1,403 matches
-
el colaborează la cele mai însemnate reviste ale timpului, printre care și la revista "„Sovremennik”" - devenită tribuna de luptă a democraților-revoluționari. De la "„Sovremennik”", Tolstoi se retrage în același timp cu Turgheniev, după ruptura ce are loc între scriitorii aparținând clasei nobiliare și cei din rândul raznocinților. În 1857, scriitorul a întreprins prima lui călătorie în Europa de vest. A călătorit mai întâi la Paris, unde a luat pentru prima dată contact cu o națiune liberă. Aici a locuit pe Rue de
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
este o familie nobiliara italiană, a fost o puternică familie în Romă medievală și renascentista, furnizând chiar și un Papă și mulți alți lideri politici și în cadrul bisericii. Familia lor se află într-un notabil conflict amar cu familia Orsini asupra influenței în Romă
Familia Colonna () [Corola-website/Science/330344_a_331673]
-
o mare comoară. Cu toate acestea, potrivit cronicarului Thietmar de Merseburg, ea nu era tocmai "virgo desiderata", scontata prințesă imperială. În cadrul contractului nupțial, ea este identificată ca fiind doar "neptis" (nepoata) împăratului Ioan I Tzimiskes. Totuși, Theofano avea o distincție nobiliară. Cercetarea modernă a stabilit că era fiica Sofiei Focaina, verișoară a lui Tzimiskes și nepoată a lui Nicefor al II-lea Focas, și a cumnatului lui Tzimiskes din prima sa căsătorie, Constantin Skleros. Theofano și Otto au fost căsătoriți de către
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
societății” și să aibă dreptul de a participa la duel ca martori sau combatanți. Duelurile judiciare constituiau o formă de reglementare a unor cauze civile sau penale. Organizate în fața regelui sau a reginei, a judelui curții regale sau a congregației nobiliare, acestea presupuneau, de obicei, angajarea unor luptători plătiți. Prin secolul XVII și XIX regulile duelului erau reguli bine stabilite care erau precizate în „Code Duello” din 1777, sau „Essai sur le duel“ a contelui „Comte de Chateauvillard” din 1836. De
Duel () [Corola-website/Science/315046_a_316375]
-
Ardud" (< magh. „erdöd”) + sat Prima atestare documentara datează din 1231, unde apare sub numele "Erdezad" și pe parcursul timpului a avut diferite denumiri: "Erdezat", "Erdew Cshada", "Erdewdzut", "Erdewzada", "Erdodszada". În acest sat a locuit, la începutul secolului al XIX-lea , familia nobiliara Karacsay de Valje - Szaka , după care s-a mutat definitiv în Aruncuta, jud.Cluj. Contele Sandor Karacsay de Valje - Szaka s-a născut în anul 1789 și a decedat în Aruncuta , jud.Cluj la data de 3 septembrie 1858. S-
Ardusat, Maramureș () [Corola-website/Science/298636_a_299965]
-
(n. 4 septembrie 1912, Dej - d. 18 iulie 2006, Cluj-Napoca) a fost un critic de artă, pictor, scriitor, eseist și memorialist român. Tatăl său a fost compozitorul Guilelm Șorban, descendent dintr-o veche familie nobiliară română din Transilvania, iar mama sa era de origine din Alsacia. A locuit în conacul din Stoiana din anul 1912, de unde a fost evacuat în 1948 cu tot cu familia sa, iar proprietățile acesteia au fost confiscate de către statul român. Între 1923-1927
Raoul Șorban () [Corola-website/Science/303330_a_304659]
-
Evul Mediu. Despre Vizejdia medievală se știe în primul rând că a fost proprietate a nobililor maghiari din familia Vizesgyani, de la care își trage și numele. Mai exact, anul primei atestări documentare este 1424 și este vorba despre o diplomă nobiliară. În timpul ocupației otomane, satul a decăzut, însă a continuat să fie menționat de documentele turcești cu nume precum "Wyses" sau "Vizesgian" (1647). Conform „Dicționarului toponimic și geografico-istoric al județului Timiș” de Remus Crețan, în timpul turcilor este relatat ca "localitate de
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]
-
unui parc cu arbori de esență rară. Nakó este numele maghiarizat al lui Nacu. Provine dintr-o familie de aromâni veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril, care făceau parte din cea mai vestită familie nobiliară din nord-vestul județului Timiș-Torontal în secolele XVIII-XIX, cea a grofilor Nacu, au trecut la catolicism și s-au maghiarizat, luându-și numele de Nakó, Kristóf și Cziril. Aceștia au cumpărat domeniul de la Sânnicolau la o licitație, în anul 1781, pe
Castelul Nakó () [Corola-website/Science/326187_a_327516]
-
(de fapt Nora Marie Theres Waldstätten; n. 1 decembrie 1981, Viena) este o actriță austriacă. Nora provine dintr-o familie nobiliară austriacă, , strănepoata generalului . Între anii 2003 - 2007 termină studiul dramaturgiei la Universitatea de Arte din Berlin. Deja în timpul studiului a început să joace diferite roluri în filme cinematografice sau în serialul TV Tatort. Din anul 2007 trăiește în Berlin și
