2,919 matches
-
care, după toate aparențele, venea dinspre Mediterana. Fusese trimis, cel puțin așa susținea el, În mod special pentru a ne ajuta să rezistăm pînă cînd vom fi găsiți de vreun echipaj de salvare. Lucru curios Însă, nu avea asupra lui nimic de mîncare și nici măcar vreun bidon cu apă. Și atunci, cum să ne ajute? l-am Întrebat pe bună dreptate. Veți vedea la momentul potrivit, ne-a răspuns el. Numai că trecură alte trei zile și momentul potrivit tot nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lîngă intrarea Michelet și barul restaurant al lui Timișoara din Lahovari. Între timp Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Își mișcă Încet capul, În direcția ușii, acolo de unde cuvintele lui Antoniu se aud pentru el ca o muzică plăcută. -Su-nt foar-te ostenit și te-aș ruga Ăurmează o pauză lungăă ca până mâi-ne dim-ne-ță să nu mă Între-bi...nimic. La-să-mă să dooorm. Câinele lui Ben se strecoară În Încăpere , dar iese fulgerător, expediat de glsul ferm al lui Antoniu. -O să te las să dormi. N-am Încotro. Nu vrei să mănânci ceva? Nu vrei să-ți fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pareza, de obicei temporară, pe o parte a feței. Din rațiuni de ordin juridic, a trebuit să modific unele dintre faptele prezentate în această carte. Ei bine, acest document - acest cadou - această povară - acest giumbușluc - acest nu’ș-cum-să-i-zic ininteligibil - acest nimic - mi-a ieșit în cale cu vreo doisprezece ani înainte ca expresia „cateterizare coronariană“ să desemneze o realitate a lumii medicale și cu vreo treizeci de ani înainte ca tatăl meu, ajuns la optzeci și șase de ani, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
hotel? Probabil că toate Îi păreau la fel. Hunter avea dreptate, n-aveam decât să am Încredere În el. Poate că ar fi trebuit să accept frumoasa propunere făcută de soțul meu și să nu mă mai agit atâta pentru nimicuri. Parisul era minunat iarna pentru turiști. —Iubitule, mi-ar plăcea la nebunie să merg la Paris, am spus În cele din urmă. Chiar aș fi putut să și lucrez la un proiect cât eram acolo, căci aveam nevoie de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este blestemul abătut asupra vecinului meu de deasupra. Îi pun capăt vieții; am rostit întregul poem. Așa cum sunt, ud leoarcă, mi se ridică părul pe ceafă. Mi s-a tăiat răsuflarea. Și... nimic. De deasupra se aude bubuitul muzicii. Din toate direcțiile se aud discuții la radio și la televizor, împușcături slabe, râsete, bombe, sirene. Latră un câine. Cică așa ar fi ora de maximă audiență. Opresc apa. Îmi scutur părul. Trag perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șobolani, zice Helen. Stridie împletește cioburile de civilizație în părul Monei. Obiectele din piciorul meu, coloanele sparte, scările și stâlpii de felinar. I-a prins în păr plasa Navajo pentru vise, pietrele chinezești de ghicit, mărgelele de sticlă și sforicelele. Nimicurile alea din pene albaste și roz. — Am căutat toată seara, zice Helen. Am luat la mână fiecare carte din rafturile pentru copii. Am căutat în rafturile de știință. În rafturile de religie. În rafturile de filosofie. De poezie. De povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
gemenilor dacă ăsta nu-și bate soția, îl iau eu la palme. Lazăr își vede de lucru tăcut, dar cînd se întoarce să mai ia o bucată de hîrtie împăturită, privește într-acolo: bărbatul se agită, spunînd tot felul de nimicuri, cu urși, vrăbii, căței și altele, numai să înghită copiii ce au în gură, în vreme ce femeia, țîfnoasă, și-a ferit puțin scaunul, semn că-i întoarce spatele, lăsîndu-l să se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Plec singur. Dealtfel, am treburi mai prozaice: mă duc la autogară; aștept două geamantane la cursa rapidă. Venisem încoace cu gînd să te strîng de gît și, iată, am sfîrșit prin a te strînge în brațe. Sînt, și eu, un nimic... Oleacă mai slab dacă aș fi, ai face din mine cîrpă de șters pe jos. Nici nu vreau să te mai văd... Ești mult mai dură decît mi-aș fi închipuit... Păcat! o amenință el cu degetul. Privită din afara confortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
