644 matches
-
Cristos. Însuflețit de acest semn divin, omul trebuia să hotărască în locul lui Dumnezeu, trebuia să înfrunte nemărginirea de care îi era frică Domnului său. Era timpul ca fiul să-l apere pe tată. Clonele Lumilor Agricole, se vor ridica din nimicnicia propriei existențe și îi vor zdrobi pe zeți. Sf. Augustin, unit în cele 643 de întrupări ale sale va fi arhanghelul care va suna din goarna răzbunării. - După chipul și asemănarea Ta, Doamne! rosti simplu Abatele apăsând o manetă. O
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
copii ai săi care îi trezeau îngrijorarea, celor mai dificili copii ai săi, le cunoșteam mult prea bine. [...] Trebuia oare să mai trec încă o dată prin toate acestea? Tot chinul, toată mizeria aceasta nebunească, toate aceste priviri aruncate josniciei și nimicniciei propriului meu eu, toată această teamă de a nu fi culcat la pămînt, toată această spaimă de moarte? Nu era oare mai înțelept și mai simplu să te ferești de repetarea atîtor suferințe și să dispari fără urmă? Firește că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
al-′aqq l" il"ha ’ill" huwa - Rabb al-‘arš al-karm: „Dumnezeu, Regele, Adevărul! Nu este alt dumnezeu afară de El, Domnul Tronului Preacinstit!” (GG) Acest nume este deosebit de îndrăgit de sufiți. Ghazal explica această prin sentimentul acut al propriei nimicnicii pe care il au ei în fața lui Dumnezeu, singurul care există cu adevarat. Aš‘ar îl clasifică printre termenii polisemantici, el putând să însemne fie „Cel Adevărat”, fie „Cel care există cu adevarat”. Din versetele 22,62 și 31,30
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu se poate nega și te constrânge să-i recunoști existența”76. Semnificațiile de bază ale acestui nume, pe care le putem desprinde din contexte și care au fost sesizate de exegeți sunt: existent în sine, real (în contrast cu ceea ce reprezintă nimicnicie, deșertăciune, iluzie). 2.1.2.2. al-′ayy: SOI „cel viu”; ASM „Cel Veșnic Viu”; GG „Viul”; Marr „Vivens”; RB, DM „le Vivant”; YA „the Living”; Arb „the Living God”. Contexte: All"h l" ill"ha ’ill" Huwa al-′ayy
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeului celui viu”, iar la 15,7, cei șapte îngeri primesc șapte cupe de aur „pline cu mânia lui Dumnezeu, care este viu în vecii vecilor”. Apostolul Pavel folosește o expresie mai amplă pentru a sublinia existența lui Dumnezeu în contrast cu nimicnicia idolilor, când le scrie tesalonicenilor: epestrépsasthe pròs tòn theòn apò tÄÎn eidÀlÄn douleúein theÄÎi zÄÎnti kaì alQthinÄÎi: „v-ați întors la Dumnezeu de la idoli ca să-i slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat” (1Tes 1,9). Semnificații de bază: existent, viu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-′aqq (2.1.2.1.) și ho alQthinós/hQ aletheia (3.2.2.6.1.). Acest nume, înțeles de comentatorii musulmani că afirmând existența reală a divinității, nu are corespondent în Vechiul Testament, unde realitatea lui Dumnezeu în opoziție cu nimicnicia idolilor este afirmata de numele ’Pl ƒ"y/’Elohm ƒ"y, pe care l-am menționat mai sus că echivalent al coranicului al-′ayy306. Doar numele neotestamentare ho alQthinós și hQ aletheia, referite la Dumnezeu-Tatăl (1In 5,20cd) și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sever al veacului „de cretă”, schițând necruțător, printr-un cristalin „tulbure, vrednic de ars”, siluete cu „șira spinării restaurată”, impregnate de „gustul dulceag al narcozei” și vorbind „limba de lemn a turmei”, totul ca o „prelungire a mâinii inerte slăvind” nimicnicia. Criticii au semnalat ecouri argheziene într-un soi de psalmi, denumiți de autor „isterici”. Alte comentarii au recunoscut rapeluri la Al. Macedonski, V. Voiculescu și Ion Pillat. Poetul a asimilat însă toate aceste influențe, izvodind o poezie autentică și originală
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu uităm și să nu iertăm!”. Sunt fețele complementare ale unei personalități rămase, în ciuda vitregiilor vremii, cu o demnitate neștirbită de opresiune, izolare și sărăcie, în apărarea - chiar dacă uneori à rebours - autenticității și omenescului
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
pragul morții. Voința și energia pe care o depune un om ca să-și satisfacă ambiția socială sau vanitatea științifică este poate chiar mai mare decât aceea care ți se cere pentru a dobândi lucrul acesta extraordinar: propria ta salvare din nimicnicie, din ignoranță și din durere” (57). Față de Întregul context al construirii textului, poate că simpla și atât de redutabila comparație Între salvare și formele ei clasice de irosire ar trebui privită și ca un avertisment matur Împotriva propriei sale substanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
