459 matches
-
are de-acum douăzeci și cinci de ani, deci rămâne fată bătrână. Și „e atât de frumoasă!...“ Lizaveta Prokofievna chiar plângea pentru ea noaptea, tocmai în nopțile când Alexandra Ivanovna dormea cât se poate de liniștită. „Ce să fie cu ea, e nihilistă sau doar o proastă?“ Că nu era o proastă, trebuie s-o spunem, Lizaveta Prokofievna nu se îndoia câtuși de puțin: respecta extrem de mult modul cum judeca Adelaida Ivanovna și îi plăcea să se sfătuiască cu ea. Dar că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru asta, o stima infinit de mult pe Lizaveta Prokofievna a lui. Însă principalul și permanentul ei chin era Aglaia. „E întocmai, întocmai ca mine, îmi seamănă leit, își zicea Lizaveta Prokofievna în sinea ei. E un drăcușor neascultător, ticălos! Nihilistă, nebună, rea, rea, rea! O, Doamne, cât de nefericită va fi!“ Însă, cum am mai spus, soarele răsărit părea să atenueze și să însenineze totul pentru o clipă. De aproape o lună Lizaveta Prokofievna parcă se descotorosise pe deplin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
închipuie că este o persoană neobișnuită și originală, savurându-și fără ezitare această închipuire. De pildă, unora dintre domnișoarele noastre le-a fost de-ajuns să-și tundă părul, să-și pună ochelari albaștri pe nas și să-și spună „nihiliste“, pentru a fi sigure că, după ce și-au pus ochelarii, au început de îndată să aibă propriile lor „convingeri“. Unul, dacă a simțit în inima lui un strop dintr-un sentiment universal-uman și bun, imediat și-a băgat în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu mai încăpea nici cea mai mică umbră de îndoială că nunta aceea scandaloasă va avea într-adevăr loc. În consecință, noi înșine am întâmpina mari dificultăți în a da un răspuns dacă ne-ar întreba cineva nu despre nuanțele nihiliste ale incidentului, ci pur și simplu despre măsura în care nunta stabilită corespundea dorințelor adevărate ale prințului, în ce anume constau aceste dorințe în momentul de față, cum putem defini starea de spirit a eroului nostru în acest moment și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și mama comerciantului Jemarin, fiul de 11 ani, o rudă, bucătăreasa și portarul) au fost ucise de gimnazistul Witold Gorski (amintit de mai multe ori în roman); Dostoievski considera că ucigașul este reprezentantul tipic al tineretului aflat sub influența teoriilor nihiliste, care și-a pierdut temeiurile morale ferme. 40. Du Barry, Marie Jeanne (1743-1793), favorită a lui Ludovic al XIV-lea, foarte activă în intrigile de la curte; a fost executată în timpul Revoluției Franceze. Dostoievski cunoștea cartea Mémoires de la madame la comtesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și o deosebesc de republică. În republică numai, prin natura lucrului, domină partidele și apetiturile. Dar fie apreciarea noastră severă cea justă, sau aibe cuvânt d. Carp, care vede în aceste fenomene ale înveninării spiritului public până și prin idei nihiliste numai semne ale unei boale mai adânci, răsărite din lipsa unei solide organizări sociale, nu asupra acestei divergențe mai mult formale vom avea ceva de zis. Cestiunea e daca, în era nouă ce se deschide prin erigerea României în regat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
populației române din țară și creșterea elementelor străine e un fenomen; el rănește vederea patriotului adevărat, el e lesne de înțeles pentru orice cetățean, el ne strigă să căutăm cauzele ascunse ale lui și să le înlăturăm. Scrieri și discursuri nihiliste sunt asemenea un fenomen izbitor, lesne de înțeles pentru omul public ca și pentru cel privat. Aceste scrieri, aceste discursuri sunt pete cari reclamă vindecarea răului intern ce le-a produs. Cuvântul "organizare socială" are însă o sferă largă și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
liberator în multe state ale Germaniei. Popoare condamnate la nefericire precum pare a fi al nostru ajung a renunța la individualitatea lor, ajung la dorința de-a scăpa ele de ele înșile. Nu noi le zicem acestea. Scrieri cosmopolite și nihiliste ieșite din pene române încearcă a dovedi deja că sentimentele de patrie și nalionalitate sunt mofturi și că apăsații de pe fața întregului pământ sunt frați și aliații naturali în contra formațiunilor istorice actuale. [10 iulie 1881] POPOARELE AUSTRO-UNGARII Sub acest titlu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
