983 matches
-
numele acestui mod de a fi. Narcis narcotizat tc "Narcis narcotizat " Tânărul și frumosul Narcis Îndrăgostit (prin blestem) de propriu-i chip (sau, scrie Pausanias, de cel al surorii sale gemene, dispărută de timpuriu) Împlinește profeția lui Tiresias. Refuzând dragostea nimfei Echo, dar (spun câteva legende beoțiene) nepăsător deopotrivă la farmecele Înfocatului Amenias, cauzând moartea acestora, Narcis e condamnat să nu se mai poată desprinde de imaginea oglindită În unda apei. Se privește Îmbătat de iubire și, povestește Ovidiu, i se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
faute d'inattention. Par contre, dans leș situations ci-dessous, l'ambition de la traductrice d'imiter l'idiostyle de Blaga par l'emploi du tiret est évidente : [...] o undă Vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă. (I. Pan către nimfa) (Blaga, 2010 : 86) [...] une onde s'efforce de t'enserrer prêt à bouillir, le sable s'exacerbe. (I. Pan à la nymphe) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 111) [...] une onde tend șes bras et leș sables bouillonnent. (I Pan à la nymphe) (Miclău
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du message. On retrouve également quelques rimes inédites dans la version de cette traductrice, construites à l'aide du travail interprétatif ou par l'ajout d'unités de traduction supplémentaires : Nisipuri prind să fiarbă. Vară, soare, iarbă ! (I. Pan către nimfa) (Blaga, 2010 : 86) Prêt à bouillir, le sable s'exacerbe. Été, soleil, de l'herbe ! (I. Pan à la nymphe) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 111) L'emploi du néologisme " s'exacerber " s'explique par l'ambition de la traductrice de préserver la rime
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
réussies dans la langue cible : Că pâinea caldă eu te-aș frânge,/mișcarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge. " " Je voudrais te rompre come un pain chaud,/ Ton allure au sang me jette des instants éclos. " (I. Pan către nimfa/I. Pan à la nymphe) (Miclău, 1978 : 237) ; " Comme un pain chaud, que je te rompe,/quand tu te meus, de doux instants mon sang corrompent. " (I. Pan à la nymphe) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 111) ; " Je voudrais te rompre comme un
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
à l'algue, appelée en roumain " matasea broaștei " (littéralement : " la soie de la grenouille "). L'équivalent français en est " la confèrve ". Leș traductions de ce syntagme șont différentes : " cu strai de broască-n par " " leș cheveux pleins d'algues " (I. Pan către nimfa/I. Pan à la nymphe) (Miclău, 1978 : 237) ; " portant dans leș cheveux des voiles de grenouille* " (I. Pan à la nymphe) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 111) ; * Îl s'agit de la *confèvre (en roumain) = la soie de la grenouille. " leș cheveux parés de grenouille
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fetei frumoase (Leș quatrains de la jeune fille), p. 218, Vara lângă rău (Été près de la rivière), p. 226. 1525 V. în Jean Poncet (dir.), Lucian Blaga ou le chant..., op. cît. : Lucian Blaga, Înfrigurare (Fièvre), p. 62, I. Pan către nimfa (I. Pan à la nymphe), p. 80, ÎI. Zeul așteaptă (ÎI. Le dieu attend), p. 82, III. Umbră (L'ombre), p. 84, IV. Pan cântă (Air de Syrinx), p. 86, V. Paianjenul (L'araignée), p. 88, În marea trecere (Dans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
slave (din rusalka, pl. rusalki), divinități feminine din ape, câmpuri și păduri, dar suportul (real) religios și etnografic este cel autohton, divinizarea elementelor naturale (păduri, câmpuri, ape, lacuri) este prezentă în regiunile carpato-dunăreano-pontice, ocupate de romani, prin adorarea Sylvanelor, Geniilor, Nimfelor, la fel și la geți (daci), înainte și după Zalmoxe. La fel ca și semidivinitățile cu nume slave drăgaicele (drag), milostivele (milostiv), sfintele (sfânt), ele se integrează marii "familii" de personificări originare din spațiul religios autohton (precreștin), cunoscute în credințele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ei cred că este un singur Dumnezeu, singurul stăpân al tuturor lucrurilor și îi jertfesc boi și alte animale. Ei nu știu ce-i aceea soarta nemiloasă și nu cred că aceasta ar avea vreo înrâurire asupra oamenilor. Ei cinstesc și râuri, nimfe și alte zeități și le aduc jertfe, iar cu prețul jertfelor fac proorociri". Dar religia slavilor nu era monoteistă, cum ar putea rezulta din textul lui Procopius, deoarece se știe cu certitudine că slaviiaveau și alte divinități importante, șapte zei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era Anton Naum, ale cărui versuri dezvăluie o altă trăsătură a poeziei convorbiriste - tentativa de conciliere a clasicismului cu romantismul (Nox erat, 1875, Aegri somnia, 1876, Lui Leopardi, 1881). O poezie de aceeași factură publica și Duiliu Zamfirescu (Fum, 1884, Nimfa tânără Leuca, 1888, Pe Acropole, 1893). C.l. nu a acordat atenție doar unei anume specii poetice, promovându-le pe toate în egală măsură, deși unele sunt mai bogat reprezentate. Pe lângă poemul de meditație, pot fi întâlnite numeroase pasteluri, cele mai multe aparținând