scene mici (textele sunt publicate postum în „Manuscriptum”, 1996), pe care îl citește unor colegi de generație (Modest Morariu, Dan Grigorescu, Petre Stoica și Florea Oprescu). Este un teatru scris de „un stilist desăvârșit”, „ale cărui personaje erau nimicurile și nimicniciile unei vremi”, pe care autorul „le deslușea cu o luciditate ce-i îngăduia să nu se lase înșelat de cuvintele mari ale propagandei de pe atunci, dar nici să le creadă mărunte și inofensive” (Dan Grigorescu). M. are însă o susținută
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
Al. Cistelecan, Alte amintiri din copilărie, VTRA, 1990, 7; Gabriela Omăt, La răspântie de stiluri, RL, 1990, 34; Gheorghe Grigurcu, Întoarcerea fiului risipitor, F, 1990, 10; Nicolae Oprea, „Cartea de la Jucu Nobil”, „Calende”, 1991, 10; Octavian Soviany, Mic tratat de nimicnicie, APF, 1992, 1; Al. Țion, Copilăria poetului, VR, 1992, 1-2; Eugen Simion, „Catedralele memoriei” și alte călătorii, L, 1992, 50; Ion Mureșan, Imposibila călătorie, TR, 1993, 15; Ștefan Borbély, Doi poeți echinoxiști, APF, 1993, 3-4; Vasile Spiridon, Existența-voiaj, ATN, 1993
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
dar este prea târziu (Mărturisire). „Sub mincinoasa visului aripă/ Murim cu fiecare licărit de stea”, „Sub mincinoasa visului aripă/ Nu știm nici pentru ce murim” - psalmodiază, întors spre sine, poetul, accentuând efemeritatea vieții printr-o sentință de un nihilism evident (Nimicnicie). În contrast cu meditația gravă asupra destinului se află o parte din versurile închinate copilăriei, cu jocuri de culori și de sunete plăpânde: „Dintr-un fluture de ceară/ Rătăcit pe călimară/ A ieșit, el știe cum,/ O biserică de fum” (Joc pentru
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
a sufletului fără povața celor îmbrăcați deja în „veșmântul veseliei” (Isaia 61, 10). În prezența luminoasă a Părinților înfiați de Domnul, neputințele și singurătățile noastre se risipesc. Frunzele smochinului care ne-a umbrit rușinea pălesc, blestemate de Cuvântul Tatălui. Revelația nimicniciei și a morții marchează „începutul deliberării mele”, moment în care „cuțitul se afundă cel mai adânc în rană”; este clipa „acceptării sau nu a căinței. E începutul vieții mele. Îmi joc aici soarta”. Pentru creștini, pare să sugereze duhovnicul athonit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
periodă de perfecționare a talentelor artistice, primele semne clare ale cercetării harului lui Dumnezeu s-au făcut simțite printr-o continuă reflecție asupra sensului existenței, o acută conștiință a vanității lucrurilor lipsite de veșnicie, precum și un sentiment covârșitor al propriei nimicnicii în fața Absolutului. Fără îndoială, violența istoriei - care, prin revoluția așa-zis proletară a spulberat în doar câteva luni toată memoria sacră a Rusiei vechi țariste - i-a dat tânărului Serghei lungi insomnii dominate de insolvabile întrebări existențiale: care este sursa
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau situații nu puteți face față? • Spatele - corelat mîniei acumulate și resentimentelor, sentimentelor nesusținute și tendinței spre perfecțiune, precum și aspectelor legate de bani și temeri inexplicabile. • Pieptul (inima/plămînii) - asociat problemelor legate de relații, respectului de sine și sentimentelor de nimicnicie, emoțiilor reprimate, impresiei de a fi sufocat sau condus de către alții. • Picioarele - corelate Înaintării prin viață, fricii de schimbare sau de viitor și aspectelor legate de familie sau de părinți. Cine/ce anume vă trage Înapoi? • Genunchii - asociați Îndărătniciei, inflexibilității
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
trezește prins detectivul. Nota retrospectivă a narațiunii - Marlowe istorisește povestea familiei Quest și întâmplările macabre ce-l prind într-o plasă a suspiciunii și nevrozei - induce de la bun început sentimentul eșecului. Cușca scorojită din care, asemenea unui păianjen, Marlowe contemplă nimicnicia lumii e mai puțin o metaforă a decăzutului univers californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și micul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
down-town-ului, el dă frâu liber obsesiilor ce-l macină. Capitolul poate fi citit și ca o cartografiere psihologică a umanității postbelice, a unui Los Angeles prins necruțător în gheara mașinismului și a tehnologiei, un Los Angeles ce se zbate în nimicnicia luminii neoanelor și în veselia deșucheată a umanității reduse la o existență larvar-instinctuală: Am apucat-o la dreapta, pe bulevardul Sunset, dar nu spre casă. La Brea am cotit-o spre nord, am trecut peste Highland, dincolo de Cahuenga Pass, până