declarație cam prezumțioasă. Dan, afirmase el, nu prea înțelesese ce i se întâmpla înainte de eveniment; nivelul de alcoolemie era prea ridicat și, oricum, rănile de la cap erau suficient de grave pentru a-l fi adus în stare de incoștiență. Prostii! Nimicuri! În realitate, fusese conștient și simțise totul. Fiecare mișcare aspră ca de șmirghel, care silea vasele de sânge să se dilate, fiecare izbitură a capului de tăblia de pin a patului, fiecare geamăt scos din adâncul pieptului când diafragma i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să mai citească o dată. Răsfoiesc voluminoasele volume de lux Humanitas, Nichita Stănescu, Opera poetică, și găsesc hectare de cuvinte fără noimă, șiruri căznite, versificații mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nimic altceva de făcut decât să aștepți desenele animate și cele cinci minute de Stan și Bran și că, de fapt, nici desenele și nici Stan și Bran nu sunt în stare să-ți dăruiască o bucurie mai mare decât nimicul ăla cu muzică simfonică și pâine prăjită în care un frate mai mare, după ce s-a prefăcut mort, tocmai a înviat ca să te urmărească pe sub plapumă. Dacă mai exista un viitor - și o cruce strălucitoare și roșie ca să-l anunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îi acordă toată atenția pe care i-o putea acorda fără să-i dea impresia (care ar fi fost corectă, de altfel) că se dă la ea. Vorbiră despre Frankfurt, despre Hamburg, de unde venea ea, despre firmă și diverse alte nimicuri. Când ceilalți o luară înspre casele lor, Andreas și Christine mai rămaseră o vreme, vorbind, fumând, bând o ultimă bere. În cele din urmă, ieșiră și ei. Se plimbară prin noaptea răcoroasă până la mașină. - Și acum? întrebă Andreas, învârtind cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și obervă că pisica nu mieunase degeaba: ardea casa. Cum telefonul se topise deja, baba Dochia nu mai sună pompierii, ci se îmbrăcă în grabă, luă bijuteriile și actele din sertar, romanul la care scria de pe masă și alte câteva nimicuri de pe te miri unde, le îndesă în geantă, înșfăcă pisica și ieși în stradă. Care ardea și ea. - Arde strada! exclamă baba. Dar, văzând că cerul era roșu, își dădu seama că arde toată țara. - Ei drăcie, zise. Scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de a veni aici și a început să citească tot ce i-a căzut în mână despre Africa. Până să sosim aici, știa mai multe despre Africa decât oricare dintre noi. Citise tot ce a scris van der Post - toate nimicurile alea visătoare - apoi a căutat lucruri mai profunde, cărți scrise de antropologi și chiar și jurnalele lui Moffat. Cred că așa se explică faptul că s-a îndrăgostit de Africa - cu ajutorul acelor cărți, chiar înainte de-a fi pus piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
inel de sportiv universitar. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi pace. Flash. Dă-mi libertate. Flash. Seth își urcă pe balustradă trupul care reține lichidele. Mocasinii lui cu ciucuri de kilt se bălăngănesc deasupra plaselor. Cravata fâlfâie drept deasupra nimicului și-a întunericului. — Nu mi-e frică, zice el. Întinde un picior și lasă să i se legene de degete unul dintre mocasinii cu ciucuri de kilt. Îmi strâng vălurile în jurul gâtului, așa încât cei care nu mă cunosc să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
