846 matches
-
gura am contribuit Puterii să clădească dictatura! Cum? Mă întrebați de Rege, dacă i-am jurat credință? Tot ce știu e că sperjurul face multă trebuință: monarhia nu există, președintele în schimb de voința națiunii e ales și poartă-un nimb. „Talentat, băiatul ăsta, sau cine-o fi...“, a observat ironic Maria, fremătând în brațele mele. Se tot foia și nu reușeam să citesc. „Mai are mult?“ „Nu cred, stai așa...“ Am ridicat și ultima parte a paginii. M-aș lansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
A sacrifica zeci de mii de vieți ai copiilor României pentru interese străine i s-a părut ușor; a-și sacrifica însă a sa popularitate pentru interesele țării, asta i s-a părut foarte greu. Nu! Pentru a-și păstra nimbul popularității, d-lui nu s-a sfiit de-a o lua pe mânecă cu cestiunea izraelită, "Romînul" nu s-a sfiit a propune categoriile, nu s-a sfiit a numi răscumpărarea cestiunea cea mai populară, în același timp în care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trecând prin multidisciplinaritate, interdisciplinaritate și pășind, finalmente, în transdisciplinaritate, în sensul ethosului modern al lui Ștefan Lupașcu și al lui Basarab Nicolescu" (Predoslovie). "Luceafărul românesc", revistă on-line13 Simion BOGDĂNESCU Biografia numărată a ideilor Nu întâmplător îmi așez această recenzie sub nimbul inefabil al poeziei eminesciene! Arbitrar, însuși destinul omului, și cu atât mai mult destinul celui ales ca să fie creator, de unde, totuși, atâta determinare? Aceste idei nu vreau să pară că sunt scrise în vânt! Ele dau seamă, la modul existențialist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e o carte, ci e Cartea. Cartea pe care o așteptaseră exegezele închinate în timp marelui poet, fiecare necesară și excelentă în felul ei. Nu o așteptau atât pentru nervii pletorici ai viitoarei sinteze, cât pentru a fi înzestrate cu nimbul unei alte lumini, presimțite de multă vreme. Am citit, așadar, cu voluptuoasă luare aminte, o carte densă și fascinantă în adâncurile ei, dedicată lui Ion Barbu, poet care a problematizat lirica românească în măsura în care, cu o jumătate de veac în urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un privilegiu - chiar cu pajere mpăratească fie - pentru ca să aibă la dispozițiunea sa imperiul cel vast al științei și lumina cea curată a criticei filozofice. Adepții școalei române de filozofie sunt cu mult mai încrezuți și mult mai nejenați; baronia și nimbul poetic sunt un drept nu la critică, ci până și la batjocură, până și la persiflagiu asupra acelora cari ar avea cutezarea de a fi de-o opiniune contrarie. În locul nihilismului sincer adeseori și onest al unora din autorii noștri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Și ne vom consola prin rugăminți, Din noi vor crește lumi necunoscute, Iar Dumnezeu ne va vorbi prin sfinți. Va fi ca la sfârșit de existență, Armaghedon simbolic, dat la schimb, Vom stoarce adevăr din penitență, Având în jurul inimii un nimb. Ne vom iubi cu Edenul în gânduri O să uităm de toate care-au fost, Pe fața lunii vom așterne rânduri, Găsindu-ne, printre povești, un rost. Vor fi petreceri prelungite-n noapte, O altă eră, peste noi, va sta, Sub
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
intimă a sfâșierii Primordialului constă într-o pedeapsă divină la care Dumnezeu îl supune pe om și e condensată în oximoronul "blestem de soi": " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații / Către mine, flămânzite constelații... / Sorii noi au nimburi mari de sfinți. Eu trec / Ca o pasăre mântuită de înec. // Semnul e de aur, știu, blestem de soi... / negreșit Steaua Polară. Dar apoi? //"127 Tema orfică a poeziilor lui Ladima e nelipsită, întocmai ca în tradiția medievală, unde cavalerii, travestiți
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
studiul amănunțit al conceptului de substanță. Unele poezii abordează acea desfacere a increatului, fiind certă o regresiune în cosmogonie și antropogonie, imanentă apariției orfanului: " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații/ Către mine, flămânzite constelații.../ Sorii noi au nimburi tari de sfinți. Eu trec/ Ca o pasăre salvată de înec.//"174 Ultimul mitem, identificat în roman, este cel al coborârii schelelor. Aproape că nici nu ar mai fi necesar să amintim că, în finalul baladei, gestul voievodului de a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și din lume (George Meredith a pozat pentru ea). Această pictură, în nenumărate variante, a devenit un fel de "pietà literară" profană, închipuindu-l pe poet ca fiind "crucificat de geniul său prodigios", capul său luminos fiind "înconjurat de un nimb de manuscrise făcute ferfeniță". Puterea poetică a tragicului său geniu avea curînd să îi inspire pe rînd pe Blake, Wordsworth, Coleridge*, Keats, Shelley, Byron, De Quincey (Groom 1999: 3-4), precum și pe Clare (care într-adevăr a fost inspirat inițial de