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
normative”. În acest editorial, Dan. C. Mihăilescu, reluând o idee dintr-un articol mai vechi de-al său publicat În revista 22 (nr. 26, 1-7 iulie 1997), propunea: un deceniu al factologiei În lumea noastră culturală. Al răcelii constructive În locul nimicniciei febrile, dar talentate. Al acumulărilor pozitive, al pragmatismului și strictei referențialități. Zece ani În care toate instituțiile de cultură să fie obligate să-și redacteze marile și micile instrumente de lucru, istoria Academiei și a universităților românești [subl. n.], istoria
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
femeile nu mai au ce cere, și totuși cea mai însemnată dintre reforme rămâne o dorință vie: reorganizarea spirituală a nației ce nu se îndeplinește prin decrete-legi, ci prin imponderabili ce leagă sufletele între ele, le adună, le ridică deasupra nimicniciilor și le dă o conștiință activă, pătrunsă de răspunderea colectivă ce o are fiecare om, oricât de mic ar fi, de a contribui la buna rânduială și la preamărirea vieții naționale prin determinarea psihozei de bărbăție, și voie bună, de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
cromatic ce domină cele douăzeci și cinci de sonete din placheta Eu și Orientul, ar fi un antidot pentru rănile insului „crescut din otrăvite plante”. Cu Brom, poetul revine în forță asupra răului care îl roade, psalmodiindu-și spaimele în fața golului și nimicniciei (Bleah) ori dând (în Sonetele lui Sigismund Absurdul) mostre excelente ale „umorului de spânzurătoare”: sarcasm, grimase, stridențe, joc cu absurdul (Adio, Gongul cel pedestru). Ultimul volum, Recviem (1945), scris la moartea soției sale, glorifică iubirea limpezită, intrată în absolut, a
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
și pacea bisericii. Au urmat cântările bisericești și cuvântul Papei Pius al VII- lea: „Dumnezeule atotputernic și veșnic Î...Ă revarsă-Ți prin mâinile mele comoara harurilor Tale și a binecuvântărilor Tale asupra robului Tău Napoleon, pe care, cu toată nimicnicia noastră, îl consacrăm astăzi, în numele Tău, împărat”. Suveranul pontif a binecuvântat sabia, globul imperial, sceptrul și colierul, apoi a sfințit cele două inele, cele două mantii și cele două coroane. A urmat momentul solemn, cel mai important: proaspătul uns împărat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
A fost numai o picătură în oceanul de amărăciune pe care-l simt acum în fiecare moment al zilei. Sunt zile în care nu vreau deloc să mă ridic din pat, vreau doar să mă întind și să plutesc în nimicnicie, numai să termin odată cu asta. Lui Ben Williams nu-i vine să creadă că a fost atât de prost. Nu-i vine să creadă că bucata de hârtie pe care Jemima i-a mâzgălit numărul de telefon și adresa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca praful pe o cumpănă, El ridică ostroavele ca un bob de nisip. 16. Libanul n-ajunge pentru foc și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot. 17. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decît nimicnicie și deșertăciune. 18. Cu cine voiți să asemănați pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna? 19. Meșterul toarnă idolul, și argintarul îl îmbracă cu aur, și-i toarnă lănțișoare de argint. 20. Iar cine este sărac, alege ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
nu o excepție. Lasă în urmă orice logică a complicării și subtilității. A vorbi cu privire la acesta este posibil doar indirect, în termeni cât mai simpli, cum aflăm în ultimele rânduri ale povestirii: Regele părăsit în deșert are în față propria nimicnicie și, deopotrivă, ceva mai presus de viață și de moarte. O asemenea experiență lasă să se întrevadă, în definitiv, ceea ce e neomenesc în viața și în moartea omului. Secțiunea a doua LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 7. Vanitatea unui argument Firesc până la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în noi, De clisa, prin chemare, Nu ne-ar dori ’napoi! Deși legați de humă Din leagăn la mormânt, Gândirea își asumă Eternul legământ. În goană sau în pripă Crezu-i spre veșnicii, Argila-n orice clipă Ne ia-n nimicnicii. O oarbă nemurire S-avântă fără har : Țărâna-i lămurire, Furtună în pahar, Căci după legi știute Din trecute ere Pământul dă virtute, Dar înapoi ne cere. Cu voia de-a fi pururi Zburăm mereu în noi Și huma, cu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]