rochiilor, aproape toate mutilate și deformate, și implorând să li se curme chinurile. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi furie. Flash. Dă-mi răzbunare. Flash. Dă-mi răsplată totală și complet justificată. Flash. Fantoma deja moartă care sunt, non-existența, nimicul invizibil atotputernic care am devenit flutură sfeșnicul pe lângă toate pânzele alea și: Flash. Obținem enormul infern de modă al lui Evie. Care e orbitor. Care e de-a dreptul prea distractiv! Încerc cu o cuvertură, e-o husă belgiană antică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vor cu ele și nu se tem că s-ar putea întîmpla ceva care să le scape de sub control. Toate nu sînt decît niște păpuși pe sfoară, niște măști pe care ei le pun, ei le scot. De fapt sînt nimicuri. Mă asculți, domnule Bîlbîie?" Sigur că-l asculta. Dar nu-i venea să-și creadă urechilor. Mihai Mihail declarase nu o dată că pe el nu-l interesează politica, din cînd în cînd avea grijă să dea cîte un interviu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aflase deja. De la un fleac ca ăsta, o întîlnire pe furiș prin vii, ori săritul gardului noaptea, ori un drum pe ascuns la prăvălie, cînd negustorul e plecat după marfă la Comana și nevastă-sa îi ține locul, de la asemenea nimicuri se poate ajunge cît ai zice pește la o adevărată criză. Iar o criză degenerează în crimă. Și seamănă între ele aceste două cuvinte, de ce n-ar semăna și faptele?! Atunci el intervenea și-i "propunea" năbădăiosului să-și strunească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în apele sale. Fără să răspundă, ridică mîna pînă la piept, pipăind nasturele de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar dezinteresat, primit de la Strudel, negustorul de nimicuri. Poate gestul a fost cu totul neașteptat, i-a nedumerit, i-a descumpănit pe bătrînei, dar s-a întîmplat ceva cu totul neașteptat. Rotofeiul Stavri aproape s-a rostogolit către ușă, blocînd-o, în vreme ce August Stoicescu, atît de palid, încît puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după lăsarea întunericului, ca Maiana să nu-i poată vedea primul tatuaj, fiindcă o fată că ea, obișnuită să facă dragoste cu zeci de barbati ale căror corpuri erau complet acoperite cu desene atrăgătoare, nu putea decât să râdă de nimicul acela care îi murdărea lui brațul. Se întreba încă o dată dacă Maiana va accepta vreodată să devină soția lui și își aminti răspunsul ei, când îi propusese acest lucru pentru prima dată: —De unde vrei să știu, dacă n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o pungă de plastic Mylar. Făcându-și unghiile cu pila, Lady Zdreanță urmărește fiecare lingură roz, picurând și trecând din pungă în gura lui, și spune: — Nu se poate să fie bune. Și nu se întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Asta până când Miss America se proțăpește în mijlocul nostru spunând: Chestia asta e ilegală. Ce face domnul Whittier e răpire. Ține oameni închiși împotriva voinței lor, și asta e o faptă penală. — Cu cât vă apucați să faceți ce-ați promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
O mie și una de nopți. Cu punga argintie și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic. Se întâmplă mai nimicuri. Până când noi, restul, ne dezmorțim picioarele și ne pălmuim hainele să iasă praful. Ne îndreptăm spre amfiteatru, și ținem pumnii c-o să auzim ultimele cuvinte ale domnului Whittier. Eroziune Un poem despre domnul Whittier — Aceleași greșeli pe care le făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
corect pretențiile fetei, n-avea nici o importanță. Esențial era faptul că Marc se pricepea, al naibii de bine, s-o plictisească. Luana îi acorda, cu mărinimie, de două ori pe săptămână, șaizeci de minute de plimbare. Își povesteau fel de fel de nimicuri după care băiatul o săruta ușor pe obraz și se despărțeau. Într-una din zile, ieșind de la școală, Luana constată îngrozită că ploua. Nu suporta apa decât în cadă. Plăcerea de-a te lăsa murat până la piele, "cântând în ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
facultate, pricepi? Cum, naiba, de m-am trezit dintr-o dată măritată cu un șofer? Ești șofer de taxi la "BOBO" S.R.L. Tu auzi cum sună? Escu râdea, o mângâia și-o ruga să nu-și bată capul cu astfel de nimicuri, tot ce făcea era pentru ea, să nu-i lipsească nimic și să trăiască mai bine. Luana bombănea că la fel o duseseră și cu salariul lui de la întreprindere dar acolo, măcar, era apreciat prin natura pregătirii pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]