KorAP: Find »[drukola/base=ninja & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...26 >

638 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

călugăr rătăcitor, așa că l-am primit să rămână peste noapte. Dacă ar fi fost un necunoscut, nu i-am fi permis să intre, desigur. Însă l-am recunoscut ca fiind Watanabe Tenzo, care înainte a făcut parte din corpul de ninja al Domniei Sale și obișnuia să viziteze templul destul de des, împreună cu servitorii Domniei Sale. Gândindu-ne că nu era nici o problemă, i-am dat voie să înnopteze. Stai o clipă, îl întrerupse Kaisen. Nu este cu atât mai suspect? Un membru al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și obișnuia să viziteze templul destul de des, împreună cu servitorii Domniei Sale. Gândindu-ne că nu era nici o problemă, i-am dat voie să înnopteze. Stai o clipă, îl întrerupse Kaisen. Nu este cu atât mai suspect? Un membru al corpului de ninja dispare pentru mai mulți ani într-o provincie inamică și nu se mai aude nimic despre el. Și deodată, ciocănește la poartă în toiul nopții - îmbrăcat în călugăr, dacă nu vi-i cu supăare - și cere să petreacă noaptea aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nu-i așa, Tenzo? Da, ai fost și tu acolo? — Din păcate. — ăsta-i singurul lucru pe care nu-l știam. Pentru tine, e un ghinion. Tenzo se prefăcu nepăsător, ca și cum ar fi fost treaba altcuiva. — Crezusem că Amakasu Sanpei, ninja casei Takeda, încă mai spiona clanul Oda în Ise sau Gifu, dar te înapoiaseși deja. Ești demn de toată lauda, Sanpei, atât de repede te miști. — Nu-ți bate gura de pomană. Mă poți flata cât vrei, dar acum, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ucidem în lupta asta n-ar folosi la nimic. Ce-ar fi să-ți scoți roba de călugăr și să mi-o dai mie? Dacă faci asta, o voi duce acasă și-am să spun că te-am omorât. Luptătorii ninja aveau între ei o încredere a parte, pe care ceilalți războinici n-o împărtășeau. Era o viziune diferită asupra vieții, apărută în mod firesc din particularitatea îndatoririlor lor. Pentru samuraiul de rând, nu putea exista o datorie mai nobilă decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pe care ceilalți războinici n-o împărtășeau. Era o viziune diferită asupra vieții, apărută în mod firesc din particularitatea îndatoririlor lor. Pentru samuraiul de rând, nu putea exista o datorie mai nobilă decât aceea de a muri pentru stăpânul său. Ninja, însă, aveau o cu totul altă părere. Lor le era scumpă viața. Trebuia să se întoarcă vii, indiferent ce rușini și greutăți sufereau. Căci, chiar dacă un om reușea să intre pe teritoriul inamic și să adune unele informații valoroase, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
vii, indiferent ce rușini și greutăți sufereau. Căci, chiar dacă un om reușea să intre pe teritoriul inamic și să adune unele informații valoroase, nu-i folosea la nimic dacă nu se înapoia viu în provincia lui. Prin urmare, dacă un ninja murea pe teritoriu inamic, era o moarte de câine, oricât de glorioase ar fi fost împrejurările. Indiferent cât de credincios fusese acel individ codului samurailor, dacă moartea sa nu avea nici o valoare pentru stăpânul lui, era o moarte câinească. Astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
pe teritoriu inamic, era o moarte de câine, oricât de glorioase ar fi fost împrejurările. Indiferent cât de credincios fusese acel individ codului samurailor, dacă moartea sa nu avea nici o valoare pentru stăpânul lui, era o moarte câinească. Astfel, deși ninja putea fi numit un samurai depravat, al cărui singur scop era acela de a rămâne în viață, avea misiunea și responsabilitatea de a o face cu orice preț. Amândoi respectau aceste principii, până în măduva oaselor. Prin urmare, când Sanpei chibzui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
o aruncă la picioarele lui Sanpei. Acesta o ridică. — Ajunge atât. Dacă o aduc ca dovadă și anunț că l-am tăiat pe Watanabe Tenzo, chestiunea va fi încheiată. Cu siguranță, Domnia Sa nu va cere să vadă capul unui simplu ninja. Va merge bine pentru amândoi. Ei bine, Sanpei, atunci eu mă duc. Aș dori să spun că te voi mai revedea, dar mai bine mă rog ca asta să nu se întâmple niciodată, fiindcă știu că ar fi pentru ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nu mă îndoiesc. — Desigur. — Iar în celelalte provincii nu se știe nimic? — Până acum. — Deci, a sosit momentul. Presupun că i-ai interzis lui Tenzo să vorbească despre asta. Nu trebuie să vă faceți griji cu acest aspect. — Dar printre ninja sunt câțiva oameni lipsiți de scrupule. Ești sigur pe el? — Este nepotul lui Hikoemon și e loial. — Ei, ar trebui să fim extrem de prudenți. Dă-i o răsplată, dar ține-l în castel. Probabil ar fi mai bine să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