va mai rămânea mijloc de-a o face nu va pune oare binele, fie chiar rău înțeles, al țării mai presus de legi, de instituții, de tot? Oare spiritul timpului nu e destul de turbure, destul de încărcat cu idei socialiste și nihiliste, cu demagogie internațională pentru a găsi și la noi adepți și a constitui o opoziție și mai roșie a unui guvern roșu? Și, de vreme ce nimic nu e etern în lume și orice partid trebuie să cază odată, în fața cui ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din arta tradițională și modernă, desigur, nu va mai fi nimic care să țină de "adevăr" sau de metafizic, ci doar de formele goale, măștile rămase în muzee în vederea producerii de alte măști (simulacre). Arta trebuia să fie și ea nihilistă. Or, nihilismul este definit ca rotire în afara unui centru (Dumnezeu), ceea ce Nietzsche a numit eterna reîntoarcere, sintagmă atât de ambiguă. Adevărul, dacă totuși ne mai slujim de cuvânt, rămâne ceea ce modifică pe observator (lector) în întâlnirea cu opera 94. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transmoderniste cristalizate deja în lume. 5.2. Radical Evil. O altă posibilă confuzie decât cea dintre transmodernism și postmodernism, semnalată deja, e aceea dintre transmodernism și paramodernism. Ea se ivește în cazul ciudatului gânditor John Zerzan, inițiator al unei mișcări nihiliste radicale, anarho-primitivistă. Fost taximetrist (născut în 1944), cu studii la Standford din Berkeley, un rebel antiglobalist cu domiciliul actual în statul Oregon, într-o locuință austeră care vrea să reproducă lăcașul lui Diogene Câinele, adept deopotrivă al lui Rousseau, John
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
scris un eseu violent împotriva postmodernismului (La catástrofe del postmodernismo), iar dintre cărțile sale cea mai reprezentativă (tradusă în mai multe limbi) este Future primitive and other essays.231 El opune postmodernismului un transmodernism radical, ca inițiator al unei mișcări nihiliste anarho-primitivistă. De fapt, Zerzan practică un bizar hiper-postmodernism în oglindă. Dacă postmodernismul se-ntoarce în trecut cu o detașare parodică, John Zerzan ia lucrurile în serios, bănuind că a existat un Eden "pre-lapsarian", o civilizație anterioară "căderii în reprezentare". Ostilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vegheze la respectarea liniei de funcționare a Ecclesiei și să sancționeze drastic, atunci când era cazul, eventualele devieri sau rătăciri ale chiriarhilor. Astfel, critica ei teologică era una constructivă, în sensul recuperării tezaurului patristic, dogmatic, canonic și liturgic, și nu una nihilistă, realizată din perspectiva raționalismului sau a materialismului ateu. Prin urmare, elita interbelică grupată în jurul Școlii lui Nae Ionescu era o elită intelectuală organică, la modul ei deplin, mărturisitoare a Adevărului christic, coliturghisitoare în interiorul Ecclesiei, atașată structural tradiției patristice, o elită
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
măsură", ci și un "instrument de judecată". Ea este în același timp judecător și lege, conducând la nihilism ca variantă a spiritului critic. Din această perspectivă, este suficient de clar de ce un asemenea tip de critică fundat pe un spirit nihilist, distructiv nu poate fi acceptat de Biserică, fiind în afara Predaniei. Al doilea tip de critică teologică consideră că "ordinea obiectivă, la care orice judecată trebuie să raporteze faptele, este ordinea creației lui Dumnezeu. Iar în ceea ce privește viața religioasă în genere, că
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
creștine, este "solidar răspunzător sau solidar suferitor" pentru toate disfuncționalitățile care pot periclita echilibrul comunității. O asemenea critică nu este niciodată excesivă, fiind una care constată abaterile în vederea îndreptării lor. În schimb, cealaltă critică teologică axată pe dimensiunea spiritului critic, nihilist nu este numai una exagerată, ci chiar periculoasă pentru orice așezare religioasă. Ispita politicului nu a ocolit o parte a clerului ortodox care își manifesta dorința de a intra în arena publică, demonstrând o dată în plus că "în sufletul chiriarhilor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de măsură, ci și un instrument de judecată. Ea se manifestă într-o dublă calitate contradictorie de lege și judecător, ducând la o limitare a operației judecății, la o disoluție a ordinii obiective care ființează la baza oricărei judecăți. Spiritul nihilist devine ultima expresie a acestui spirit critic cu care, pe bună dreptate, Biserica nu poate fi de acord. Schimbarea centrului de raportare al existenței de la Dumnezeu la rațiune conduce la apariția acestui tip pernicios de critică, dând naștere perioadei spiritului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nu mai puțin tipică, a lui E. Cioran. și este dominată de un violent complex de inferioritate, tradus prin sarcasmul bombastic pentru condiția, pretins oribilă, de a fi român. Disprețul său pentru poporul român că nu este european atinge intensități nihiliste, maxime, aproape maladive. Semn de dezechilibru interior în orice caz. Ne aflăm chiar în fața unui caz. probabil însă și a unei poze. Singura reacție firească este doar aceea de a fi, a scrie și a rămâne român și a locui