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de urmărire al scriitorului Stelian Tănase (ale cărui manuscrise erau oricum stopate de filtrele diurne ale cenzurii) un ofițer de contrainformații notează scopul misiunii: „Să prevenim apariția eventualelor lucrări cu conținut necorespunzător”1. Sfâșiate și, În același timp, aureolate de nimbul (derizoriu astăzi) al acestor hărțuieli, cărțile scriitorilor au continuat să apară În România comunistă și ele au vorbit În mod cert alt limbaj decât cel tot mai rudimentar, mai agresiv, mai sufocant al Puterii. Cu toate limitele (inclusiv artistice), ridicolul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
troian, pentru a deveni mai apoi ocazia filosofică a impostorului Simon care propovăduiește mulțimilor având alături compania galantă și ademenitoare a Elenei - un argument suplimentar pentru a seduce poporul de rând... Moartea lui Simon este comparabilă celei a Răstignitului prin nimbul de glorie cu care se aureolează. Există două versiuni, lucru frecvent în doxografia în care filosofii lasă posibilitatea unei alegeri. Scopul este de a arăta că mori așa cum ai trăit: modalitatea de a muri informează asupra conținutului învățăturilor profesate în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de foc", înlesnind "ritul unei rostiri egale". Astfel înțeles, cuvântul se confundă finalmente cu logosul biblic instaurator, aspirând la articularea fragmentelor într-un spectacol uman integral: "Nepriceput pe lângă vetre,/ dar înțeles de zei și pietre,/ cuvântul unde-i ca un nimb/ să te ridice peste timp?// Cuvântul unde-i care leagă/ de nimicire pas și gând?..." La conștiința acestui impas ajunsese, identic, T.S. Eliot în faimoasele "coruri" din Stânca, într-un ton mai cerebral decât la Blaga: "Neîncetatele invenții și experiențe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e pusă în legătură cu mirajul revelațiilor pure, în spirit, demers presupunând un reînceput în perpetuitate; nu înscriere într-o matrice consacrată, ci scenografiere în conexiuni neașteptate, non canonice. O suferință particulară, aproape fizică, marcase pe Blaga: "Cuvântul unde-i ca un nimb / să te ridice peste timp? / Cuvântul unde-i care leagă / de nimicire pas și gând?..." Nici o clipă, Nichita Stănescu nu înclină spre sistem, nostalgia sa orientându-se constant spre unicat, spre absolut, spre nemaiîntâlnit; iată însă că T.S. Eliot (invocat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Analog, Liviu Ioan Stoiciu pune între paranteze noimele sacrului mitologic și, concomitent, supradimensionează realități precare din perimetrul "Cantonului 284". Zeități și semizei, Apollo, Hermes, Niobe, Tantal, Ixion, Hera, Danaidele și nu numai, figuri de veche vogă citațională, devin personaje fără nimb. Lui Cronos, fiul cantonierului de la Adjudu-Vechi i se adresează dezinvolt: "Ah, vino să joci zaruri cu mine și să pierzi, bă"; Moira și Lachesis (două dintre cele trei parce) trag sorții "în șapca de ceferist, a lui tata (...) / împodobită cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici cea a unui foc să ne încălzească? Întrebările acestea sunt poate mai puțin anodine decât par. Două anecdote, da. Dar care stârnesc în noi vertijuri străvechi. Spectrul, reflexia, dublul ori sosia continuă să întrețină nu groaza, ci un persistent nimb de echivocitate. Ca și cum nesigurul statut al imaginii ne-ar clătina neîncetat cele mai puternice certitudini. Desigur, când suntem febrili preferăm aspirina unui peisaj marin. Imaginile noastre sfinte nu mai sângerează, nici nu mai plâng. Dacă încă le mai vorbim în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
intitulată Arta magică, în care ochiului fizic, care datorează totul perceperii realității, îi opune ochiul minții care-și este propria sursă, André Breton susține, cu un oarecare optimism, că titlul său este un pleonasm 12. E drept că un persistent nimb de magie scaldă tradițiile noastre în imagini. Inconștientul psihic, cu dezlănțuirea lui de imagini eliberate de timp pe care le amestecă, nu este supus îmbătrânirii. "Magia imaginii" poetice există, în acest sens, dintotdeauna. Ca și cea a imaginii onirice. Morții
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