doi prieteni? În sfârșit, Kanbei îl rugă să se prezinte. Cred că nu e prima oară când ne întâlnim, domnule. Și eu sunt în serviciul Seniorului Hideyoshi și v-am văzut de la distanță, de multe ori. Sunt membru al corpului ninja, care nu se amestecă prea mult cu samuraii, așa că s-ar putea să nu vă amintiți de mine. Sunt nepotul lui Hachisuka Hikoemon, Watanabe Tenzo. Mă bucur foarte mult de cunoștință. Hanbei se bătu peste genunchi: — Ești Watanabe Tenzo! Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

unele de-altele, încă din construcție. Te întrebai de ce: ca angajații să nu poată respira? să nu se sinucidă? să fie feriți de poluare? Înăuntru, birourile se înghesuiau meschin, tăiate la nivelul capului: tavanul lipsea, retezat de-o invizibilă sabie ninja, iar pereții fuseseră înlocuiți cu paravane de plastic expandat. Totul purta un nume nou, pe care Maria l-ar fi rostit cu voluptate, dacă n-ar fi semănat cu-o boală de piele: cubicule. La fiecare două-trei ore, oamenii țâșneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

Luptătorii negri? - Ai spus ceva despre luptătorii negri. Cine sunt? - E bine să nu le rostești numele. Au puteri magice și vorbesc cu spiritele. Apar și dispar În fum. Ucid mai iute decât ochiul omenesc poate vedea. - Rostește-le numele. - Ninja. Luptătorii Ninja. - Nu sunt pirații wako? - Nu. Nu sunt pirații wako. Nu sunt nici samuraii, cavalerii japonezi și stăpânii Japoniei. Sunt spaima Întregului arhipelag, cei mai temuți luptători care s-au ivit vreodată pe pământ. Nimeni nu-i cunoaște. Viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Ai spus ceva despre luptătorii negri. Cine sunt? - E bine să nu le rostești numele. Au puteri magice și vorbesc cu spiritele. Apar și dispar În fum. Ucid mai iute decât ochiul omenesc poate vedea. - Rostește-le numele. - Ninja. Luptătorii Ninja. - Nu sunt pirații wako? - Nu. Nu sunt pirații wako. Nu sunt nici samuraii, cavalerii japonezi și stăpânii Japoniei. Sunt spaima Întregului arhipelag, cei mai temuți luptători care s-au ivit vreodată pe pământ. Nimeni nu-i cunoaște. Viața lor e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pirații wako. Nu sunt nici samuraii, cavalerii japonezi și stăpânii Japoniei. Sunt spaima Întregului arhipelag, cei mai temuți luptători care s-au ivit vreodată pe pământ. Nimeni nu-i cunoaște. Viața lor e doar luptă și doar răzbunare. Nimic altceva. - Ninja... repetă, gânditor, Ștefănel. - Ți-am terminat haina, spuse Nogodar. - Haina? - Haina de drum. Iat-o. E un del pe măsura ta, din atlaz purpuriu. Privește această cusătură de pe margine. Vezi ceva? - Nu. O cusătură. - Pipăie. - Pipăi. O cusătură. - Perfect. Sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
stepelor Asiei, mult mai departe de Marele Zid Chinezesc, se poate găsi o forță magică mai mare decât cea a vechilor arabi, cititori În stele. Este forța pe care nici o armată a lumii n-a putut s-o Îngenuncheze. Magia Ninja, din Țara Soarelui-Răsare... 20 decembrie 1459, Moldova, Tabăra de la Tudora - Refaceți formația! porunci căpitanul Oană, urcând dealul spre liziera pădurii. Vreau o retragere cu câte 200 de lăncieri pe flancuri, cu ariergardă de arcași, cinci lansări de săgeți la țintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
controlăm noi. Dar, pe acest pământ, nu se află un asemenea câmp. Și, chiar dacă a existat, a dispărut demult. - Nu Înțeleg, spuse sultanul, Încrețindu-și fruntea. - Doar În Țara Soarelui-Răsare, În munții care ascund templele shinto, călugării Yamabushi și luptătorii Ninja, a existat o forță a spiritului capabilă să pună o barieră absolută gândirii noastre. O forță magică putând să ridice marea, să stăpânească furtuni, să ucidă sute de mii de oameni. Dar, timp de două secole, această putere nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
dar nimeni nu i-a văzut niciodată. - Călugării Yamabushi nu se lasă văzuți, spuse unul dintre războinici, dar există. Au puterea veche a templului Shaolin, forța magiei și trupul zeilor tengu. Cei care i-au văzut sunt morți. - Doar luptătorii Ninja pot să-i vadă, adăugă altul, căci Învață tainele luptei invizibile de la ei. Ar trebui să ne Întoarcem. - Avem poruncă să prindem prizonierul și calul. E cel mai bun cal al stăpânului nostru, daimyo Natsume. Altfel, ne pierdem capul, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