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în arătarea și executarea obiectelor artistice pre-existente. În acest sens, Duchamp declară că obiectele ready-made oferă o nouă delectare estetică, în timp ce artisticitatea lor depinde de modul de alegere și de expunere a obiectelor. Dar obiectele ready-made nu sunt un mod nihilist de refulare a artei, ci definesc starea pre-ontoloigcă a operei de artă. Cu alte cuvinte, orice obiect real poate dobândi însușiri artistice dar nu mod natural, ci doar prin implicația creatorului. În consecință, putem spune că orice arhitectonică ontologică a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
distrugerea teribilă, totală, generală și fără de milă”. întors în Rusia, Neceaev pune la cale asasinarea unuia dintre membrii grupului său revoluționar, studentul Ivanov, de către proprii tovarăși. Această întâmplare îi oferă lui Dostoievski subiectul romanului Demonii, remarcabilă descriere a psihologiei acestor „nihiliști”. Refugiat la Geneva, Neceaev intră într-un violent conflict cu Bakunin, care îi reproșează lipsa totală de morală, chiar și între revoluționari. Arestat în 1872, este condamnat la douăzeci de ani de muncă forțată. în vara lui 1873, țarul decide
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
constituie, fără îndoială, în sistem de interpretare definitivă a lumii. Acționează, însă, mai cu seamă, ca un „al șaselea simț” sau chiar ca un „suprasimț” ce își închide utilizatorii într-o lume fictivă, unde totul devine posibil, într-o mentalitate nihilistă care nu se sinchisește de distincțiile morale cele mai elementare și care deschide perspective pentru o bogată carieră „călăilor ordinari”. Demontarea mecanicii sistemului totalitar este, totuși, spațiul în care lucrarea lui Arendt își oferă întreaga fertilitate. Un examen minuțios al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de miliție până și În viața privată. Ceea ce a imaginat George Orwell În 1984 a pus În practică Pol Pot În Cambodgia. Ca răspuns la terorismul de stat, În secolul al XIX-lea s-a elaborat o ideologie anarhistă și nihilistă reprezentată, printre alții, de Auguste Blanqui și Mihail Bakunin, care exercită o teroare diferită de cea tradițională a bandiților eroici, gauchos sau armeni. În plus, un mare pericol pentru democrații Îl reprezintă războaiele civile (Africa de Vest, America Centrală la Începutul acestui secol
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se proiectează într-un personaj fabulos, cu o biografie bogată în aventuri, având, cel mai probail, rolul de a conferi sens unei existențe ajunsă la limita absurdului. Adesea conectat Străinului lui Camus, protagonistul Jurnalului are trăsături ce anunță mari antieroi nihiliști ai modernității - Bardamu, protagonistul romanului Călătorie la capătul nopții fiind poate cel mai aproape de anxietatea soldatului ce nu își întelege rostul într-un război susținut de o fatală inerție. Deasupra patului, camarazii glumeți de arme au scris: "Numele: Petar Rajić
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
relevante din punct de vedere tipologic pentru aceste limbi. Noțiunea comună de subiect nu poate fi asociată cu o bază morfologică în limbile ergative. Pentru a rezolva această situație din limbile ergative, au fost propuse mai multe soluții: (a) soluția "nihilistă", conform căreia în limbile ergative nu există relații gramaticale de bază; o propoziție conține un verb și o colecție de grupuri nominale; din punct de vedere sintactic, grupurile nominale nu diferă între ele; relațiile dintre constituenții nominali și verb sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lupă opera eminesciană refuzând bombardamentul encomiastic nu e, în sine, condamnabil; dimpotrivă. Prejudecata că orice a scris Eminescu ar fi inatacabil a paralizat multe decenii spiritul critic. Dar voci tinere ori mai puțin tinere, în numele demitizării, se dedau la violențe nihiliste considerând că poetul trebuie să suporte "rigorile democrației". Poate fi el condamnat pentru naționalism? A devenit ideea națională un păcat greu? lată, contextul postrevoluționar, tulburând scara valorilor, instituie confuzia întreținând o periculoasă nivelare. Întrebările par inutile, dar realitatea vieții literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Asistăm la o caragializare a receptării (M. Cimpoi) câtă vreme interesul unor "dilematori", de pildă, se îndreaptă spre "Titi cel păros", ilizibil, depășit, reacționar ș.c.l. Zeflemeaua, reamintim, nu ține loc de analiză lucidă și revizuire estetică după cum tirul nihilist (cu gustul execuției) nu anulează sanctificarea, invitându-ne la o percepție "naturală". Invitația ar fi să ne reîntoarcem la documente, dezgropând texte de altădată. Și pe această bază să cântărim dovezile fiindcă nu e o noutate! "manopere de culise" intervin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]