecată și gâfâie din greu, cel negru mă adulmecă, dar trebuie să rămân calm, să nu fac mișcări bruște, și chiar reușesc. După un timp, se plictisesc de mine și o iau razna prin vie. Am scăpat nevătămat și mă pufnește râsul gândindu-mă cât de politicos le vorbeam în limba franceză, numai să nu mă muște. Reușesc să ajung și la strada principală, uitând complet de drumul sf. Iacob printre vii și păduri, nemarcat cum trebuie și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]