554 matches
-
duc în gol, indiscreții peisagistice, imposibilul naturii noastre, terenuri arate, unele parcele nu, brazde în plan, gunoi de grajd la capătul locului, prin vagoane cer trei copii țigani, largul patru biserici de țară dintr-o privire, Halta Viișoara panoul, culmile ninse ori fîșii de zăpadă, alți doi cerșetori, a scăzut numărul, străbatem repede culoarele, șirurile de garduri de meri perpendiculare, arate alternativ, evidențele au fost vizibile noaptea! limita orașului Tîrgu Ocna stația de benzină, incinta militară în plan depărtat, cimitirul lîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
platoul Cornești din Tîrgu Mureș, la macaz pe calea ferată de agrement, nu s-a mutat complet, zăpadă între șină și ac, greșite ambele linii întrerup, macazul l-a dus pînă la capăt șarpele în prinsul cozii, traverse de rezervă ninse, mușchi și crăpături pacea locului de agrement, femeile fumează, picăturile pe grosul zăpezii sonorul macazului-om, poiana secundară în stejăriș, trei frați stejari dintr-o tulpină, fețele dintre ei mușchi fără nord. Miercuri, 28 decembrie, pe platou, la tampoanele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
țipă, nu vînd nimic. Opresc din plimbare un cuplu cu părul alb și întreb care este direcția spre via San Gregorio. Domnul poartă lavalieră și se sprijină într-un baston cu mînerul de argint; doamna are părul ondulat în valuri ninse, prins într-un fileu ca pînza de păianjen, iar pe rochia de triple voile negru poartă o broșă de agată montată în platină. Par coborîți dintr-o Veneție de demult, o Veneție calmă, albastră, cu tonuri pastelate de verde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
București, 1976; ed. (Moartea avea ochi verzi), îngr. Claudia Tache, București, 2000; Chipuri și voci, București, 1984; Peisaj cu prințesă, București, 1987; Scrisori din Țara Cocorilor Albi, Iași, 1994; Scrisori din Țara Cocorilor Albi, București, 2001. Traduceri: Rimma Kazakova, Brazii ninși, pref. trad., Iași, 1973; M. S. Kolesnikov, Richard Sorge așa cum a fost, Iași, 1977 (în colaborare cu T. Ionescu); Felix Iusupov, Moartea lui Rasputin, București, 1991 (în colaborare cu T. Ionescu). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, CNT, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
1½ Cernat la mine. 2½-3½ plimbare cu sania, cu Elisabeta, aer minunat. Ora 5 ministrul plenipotențiar turc Soliman-Bey cu Cara-Theodory-Effendi, membru al Comisiei Dunării, la mine, vorbit mult despre Albania. Seara scris. Luni, 5/17 ianuarie Zăpadă adâncă. -4°R. Nins abundent în toată țara. Ora 10 Slăniceanu la mine. Batalionul-școală pentru dorobanți a fost instalat aici. Ora 11¾ venit mitropolitul cu icoanele. L-am reținut la dejun, este de părere ca Biserica românească să fie declarată complet independentă față de Patriarhia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
numai cu el, Elisabeta cu mama. După-amiaza Urechia la mine. Seara, la cină, de Rosny, Heinrich și Bărcănescu. Maerken la mine, îi confer cordonul Coroanei României, ceea ce îl bucură enorm. Frig. Miercuri, 16/28 septembrie Frig și umed. Toți munții ninși. Dimineața la mama, care e mai bine, vine la dejun. După-amiaza cu Elisabeta la pavilionul de vânătoare și la castel. Frig. Candiano intră de serviciu. Seara cinat cu mama. Joi, 17/29 septembrie Vreme senină, frig, vânt. Ora 8 ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Seara jucat biliard cu Elisabeta și cu doamnele. Noapte senină cu lună, rece. Kronprințul Germaniei merge de la Madrid la Roma, pentru a-l vedea pe regele Umberto. Duminică, 9 decembrie/27 noiembrie Vreme minunată. Înainte de amiază promenadă cu Elisabeta, totul nins, frig. Ora 12½ dejun, venit Sturdza cu soția, Isvolsky etc. Liteanu, care îmi relatează multe din Berlin. După-amiază cu Sturdza și Liteanu. Gane, prefectul de Iași. Ora 4 toți împreună ceai. Familia Sturdza rămâne peste noapte la castel. Seara biliard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Malmaison, inspectat Regimentul 1 Roșiori. Exercițiu de reparații la calea ferată. La hala de exerciții pe jos, până la ora 12. Întors cu trăsura, prin Cotroceni, la Azil, de unde am luat-o pe Elisabeta. Plecat împreună acasă, peste Dealul Spirii. Munții ninși minunat până jos. După-amiaza, ora 2, primit pe Saurma. Apoi scris. Seara masaj pentru ultima dată. Elisabeta puțin obosită. Vineri, 16/28 martie Vreme închisă, vânt rece. Înainte de amiază Sturdza la mine, îmi prezintă lista definitivă cu proiectul de lege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
