1,553 matches
-
unei metode / 159 4.1. Toate romanele într-unul singur: textul-oglindă / 169 4.1.1. Percepție și amintire. Psihologia personajului un principiu de compoziție narativă / 171 4.1.2. În luminile rampei. De la Oedip la Boubouroche / 180 4.1.3. Neverosimil, dar lovinescian sută la sută / 188 4.1.4. Peisaj elvețian sau cronica unei morți anunțate / 192 4.2. De la un text la altul. Romanul ca lectură a lecturii vieții / 202 4.2.1. Preliminariile formei. "Teorii" lovinesciene și câteva
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
organică de apetență pentru vreo activitate oarecare. Oricum, dincolo de motivația psihologică ori de amănuntul biografic, glisând mereu în inextricabil, nu degeaba au relevat comentatorii, ca marcă distinctivă a literaturii lovinesciene, insuficiența observației directe, luate pe viu dovadă artificialitatea, aerul nefiresc, neverosimil al dialogurilor și situațiilor. Ce se pierde însă într-o parte se câștigă în cealaltă: deficitul de credibilitate din proza de ficțiune se compensează prin talentul portretistic și evocator, care-și dă întreaga măsură abia în Memorii. Revenind la textele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unde oamenii sunt egali și unde meritul personal rămâne unicul semn de noblețe 70. Dar melodrama s-a îndepărtat cu mult de la forma ei originară, ajungând să desemneze în general, prin abuz terminologic, caracterul excesiv al pasiunii, cum și natura neverosimilă (dacă avem în vedere principiul adecvării la "realitate") a "subiectului", a narațiunii și a celorlalte elemente de compoziție. (Pentru a nu confunda lucrurile, trebuie precizat chiar de pe acum că, deși literatura lovinesciană ilustrează cu varii mijloace categoria melodramaticului, criticul-scriitor nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ea "eternă" și "apare sub toate formele și cu toate epocile literaturii universale"! Așadar: în măsura în care oglindește viața, literatura împrumută în mod necesar și obligatoriu trăsăturile melodramei. Dar tot atât de adevărat e că melodrama oferă vieții tiparul ideal, o formă perfectă, de neverosimilă puritate. Se înțelege acum și mai bine de ce personajul feminin (femeia fiind personificarea principiului vieții, element-cheie al imaginarului erotic) rămâne indispensabil în melodramă, unde joacă adesea rolul principal (e drept, tot ca proiecție a "privirii îndrăgostite"). Michael R. Booth afirma
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
veridic realitatea și de a vorbi despre sine firesc, fără emfatica gesticulație a intelectualului în fața oglinzii deoarece abia atunci când vrea să fie autentic devine Lovinescu mai artificial, fie încărcându-și discursul cu un roi de citate, fie exagerând în mod neverosimil naturalețea, spontaneitatea. Lipsit și de simțul realului, dar și de imaginație, criticul-scriitor izbutește să convingă doar în comentariul propriilor experiențe de viață sau de lectură, cu idei și cuvinte luate din cărți. Or, cum talentul oricărui dramaturg se vădește în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Ar trebui să intervină aici, pe lângă fatalitatea biologică (glasul sângelui), și aceea propriu-zis "literară"114. Dar, în ciuda bunelor intenții, dramaturgul nu izbutește să motiveze estetic suficient de convingător nici deznodământul, nici comportamentul personajelor sale, ceea ce conferă narațiunii un caracter arbitrar, neverosimil, specific mai curând melodramei decât tragediei pentru că în melodramă e lucru firesc să te confrunți cu situații neplauzibile și aglutinări aleatorii de episoade senzaționale, cu suspense, răsturnări spectaculoase de situații și finaluri imprevizibile, de tipul Deus ex machina, toate acestea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
regreta ulterior gestul necugetat, deoarece bărbatul, egoist, nu înțelege să fie discret și-și va cere drepturile de stăpân, după ce în prealabil călcase în picioare, fără niciun scrupul, legea prieteniei (față de soț). După cum am anticipat, sinuciderea lasă impresia unui act neverosimil, forțat, având în vedere că încornoratul e, în cazul de față, un om dedicat studiului (în plus, tată a doi copii), în stare oricând să găsească soluții mai rezonabile măruntelor drame ale vieții. Senzația de improvizație căznită se datorează și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cufundat în cărți să se îndrăgostească de un prieten vechi al familiei, infinit mai sensibil la farmecul feminin. Mai greu de admis e durata acestei relații ilicite, de pe urma căreia rezultă și un copil, spre bucuria soțului blând și neștiutor, cum neverosimil pare și actul suicidar survenit intempestiv, fără a coincide neapărat cu momentul aflării adevărului (neprecizat). Oricât de pur ar fi idealul uman întruchipat de intelectualul lovinescian, atitudinea soțului înșelat e totuși prea exagerată ca să pornească, așa cum crede naiva soție, numai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un regim fantasmatic, imaginar, acaparând pe deplin conștiința. Așa încât, în măsura în care salvează, protejându-l de neplăcuta confruntare cu viața, cuvântul condamnă pe cel ce iubește la o dureroasă captivitate, departe de zgomotul și furia vieții care se viețuiește. 4.1.3. Neverosimil, dar lovinescian sută la sută După secvența retrospectivă în care pare să fi deslușit cauzele ghinionului său la femei (de vină ar fi, am văzut, propriul temperament melancolic, agravat de circumstanțele biografice nefavorabile unei dezvoltări psihice normale moartea mamei, lipsa