capătul acestei trepte. Detaliile Îi fură. Întâmplarea li se pare importantă. Acțiunea, la fel. Mersul. Lupta. Călătoria. Greșit. Toate sunt aparențe. Toate ascund altceva. - Spuneai că, după prima treaptă, vom pleca În munții din Honshu, zise Ștefănel. În pădurile luptătorilor Ninja. Mi-ai promis că o să mă Înveți să lupt. - De aproape trei ani, doar asta fac. Dar nu ți-ai dat seama. Mergem În ținuturile clanurilor Ninja doar după ce prima treaptă se Încheie. Ai vrut să fii inițiat. Ai vrut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
prima treaptă, vom pleca În munții din Honshu, zise Ștefănel. În pădurile luptătorilor Ninja. Mi-ai promis că o să mă Înveți să lupt. - De aproape trei ani, doar asta fac. Dar nu ți-ai dat seama. Mergem În ținuturile clanurilor Ninja doar după ce prima treaptă se Încheie. Ai vrut să fii inițiat. Ai vrut să atingi energia lumii. Vei ajunge și acolo. Ai darul. Am simțit asta din prima clipă, când ai căzut În zăpadă, cu zece războinici pe urmele tale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
unui etern Început de zi. Bătrânul Îi spusese doar că sabia aceea se numea Katana. Că era diferită de oricare dintre săbiile purtate de samurai, Tachi, sabia lungă, sau Wakizashi, sabia scurtă. Că era sabia luptătorilor din umbră, a temuților Ninja. Că nu se purta asemenea celorlalte săbii, la centură, ci la spate, ca arcurile și tolbele cu săgeți. De fapt, se purta oriunde, În funcție de felul luptei pe care un Ninja o ducea. Mai mult decât atât, felul În care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
sabia scurtă. Că era sabia luptătorilor din umbră, a temuților Ninja. Că nu se purta asemenea celorlalte săbii, la centură, ci la spate, ca arcurile și tolbele cu săgeți. De fapt, se purta oriunde, În funcție de felul luptei pe care un Ninja o ducea. Mai mult decât atât, felul În care era purtată putea decide asupra luptei. Căci scoaterea ei din teacă era una dintre primele arte ale luptătorilor Ninja. Pentru ei, nu exista duel. Nici succesiuni de lovituri parate, urmate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
săgeți. De fapt, se purta oriunde, În funcție de felul luptei pe care un Ninja o ducea. Mai mult decât atât, felul În care era purtată putea decide asupra luptei. Căci scoaterea ei din teacă era una dintre primele arte ale luptătorilor Ninja. Pentru ei, nu exista duel. Nici succesiuni de lovituri parate, urmate de atacuri. Pentru ei nu exista nici măcar timpul, ca Înșiruire de clipe sau de imagini. Nici noțiunea de confruntare. De echilibru Între șanse. Exista doar străfulgerarea. Spațiul imperceptibil dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
clipe. Victoria. Moartea. Fără stări intermediare. Doar scoaterea Katanei din teacă putea fi totul. După această mișcare fluidă și fulgerătoare, nu mai urma nimic altceva decât punerea ei Înapoi În teacă. Se Încheia o dilemă, o luptă, o viață. Ei, Ninja, mergeau mai departe. Fără memorie. Fără nostalgii. Fără regrete. Fără nimic din tot ce frânează o existență și o aruncă Înapoi În trecut. În aceeași stare senină, Zanshin, care le dădea echilibru și detașare. Ceea ce Învățase până atunci fusese cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Yamabushi. Ei au dezvoltat până la ultimele rafinamente arta de a lupta cu mâinile goale sau cu cele mai sofisticate arme. Din Învățăturile călugărilor Yamabushi, din disperarea de a supraviețui și din visul de a deveni invulnerabil, s-au născut luptătorii Ninja. Aceste lucruri le aflase Ștefănel În primele luni de antrenament, dacă antrenament se putea numi ceea ce deprinsese În primul său an petrecut În munții insulei Kyushu. La Început, nu fusese nimic din ceea ce Învățase de la Amir, În Caucaz. Copilul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
sentiment omenesc. Că viața japonezilor cuprinde ceremonii al căror rost este acela de a evidenția frumusețea unui detaliu din natură, fiindcă acel detaliu cuprinde În el o Întreagă poveste. Că Între caligrafie, pictură, muzică, teatrul Kabuki, teatrul No, Ninpo (arta Ninja), Iai jutsu (arta scoaterii sabiei din teacă), Tai jutsu (lupta fără arme), Dakentai jutsu (lupta cu arme) este o adâncă legătură. Aceleași trăiri, aceleași măști, aceeași filosofie a vieții, aceeași căutare a armonizării cu universul. Putea face pictură sau putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]