Nora von Waldstätten () [Corola-website/Science/321858_a_323187]
-
va avea două fetițe, Cecilita și Patricia, nepoatele bunicilor Victoria și Joaquín Rodrigo. Ca o recunoaștere a întregii sale remarcabile biografii muzicale, lui Joaquín Rodrigo i s-a acordat în anul 1991, de către regele Juan Carlos I al Spaniei, titlul nobiliar onorific de „"Marchiz al Grădinilor din Aranjuez"". Victoria, soția sa, moare la 21 iulie 1997, iar Joaquín Rodrigo însuși o urmează doi ani mai târziu, pe 6 iulie 1999, în locuința din Madrid, înconjurat de familie. Rămășițele lor pământești au
Joaquín Rodrigo () [Corola-website/Science/325151_a_326480]
-
în anul 2011. Numărul locuințelor recensate în 2011 sunt 1034. În 2007 populația totală a localității numără 2610 de locuitori. Populație Șepreuș 1880-2002 Șepreușul apare frecvent în unele documente din secolele XIV - XVI,cu ocazia unor dispute între familiile maghiare nobiliare Bethlen și Neczply, prima atestare documentara din 1364 prezintă așezarea sub denumirea de “Șeproș”- dupa legendă populară numele comunei Șepreuș provine de la cuvântul maghiar Sepros, Seprosok,Seprukoto care înseamnă “confecționări de maturi”,denumire ce pare a fi adevărată,deoarece în
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
Moldova nu era provincie otomană. Datorată dibăciei trimisului rus, prințul Langeron, trecerea întregii Moldove orientale (de atunci încoace Basarabia) sub stăpânirea țaristă în ajunul ofensivei lui Napoleon Bonaparte, i-a adus lui Langeron recunștința țarului Alexandru I, cu mari avantaje nobiliare, militare și financiare ; în schimb, sultanul Mahmud, mâniat de faptul că Dumitru Moruzi nu știuse să tergiverseze încă o zi până la această ofensivă (din lipsa unor informatori în Franța), s-a răzbunat pe prințul fanariot condamnându-l să fie decapitat
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
cert că Pupienus nu s-a născut ca patrician. El provenea din orașul etrusc Volterra, unde s-a găsit o inscripție cu numele fiicei (sau surorii) lui Pupienus: Pupiena Sextia Paulina Cathegilla. Acesta dovedește că Pupienus era înrudit cu familia nobiliară a Sextiilor. Pupienus a fost de două ori consul. Prima dată a fost în jurul anului 213, iar a doua oară a fost în 234. În același an a devenit prefect al Romei; din cauza severității sale, însă, a devenit nepopular în
Pupienus () [Corola-website/Science/312192_a_313521]
-
22 ianuarie 1850) a fost un preot italian, fondator al "Congregației Societății Apostolatului Catolic". Papa Pius al XI-lea îl numise „adevărat precursor al "Acțiunii Catolice"” s-a născut la Roma, la 21 aprilie 1795, într-o familie cu ascendență nobiliară. Primele studii le-a făcut la școala de la San Pantaleone, apoi a mers la colegiu la Roma. La vârsta de 16 ani și-a manifestat dorunța de a deveni preot. La 16 mai 1820 a fost hirotonit preot și a
Vincenzo Pallotti () [Corola-website/Science/318065_a_319394]
-
(n. 13 august 1948, Paris), cunoscut și ca Paul-Philippe de Hohenzollern sau chiar Prințul Paul al României, deși nu este membru al Casei Nobiliare de Hohenzollern-Sigmaringen și nici al Casei Regale de România, este fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino (cunoscut drept Mircea Grigore Carol de Hohenzollern, 1920-2006), fiul prințului Carol al României. Mama lui Paul este Helene Nagavitzine, prima soție a lui Mircea
Paul Lambrino () [Corola-website/Science/317541_a_318870]
-
său, Carol Mircea, calitatea de fiu legitim al regelui Carol al II-lea, iar Paul a fost recunoscut astfel drept moștenitor al lui Carol al II-lea Conform normelor dinastice internațional acceptate, calitatea de membru al unei case regale sau nobiliare nu este dată de simpla înrudire biologică între membrii familiei, ci presupune recunoașterea explicită a apartenenței, de către șeful acelei case. Liderii Casei Nobiliare de Hohenzollern-Sigmaringen nu au acordat vreodată calitatea de membru lui sau tatălui său. Nici conducerea Casei Regale
Paul Lambrino () [Corola-website/Science/317541_a_318870]
-
Carol al II-lea Conform normelor dinastice internațional acceptate, calitatea de membru al unei case regale sau nobiliare nu este dată de simpla înrudire biologică între membrii familiei, ci presupune recunoașterea explicită a apartenenței, de către șeful acelei case. Liderii Casei Nobiliare de Hohenzollern-Sigmaringen nu au acordat vreodată calitatea de membru lui sau tatălui său. Nici conducerea Casei Regale de România nu a făcut acest lucru, astfel că solicitarea acestuia de a fi recunoscut drept succesor legitim la Tron apare ca nefondată