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
Florescu și Lucia I. Livescu. S-a tradus din Jules Verne (romanele Tragediile oceanului și Cesar Cascabel), din Catulle Mendès, J. Richepin, Ed. Gondinet, J. Barbier, Maupassant ș.a. Din poemele în proză ale lui Turgheniev transpune în românește Ludovic Leist (Nimfele, Auzi-vei judecata proștilor, Natura). Macedonski publică o epigramă (Lui X., poet sumbru) și republică mai multe Nopți. Versuri au dat și Bonifaciu Florescu, Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Anna Ciupagea, I. I. Livescu, Ilie Ighel-Deleanu, Caton Theodorian, Al. G. Polihroniade
BIBLIOTECA FAMILIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285728_a_287057]
-
o căruță înecată în oceanul de ierburi înalte și de flori... De data aceasta, când ieșea din încăpere, am văzut-o atingând cu degetele ei butucănoase de țărancă, cu o grijă șovăielnică, statueta delicată de pe comoda din antreul nostru: o nimfă cu trupul mlădios pe care îl înlănțuiau lujeri întortocheați, figurina aceea de la începutul secolului, una dintre rarele splendori de odinioară păstrate printr-o minune... Oricât ar putea să pară de ciudat, mulțumită bețivului local Gavrilici am putut noi să pătrundem
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
i) Tot „călătoare prin nori” în care trase de balauri sunt zeițele Artemis „Hiperboreeana” (= Bendis ?) (Diodor Siculus, Biblioteca istorică, IV, 51) și Ceres - zeița recoltelor și patroana agriculturii. Într-o legendă relatată de Ovidiu, Ceres își împrumută vehiculul aerian unei nimfe, pentru ca aceasta să ajungă într-o „țară vecină cu sciții”, la lăcașul daimonului foamei : ...iar ca depărtarea să nu te-nspăimânte, Ia carul meu, ia balaurii mei și cu frâiele-acestea, Mână-i prin aer (Metamorfoze, VIII, 794-796). Omoloagă a zeiței Ceres
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu coroană („regele balaurilor” ?). Cercetătorii care s-au ocupat de descifrarea acestui tezaur au identificat personajul feminin de pe plăcuța nr. 1 fie cu zeița Cora, fie cu Hecate (protectoarea vrăjitoarelor), iar pe cel de pe plăcuța nr. 2 cu o nereidă (nimfă a mării) întruchipând o semizeiță sau (Marea) zeiță tracă (106, pp. 365-366). Părerea mea este că ar putea fi vorba de reprezentarea unor zeițe care îmblânzesc (leagă magic) balauri hidroatmosferici. Această ipoteză este susținută de lipsa unor atribute simbolice divine
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Eliade (111, p. 245), Gh. Mușu (110, p. 49) și Ioan Petru Culianu (150, p. 344). În folclorul românesc, zânele (sfintele, frumoasele, ielele) sunt Stăpânele vântului, Doamnele pământului, Ce prin văzduh zburați, Pe iarbă lunecați, Pe valuri călcați. Ele sunt nimfe aeriene cu puteri magice (probabil din arhaicul cortegiu al divinității sincretice Bendis- Diana), fecioare ce, în nopțile cu lună, cântă și încing hore în văzduh și despre care se spune că „pocesc” (adorm, paralizează, „leagă”) pe cel care le surprinde
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
virtuți subline: putere de a îndura, obstinație, curaj, capacitate de a suporta singurătatea, stăpânire de sine, tot atâtea calități socratice... Tot așa, Ulise nu se lasă prins în mrejele iubirii, ale dorinței, ale sexului ori ale femeilor: el refuză avansurile nimfei Calypso, care-i promite eternitatea dacă acceptă să rămână cu ea pe insula Ogygia, apoi construiește în câteva zile o plută, pornește pe mare și își realizează proiectul - acela de a ajunge acolo unde îl așteaptă Penelopa. Nimeni și nimic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mărgeanul, rodiul, portocalul, șofranul, nardul, măslinul ș.a. Poeme în limba păsărească (1936) se așază pe fundamentul folcloric și mitic din Balcani, având ca „locații” lirice Epidaur, Egina, Cipru și ca personaje imaginare pe Melia, Afrodita, Lotis, Elados, o sumedenie de nimfe și oceanide. De altfel, crezul poetului e, până la un punct, parnasian: el afirmă că poezia nu e sentiment, nu e cunoștere, ci tehnică, ceea ce înseamnă că arta poeziei ar reveni la antica tekhné. Instrumentația verbală plină de virtuozitate, care preia
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
ale epocii. S-a manifestat ca un poet egal cu sine, cultivând modele, teme, aspirații ce nu au trădat niciodată sensul armonios al existenței. Dominantele tematice ale liricii lui sunt erosul și bucolicul. O întreagă figurație clasicizantă (Pan, Narcis, Elena, nimfe, fauni) însoțește aceste scenarii, transpuse într-o poezie elaborată în respectul formei. Rigoarea prozodică spre care poetul aspiră îl face să opteze pentru sonet sau alte forme fixe. Temperament stenic, J. este un poet al afirmațiilor constructive, al optimismului solar
JEBELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
de asemenea, autori de valoare. În primul rând, Hortensia Papadat-Bengescu, căreia i se publică fragmente din romanele Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Logodnicul și câteva povestiri, dar și Camil Petrescu, scriitor care, pe lângă o serie de poezii (Alchimie, Nimfa, Apropiere), oferă un fragment din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Tot cu fragmente de roman mai contribuie Liviu Rebreanu, Panait Istrati, Cezar Petrescu, Tudor Teodorescu-Braniște, F. Aderca, Dan Petrașincu, Martha Bibescu, Elena Riegler. Mai sunt găzduite
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
care, părăsind tehnica observației, prozatorul reface, cu mijloacele sugestiei, ale reinterpretării mitului și ale parabolei, stări difuze, deschideri spre insolitul din cotidian, proiecții în fantastic și mister (Acvariul, Dispărând într-o bună zi, Ninge pe contrabas, Vară indiană, Dimineața unei nimfe, Întoarcerea lui Odiseu). Dimensiunea experimentală rămâne explicită în câteva tablete eseistice, transpuse în registru epic (Joc secund, Cuvintele), în filigranul cărora se pot citi confesiunea de atelier și crezul estetic al scriitorului. Latura autoreflexivă a prozei lui R. este constitutivă
RUNCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
veac galant, de imagini vaporoase, în care marchize, prințese, cavaleri se înfiripă în diafane fulgurații. Și, brusc, din această lume de grații un salt în antica eră, unde delicatețea și toată gestica supravegheată, de salon, plonjează într-un „delir” orgiastic. Nimfe și bacante, în splendida lor nuditate, se prind într-un dans frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Țara noastră”, iar Perpessicius răsfoiește „Revistele literare franceze”. Nedestinată publicării de literatură, S.m.i. și a. inserează totuși câteva texte, în numerele târzii, când deriva financiară îi perturbă vădit programul. Camil Petrescu semnează poezie: Un luminiș pentru Kiksikém, În prag, Nimfa, Cearta, Vanitas, Cântecele mele; Petre Cătunaru, o nuvelă, Logofătul Nicoară. Pot fi citite și câteva traduceri: a lui F. Aderca din drama utopică R.U.R. de Karel Capek, a lui Tudor Mușatescu - un fragment din Casa morților de Dostoievski
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
normativă clasicizantă ordonează cuminte și cele mai romantice motive. Versurile exprimă sensibilitatea disimulată, implicată convenției epice și viziunii antichizante, a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la Villa Tusculana, Nimfa tânără Leuco..., Jos, la Tivoli, Anienul, fără să aducă și o situare ontologică în absolut, un hieratism maiestuos, sublimarea idilicului în umor, o delicată fructificare lirică a suprapunerilor trecut - prezent, limpezime clasică, glacială, transformând trăirea în ceremonie. Majoritatea așa-ziselor
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
dicțiune elegiacă.Tema dominantă la S. e erosul, corelat cu sentimentul obsesiv al solitudinii, cu durerea adesea mascată și cu revolta în fața ireversibilului, cu ideea crepusculului. Erotica revelează imposibilitatea comunicării și a comuniunii depline cu o iubită-himeră, întruchipată enigmatic (doamnă, nimfă, fecioară ). Poezia, încercare de coborâre în sine („Scriu versuri, de fapt / lungi întrebări pe care ți le pun în / răstimpuri...”), instituie nevoia de cunoaștere, privirea trece dincolo de lucruri, într-un efort de a surprinde o esență. Reflexivitatea se accentuează, moartea
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
în "Argonauticele" (IV.309-312) lui Apollonios din Rhodos (sec. I î.e.n.). Strabon, în "Geografia" (VII.306), arată că pe această insulă au locuit bastarnii din Basarabia, numiți și peucini. În secolul I e.n., poeții Martial și Valerius Flaccus redau legenda nimfei Peuca, pe care fluviul Ister o iubește și o urmărește, pe o insulă triunghiulară de lângă gura de vărsare Kalon stoma (Sulina de azi). Ptolemeu, în "Geografia" (secolul II e.n.), dă coordonatele Insulei Peuce, pe brațul Hieron sau Peuce. Cu forma
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
olimpian al lui Ulise -, dacă nu cumva și aceasta este „parte” din trama destinului său. De ce această supunere? Pentru că Ananke este, cum zice Euripide, „ceea ce cu necesitate trebuie”20. În Odiseea există trei „torcătoare” care marchează grav destinul lui Ulise: nimfa Calipso, fiica lui Atlas, care locuiește în omphalos-ul talazurilor, „buricul lumii”, insula Ogigia; vrăjitoarea Circe, fiica lui Helios și al nimfei Persa; și muritoarea Penelopa, soția din Itaca. Alte femei care apar în Odiseea, deși mirifice, nu afectează destinul odiseic
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]