uitare și amintire, gând și trup, umbră a nevăzutului și văzut înseamnă a fi între timp, în pasajul incert al lui ca și cum: "Stau ca și cum cineva/ ar trebui să-și aducă aminte de mine/ și-ntre timp, ros de aer și nins/ mi se stinge lumina-n oricine". E deja ieșire din uitare dar încă neamintire, iar lumina se stinge în oricine ca o flacără în absența aerului. Dar cineva nu e oricine; cineva e pe cale să apară, stă să vină - ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
va conduce sufletul defunctului fie la fericitele Câmpii Elizee, fie în adâncurile întunecatului Tartar. * Iată-l pe acest Ulise gânditor ieșind pe prispa „palatului”. Un bărbat ajuns la akmé, vârsta filosofării. Îmbrăcat în tunică simplă, cu barba nepieptănată, cu părul nins și cu ochii albaștri ai celor din sud - cu greu l-ai putea deosebi de un plugar arcadian. Este după o cină îmbelșugată: a mâncat un morun prăjit pe cărbuni și o friptură de purcel din turma porcarului Eumeneu, împănată
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la mine fericită cu ochii ei larg deschiși în care intrase zăpada viscolită și clipea ușor din lampa numărul 8 cu fitilul fumegând, în semn de nețărmurită încredere în promisiunea mea solemnă... "O, e-atât de bine când pe drumuri ninse Întâlnești o casă cu lumini aprinse, Un ogeac din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la drum!" (G. Topîrceanu) Pentru a intra am fost nevoiți să înlăturăm zăpada care blocase accesul în hol. Cu mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
loc din Soci. Vraci Vladimir Maximovici, pescar cu care am ieșit la pescuit. Olga ........ de la frumoasa grădină botanică subtropicală, ca și grădina ei de simpatică. Soci e un colț surprinzător de lume; la malul Mării Negre, în spate cu marile înălțimi ninse ale Caucazului, într-un teren foarte accidentat, cu păduri și vegetație bogată, care nu se oprește decât la țărm, brusc. Aici oamenii au amenajat, clădind și zidind, o margine, pe care să se poată așeza oaspeții veniți de departe. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grădina e plină de chiparoși piramidali și gigantici tufoși, cum și de toate soiurile de palmieri. Am găsit un arbore care face fragi. Esențe mirositoare, ale căror frunze le cunoaștem și noi ca mirodenii. Caucazul își proectează în depărtare piscurile ninse și stâncăriile goale. Devastat de păduri, risipindu-și stâncăriile, zăgăzuiește cătră răsărit orizontul. Aici va fi fost cândva un rai al oamenilor primitivi; de aici s-au adus cele mai multe fructe ale regiunilor temperate. Cireș, vișin, zarzar, piersic, măr și păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se isprăvește drumul asfaltat, să mai umblăm cu piciorul încă 7 km. E vreme de ploaie; ne oprim la niște izvoare de ape minerale plăcute la gust, în felul Narzanului. Aceste izvoare le găsim într-o poiană mai largă. Piscurile ninse sunt aproape. De pretutindeni, aici, ca și în tot lungul drumului, năboiesc torente înspumate; sunt mai curând cascade, sar din treaptă în treaptă. Pe alocuri cascade adevărate, cu pânze de apă căzând în perdele de la mari înălțimi. La fiecare cotitură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu cântarul ca și pâinea. Frumoase clădiri în terase până spre creștetul Măgurii și până la țărmul mării. Marea albastră; insule mici, unele locuite de câțiva pescari. Golfuri blânde. Temperatura încă răcoroasă 3 aprilie am găsit însă primăvara instalată. Printre munții ninși, până aproape de Dubrovnic, nu se putea bănui înflorirea de aici. Uniunea Interparlamentară Moară mare Umblă tare; Dar făină Văd puțină. Latră cânele bătrân: Veste rea pentru stăpân. Le grand moulin marche avec force, mais on ne voit que peu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fiind manifeste. Nu lipsesc totuși imaginile grațioase, miniaturile executate cu gingășie și umor. Unele par niște exerciții în vederea viitoarelor „poeme într-un vers”: stâlpii de telegraf înfloresc în toamnă cu rândunele ce sunt „un fel de frunze negre cu piept nins”, altundeva ele sunt „scriitura sonoră” a unui „Dumnezeu - pesemne caligraf”, pe când norii de vară, „suflați în aur ruginiu de soare”, sunt „icoane împărătești” expuse „pe ceru-n asfințit”. Merite de ordin „iconografic” au și piesele prezente în Biserica de altădată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