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
șansa de a deveni cu adevărat o "icoană" și de a intra în literatură. Dar cartea nu se încheie deocamdată așa, ca o blândă și consolatoare melodramă. Trebuie semnalat totuși faptul că, în ultima variantă a romanului, prozatorul îngroașă până la neverosimil dramatismul confruntării, rezolvate altminteri firesc, cu eșecul caraghiosului proiect matrimonial și destrămarea iluziei mincinoase. În final, Diomo aduce lui Lulù vestea că aventurile ei ajunseseră să fie cunoscute de toată lumea, inclusiv de Andrei, și îi propune să plece împreună în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe seama ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în nețărmurit" (idem
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aceea pe care la un moment dat natura se hotărăște s-o dea. Proasta opinie pe care o are intelectualul despre imaginația Providenței își găsește cea mai puternică expresie în rezerva pe care criticii literari o fac față de întâmplările melodramatice, neverosimile, deși stilul vieții este neprevăzutul însuși. [...] Căci viața e inventivă, cum nu este de obicei criticul literar, și melodrama se arată a fi genul ei de predilecție". 99 Vezi scena despărțirii dintre Bizu și Diana din finalul romanului Firu'n
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
of the novel"), pentru că reprezentările ficționale sunt construite pe un tipar teatral. Așadar, în proză, melodrama este un mod al conceptualizării și dramatizării etice și emoționale, retorica melodramei fiind dublată "de o dicțiune și un stil de joc exagerate și neverosimile" (personajele reale ale melodramei sunt sentimentele, conchide Brooks). Retorica melodramei se bazează deci pe o serie de figuri specifice (hiperbolă, antiteză și oximoron) deoarece "în melodramă totul trebuie să fie sublim, până și stilul celui mai simplu personaj", faptul banal
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Milescu și de Cantemir, cum ne arată corespondența cu Bologa 2. Dar articolul despre Kőrösi Csoma interesează mai mult, pentru că arată un Eliade pe deplin conștient de istoria orientalisticii și de cariera eroică a predecesorilor, dintre toți, cel eroic până la neverosimilul pur fiind tocmai Kőrösi Csoma, ale cărui singure rude sunt pelerinii chinezi care au traversat munții către India pentru a introduce cuvintele lui Buddha În țara lor. Dar Întrebării cred că trebuie să i se răspundă categoric negativ, chiar dacă sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dictată de construcția nuvelei, În care toate personajele au fost pasive și fiecare, concentric, și-a definit așteptarea. Dar ce experiență Începe? Aflăm rapid că Zerlendi este nu numai inițiat În literatura ascetică și mistică indiană, dar și practicant. Pare neverosimil nu pentru criticul literar, ci pentru indianist, care nu poate accepta lesne că acest proces se consumă În atmosfera secretă a unei case burgheze din centrul unui oraș unde nici experiența mistică ortodoxă nu a fost vreodată probabilă, nu cea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
francez a acumulat nenumărate referințe În toate limbile despre Kőrösi Csoma Sándor (Alexandru Csoma de Kőrös), călătorul secui care a studiat la Aiud/Nagyenyed și la Göttingen și care, Între 1819 și 1823, Înfăptuiește probabil cea mai eroică și mai neverosimil izbutită călătorie, către centrul Asiei, În care visul romantic al aflării locului originar al rasei maghiare aduce Occidentului nașterea tibetologiei 1. Tot Le Calloc’h a arătat recent cum primul tibetanist occidental, Philippe-Edouard Foucaux (1811-1894), un indianist discipol și succesor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
până la Începerea războaielor anglo-sikh, În 1845, care vor deșira complet profilul zonei și vor conduce la anexarea ei la posesiunile britanice, În 1849, armata sikh nu pierduse nici o bătălie În 23 de ani. Nu trebuie să excludem din această statistică neverosimilă pentru istoria asiatică - cum fac totuși comentatorii, fără a o mai menționa 2 - decât eroarea tactică și Înfrângerea dramatică din 1841 a lui Zorawar Singh În Kashmir-Tibet, de altfel agent al lui Ghulab Singh și nu direct al lui Ranjit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