Paul Lambrino () [Corola-website/Science/317541_a_318870]
-
Sena. Normandia și Marea Britanie nu mai erau unite de 128 de ani (1204), însă proprietarii de terenuri (nobili și clerici) dețineau domenii pe ambele părți ale canalului (de la cucerirea normandă a Angliei și prin jocul succesiv de alianțe matrimoniale). Clanurile nobiliare din Normandia s-au regrupat pentru a face față situației. Astfel ele au obținut o mare autonomie. La 19 noiembrie 1350, Ioan cel Bun, regele încoronat al Franței, arestează și apoi îl execută pe Raoul de Brienne, conte de Guînes
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
de care au fost urmăriți, neam de neam. Ei și-au pierdut moșiile și au avut parte de morți cumplite. În anii '40 ai secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au dorit să transforme curtea boierească de la Hangu într-o reședință nobiliară fortificată și luxoasă în stilul celor de la Sankt Petersburg. Ei au făcut cheltuieli mari care i-au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un inventar al schitului din 1838 nu
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
și mai populate țări din Europa secolelor al XVI-lea și al XVII-lea. Rzeczpospolita (republica, în traducere) avea o serie de caracteristici care o făcea să fie unică printre statele epocii sale. Sistemul politic al uniunii, numit deseori „democrație nobiliară” sau „Libertatea de Aur” a fost caracterizat prin reducerea puterii monarhului prin legi de către Seim (parlament), controlat de către șleahtă (nobilime). Acest sistem a fost un precusor al conceptelor democratice moderne și ale monarhiei constituționale.Cele două state ale uniunii erau
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
în acest sens în Débats și vă detestă cu sinceritate. Este un mod de revoltă. Bine. Trebuie să strângem rândurile...” Într-adevăr, răutatea unor contemporani a încercat să-i blocheze scriitorului drumul către succes, bătându-și joc de folosirea particulei nobiliare. Balzac făcuse greșeala să semneze "Șuanii" cu numele Honoré Balzac și a adăugat particula „de” doar în scrierile sale filosofice ce au avut parte de un mare răsunet. Hanul din acest text este adesea confundat, prin intermediul adaptărilor cinematografice, cu Hanul
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
reprezentanți ai Tratatului de la Varșovia, cunoscut pe plan mondial pentru reprimarea sângeroasă a protestatarilor sindicatului Solidaritatea, lucru realizat, în primul rând, prin impunerea a ceea ce s-a numit legea marțială. s-a născut la 6 iulie 1923 într-o familie nobiliară cu tradiție militară. A fost crescut în regiunea Białystok, urmând o instruire școlară catolică la Bielany. După invadarea Poloniei de către Germania Nazistă, în 1939, fuge, împreună cu toată familia, în Lituania, dar, după ocuparea statelor baltice de către URSS, familia Jaruzelski este
Wojciech Jaruzelski () [Corola-website/Science/299615_a_300944]
-
de o confederație rebelă condusă de regele Ardarich și gepizii săi, populație înrudită cu goții, ajunsă aici în cadrul migrației barbare anterioare, a hunilor. În Transilvania arheologii au găsit mai multe necropole atribuite gepizilor, adăpostind osemintele unor figuri (presupuse) regale ori nobiliare. Cele mai importante sunt: necropola regală de la Apahida (lângă Cluj), ce conține scheletele a doi regi, probabil în succesiune generațională; necropola prințesei din Turda, monument funerar al unei aristocrate locale, poreclită „Franziska” și necropola de la Vlaha; și cele două tezaure
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
(n. 1 ianuarie 1431, Xativa, lângă Valencia, Spania; d. 18 august 1503, Roma) este numele sub care a devenit Papă al Bisericii Catolice Roderic Borja, descendent al unei familii nobiliare catalane atestată din secolul al XIII-lea, fiu al lui Jofre Lançol și Isabella Borja, și nepot de soră al Papei Calixt al III-lea (fostul cardinal Alfonso Borja, la vremea nașterii nepotului său). Roderic Borja s-a stabilit în
Papa Alexandru al VI-lea () [Corola-website/Science/305437_a_306766]
-
libere regești, cum ar fi Alba Iulia sau Sebeș. Tot din perioada imperială datează o serie de conace dintre care unele au ajuns de dimensiunile unor castele, cum sunt cel de la Nălaț-Vad (orașul Hațeg), sau Săcel, ultimul aparținând celebrei familii nobiliare Nopcsa. Ambele sunt în acest moment într-o stare gravă de degradare. Conace din această perioadă mai există în comuna G-ral Berthelot sau în Peșteana . Și castelul Kendeffy din Sântămăria-Orlea a primit actuala înfățișare tot în această perioadă, în 1782
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]