rămâne memoria ta în inimile noastre și cinstit va fi numele tău întotdeauna de către poporul muncitor. Adio, prieten scump.“ (Munca, 11 ianuarie 1958) ZILIERU Horia „Oglinzile de aur fermecate Spre raza ta înalț. Auzi cum bate Sufletul drept cu ele nins odată? Vitejii munți cu iarna-n pisc curată, Pădurea cu pianele profunde, Izvorul sfânt cu apa vie-n unde, cetățile fierbând metale-n vine prin ochiul meu răsfrâng un dor de tine.“ („Partidului“, România literară, 22 aprilie 1971) „N-am
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
curgea topită pe podele 109. În general, în proză imaginea bisericii și a cimitirului se înfiripează din descrieri sumbre: Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura pământului, pe când bulgării prinsese brumă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte pe sapa cea lată și plină de lut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
său băgate în gâtul unui clondir ce ținea loc de sfeșnic. Ce vizunie - și aici, aici petrecea el vara și iarna. Iarna, de gerul cel amarnic, trăznea grinda în odaie, crâșcau lemnele și pietrele, vântul lătra prin gardurile și ramurile ninse; ar fi vroit să doarmă, să viseze dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjinea ochii. Surtucul lui pe lângă acestea era mai mult urzeală decât bătătură, ros pe margini, fudul la coate, de râdea pare că și vântul în urma lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea viețeii. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de cari nu-și da seama și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de care nu-și da sama și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui de-un întunecos și demonic albastru și cu toate acestea dezgustați; buzele-ntredeschise arătau o energică durere și numai gâtul se-ndoia cu mândrie, ca și când nu și-ar fi pierdut-o sub greutatea vieții. - Noaptea era lucie, aerul părea nins de razele lunei, cari se furișau prin întunecoasa verdeață a copacilor. El șezu pe o bancă, cu mînile unite și lăsate preste genunchi, cu fruntea plecată și părul risipit preste ea, gândea lucruri de cari nu-și da sama și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu zăpadă de argint în care se oglindea luna palidă... era o arie albă întinsă... noaptea de iarnă fantastică, plină de un aer de argint, în toată frumusețea sa rece, câmpia de zăpadă, p-ici, pe colo câte - un tufiș nins, o momâie, o fantasmă de argint pe un câmp de argint, iată tot. Noi luarăm câmpul de-a curmezișul. Departe, la un capăt al câmpului, se zărea printre arbori desfrunziți, în mijlocul unei grădini, o lumină ce părea că iesă dintr-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe spate de la fereastră în zăpadă. Sării jos. Îl învălii în mantă și, cum era înțepenit de leșin și ger, îl luai de-a umere. Era ușor ca o fată. Sării cu el gardul și traversai cu el câmpia cea ninsă, asemenea unui fur de morți. Aproape de oraș îl pusei jos la pământ, am început să-l frec cu zăpadă și să suflu cu suflarea mea înghețată asupra feței de-o paloare ce în lumina lunei părea de argint. Fața sa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca și când durerea ar fi fost repede - urma {EminescuOpVII 191} într-același pas un bătrân într-o manta sură, lungă și veche și o fată îmbrăcată sărac. Ne apropiarăm de convoi, ce mergea repede spre cimitiri. Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă sapată din nou, astfel încît din fundul ei ieșea încă un ușure abur de căldura pământului, pe când bulgării prinsese brună. O-nmormîntare într-o sară de iarnă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]