înăbușitoare), pe strada Preoteselor, la numărul 18, unde locuiau madam Voitinovici și Otilia, găsește altă familie, vechea locatară mutându-se de opt ani în provincie. În tramvai constată că banii pe care îi are au ieșit din circulație. Ajuns acasă, neverosimilul și perplexitatea continuă: cheia nu se mai potrivește la ușă, i se spune că acolo locuiește o familie străină, Stănescu, iar o vecină cunoscută a murit de cinci ani. De la cârciumarul din colț află că soția sa, Elsa, a plecat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
izbutesc în întreprinderea mea12. Geniul a conjugat, dacă se poate spune așa, mai multe "deficituri": cel al unei culturi fără tradiție literară, cel al unei populații needucate chemate să facă literatură și cel al unei clase scriitoricești neinformate. Pare aproape neverosimil ca într-un singur loc comun să se întâlnească atâtea "minusuri", dar asta era vocația lui, de a face o literatură din nimic, de a mobiliza sărăcia unei societăți, a unei limbi și a unui teritoriu pentru producția de valori
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de la o asemenea conceptualizare înapoi spre ideologia politică a romantismului s-ar numi anacronism sau, mai rău, protocronism - situația în care o gândire extrem contemporană e proiectată asupra unor contexte istorice depășite și eventual e transformată într-o anticipare, adesea neverosimilă. Ce aplicabilitate poate să aibă o reflecție generată de contextul globalizant al secolului XXI la contextul naționalist al secolului al XIX-lea, de emergență a entităților statale? Numai că aici avem de-a face cu o reflecție foarte modernă care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
miros! Această operațiune nu se mai văzuse aci de când este Celeiul 83. "Parfumul" e aerul trecutului, închis în mormânt ca într-o capsulă a timpului. Aproape tot ce urmărește Bolliac ține de marcarea prin vestigii a unei prezențe, oricât de neverosimilă ar fi ideea conservării ei. Reveriile sale vizează imediatețea ființei și imponderabilele arătării sale - suflu, vorbire, postură, gesturi: Putui alcătui corpul întreg: a fost o femeie, o femeie înaltă și jună. Amândouă cearcănele gurei intacte. Dinți foarte potriviți, nicio măsea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lucrurile viitoare (Von kommenden Dingen, 1917), sau Rudolf Pannwitz în Criza culturii europene (Die Krise der europäischen Kultur, 1917). După Spengler, unii urmându-l, alții împotrivindu-i-se, alții încă independent de el, rândurile "criticilor civilizației" s-au îngroșat până la neverosimil: Theodor Lessing, prieten și succesor al lui Klages, cu o personalitate agitată, cu Istoria ca o conferire de sens lucrurilor lipsite de sens (Geschichte als Sinngebung des Sinnlosen 1919) și Cultura blestemată (Die verfluchte Kultur, 1921); neognosticul Leopold Ziegler, pe
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fiecare subiect în parte, o zonă de incertitudine, cu grade diferite de intensitate. Acestea și-au găsit de mult reflectarea într-o suită de expresii sugestive de genul celor de mai jos: Nu se poate, nu-i adevărat. Așa ceva este neverosimil (cu privire la un subiect cotat anterior foarte pozitiv, ireproșabil). Nu pot să cred și sunt uluit (reacție la actul negativ al unui subiect cotat pozitiv). Mă surprinde, totuși, ce a făcut (reacție la actul negativ al unui subiect cotat anterior ca
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Schițe (1936) și primul volum din Însemnările lui Safirim (1936), sfârșitul prematur împiedicând definitivarea scrierii. Volumul de debut al lui C., Din lacrămi, adună versificări de adolescent, inspirate de trăiri în parte reale, în parte imaginare, toate exagerate până la marginile neverosimilului. Nici poeziile publicate între 1901 și 1909 în reviste, deși relevă mai mult discernământ și capacitate de expresie, nu ajung să impună o voce distinctă. La maturitate C. le-a renegat explicit, dar, neîndoielnic, lirismul constituia un dat al firii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
la festinul universal. Citindu-le cărțile devii asemenea acelei doamne director de eveniment cultural care devine brusc rezervată când îl aude pe Moshe Idel că în pauza unui eveniment merge până la Umberto Eco. Să fii primit de Umberto Eco e neverosimil. Reacția de uimire a doamnei la vederea autografului acordată Lui Moshe Idel de către Umberto Eco, este legitimă. Valoarea impune și distanțează. Totuși valorile gravitează în jurul acelorași puncte, se așează în prietenii care îmbogățesc istoria lumii. Prietenia dintre el și Culianu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]