el beneficiază de dematerializarea generală a suporturilor. "Imagierul" cioplea sau mâzgălea piatra sau lemnul; artistul lucra de obicei pe o pânză așezată pe un șasiu; vizualul se fabrică fără a fi atins, prin electroni interpuși. La meserii diferite, embleme diferite. Nimbul și raza pentru omul idolului supus dublei tutele a teologiei și grației. Oglinda și compasul pentru maestrul Renașterii, dependent de optică și geometrie, camera obscura și perspectivă. "Oglinda e stăpâna pictorilor" (Leonardo). Lipici și foarfece (sau cut and paste în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ce smulg rădăcini, Să-mbrace în frunze de rege pelinul Și-ncearcă, prin coardă, să prindă tulpini, în raiul în care strămoșii sunt vinul. Când râde via, nu mai este timp De judecăți pe teme moderniste. Să strângem boaba devenită nimb Galben-verzui al poamei elitiste. Hai să lăsăm Cotnarii, unde locul De voievozi miroase a stejar. Că timpul judecă, nu polobocul Istoria din vinul de Cotnari. RADU PĂRPĂUȚĂ Născut la 25 februarie, 1955, în Tomești, județul Iași; facultatea de rusă-română a
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de panteism, pe care apostolul Pavel îl numește cu expresia: „au confundat pe Creator cu creatura”. Istoria tuturor acestor forme de religie este totdeodată istoria culturilor corespunzătoare, care și în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aici de acel imponderabil al purității sufletești, al copilăriei ce persistă în geniul plăsmuitor. Fie că strălucește într-o temă religioasă, fie într-o temă cu totul indiferentă, puritatea, din moment ce există, are prin ea însăși o semnificație metafizică și un nimb spiritual de dincolo de timp. Aparținând numai esteticii, ea e totuși ca o paralelă sensibilă a sfințeniei. Firește, arta lui Dostoievski nu e sacră, dar nu e nici indiferentă ca ultima categorie de care am vorbit, ci una prin excelență religioasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e lipsită de atracție. Dar examinând marile creații ale artei, care dau măsura geniului, vom descoperi că suveranitatea atracției n-o exercită natura ca natură, ci Iisus Hristos și lumea rezidită de el în har. Capodoperele artei universale poartă un nimb religios. Iisus Hristos nu atrage numai pe îngeri și pe sfinți; geniile alcătuiesc de asemenea un cor de laudă în Biserica slavei sale. Dacă violența politică ar înăbuși credința sub orice formă și dacă toate altarele de închinare s-ar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
au intensități auctoriale diferite. În roman prozatorul se „copilărește” voit, intră în pielea micilor săi eroi, acordându-și stilistic vocea și vibrând emotiv laolaltă cu personajele aflate la vârsta descoperirii lumii. Nu doar o anumită vârstă prezintă, în viziunea scriitorului, nimbul curățeniei sufletești și spirituale, ci și un anumit spațiu. Este vorba despre lumea (credințelor) minerilor, un orizont desfășurat și înfățișat cu încetul, pe dimensiunea sa mitică, în pregnantele texte intitulate Povestiri petrilene. Volumul reprezintă un vârf artistic în creația lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Ținuta morală deosebită, căldura sufletească, calmul și răbdarea, dorința de a împărtăși din cunoștințele și experiența lor s-au preschimbat într-un nimb de suflet. El a renăscut în spirit de lumină peste abis de flăcări și de ploaie prin celeste curcubee. Zâmbetul lor deschis dintr-o scoică, nu poate ascunde emoția sufletului înscris de vise pe flori durate de argint. Inima lor
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
cu poporul În chip de rob coboară, el A-toate-făcătorul. La sânul mamei sale stând, Vin îngerii să-l umbrească, Că e din neamul lui David, De viță-mpărătească. El ia, prin minunatul schimb, Din lume, trup și sânge, Și al dumnezeirii nimb Pe lume îl restrânge. Stăpân mă face, și-a primit Ca rob să se supună O, cum m-am învrednicit Deatâta voie bună! Tu poartă largă ai deschis Să-mi luminezi și mie Cărarea către paradis, O, Doamne, slavă ție
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
fiind singura posibili tat e de a asigura existența părinților și a celor patru copii din ca să. Depărtânduse de sora sa, la un moment dat, în fața ei, cam la trei metri deasupra solului, a apărut o lumină caldă; din acel nimb de lumină s-a conturat apoi trupul sclipitor al unei copile frumoase, care îi surâdea. ...Dată fiind înmulțirea vindecărilor miraculoase și față de cele constatate din anchetele riguroase la care a fost supusă Bernadette, ecleziarhii au tras concluzia că acea copilă
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]