2,751 matches
-
exemplu în Mazowsze, zona din jurul Varșoviei), aproape 30%. Prin comparație, nobilimea din celelalte țări europene, cu excepția Spaniei, era în jur de 1 - 3%. Erau mai multe căi de a ajunge la un rang nobiliar și a urca pe scara socială. Nobilimea poloneză, spre deosebire de aristocrația din Franță, nu era o clasă închisă, exclusivistă. Mulți indivizi de extracție socială modestă, inclusiv orășeni, țarani și evrei, se puteau ridica pe scara socială. De aceea, aristocrația poloneză era mult mai stabilă decât cea din alte
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
sarmatice explicau componența costumului nobiliar cu influențe orientale: żupan, kontusz, sukmana, pas kontuszowy și delia. Aceleași tradiții au transformat szabla (sabia) curbată (iataganul) într-un obiect obligatoriu în costumul de zi cu zi al șleahticilor. Sarmatismul a folosit la integrarea nobilimii multietnice și a creat un sentiment al unității aproape naționalist, ca și o mândrie a originilor aristocratice ale tuturor șleahticilor din perioada Libertății de Aur ("złota wolność"). Cunoscătorii de limbă latină erau numeroși, cei mai mulți șleahtici amestecând fără greutate cuvintele poloneze
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
și până în cele din urmă ideologia inițială a fost denaturată. Sarmatismul târziu a transformat credința religioasă în bigotism, cinstea în naivitate politică, mândria în aroganță, curajul în îndărărtnicie, libertatea și egalitatea din cadrul șleahtei în vrajbă și anarhie. Mai înainte de Reformă, nobilimea poloneză era în principal catolică sau ortodoxă. Multe familii au adoptat noua credință reformată. După Contrareformă, când Biserica Romano-Catolică și-a recâștigat poziția importantă în Polonia, nobilimea devenind aproape în exclusivitate catolică, în ciuda faptului că biserica romano-catolică nu era religia
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
îndărărtnicie, libertatea și egalitatea din cadrul șleahtei în vrajbă și anarhie. Mai înainte de Reformă, nobilimea poloneză era în principal catolică sau ortodoxă. Multe familii au adoptat noua credință reformată. După Contrareformă, când Biserica Romano-Catolică și-a recâștigat poziția importantă în Polonia, nobilimea devenind aproape în exclusivitate catolică, în ciuda faptului că biserica romano-catolică nu era religia majorității în Polonia, ci numai a aproximativ 40% din populație, la egalitate cu ortodocșii, restul de 20% fiind evrei sau de alte credințe. Șelahticii erau toleranți cu
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
când a fost cucerit de regele francilor Clovis I în "Bătălia de la Tolbiac". Ulterior alemanii au intrat sub dominația francilor și au fost guvernați de un duce al francilor. În 746, Carloman a încheiat o revoltă prin executarea sumară a nobilimii alemaniice la Cannstatt, și pentru secolul următor, Alemania a fost condusă de duci franci. După Tratatul de la Verdun din 843, Alemania a devenit o provincie a Regatului de Est al lui Ludovic cel German, precursor al Sfântului Imperiu Roman. Ducatul
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
a protestat, în poezii de mare răsunet, împotriva ororilor războiului și a ocupației străine. Ulterior a desconsiderat funcția socială a artei, s-a izolat de viața publică, devenind adeptul concepțiilor estetizante ale literaturii. În romanele sale a zugrăvit destrămarea micii nobilimi. A realizat traduceri din literatura universală (Dante, Shakespeare, Sofocle).
Mihály Babits () [Corola-website/Science/300027_a_301356]
-
acțiuni la firmă și jumătate din toate profiturile care depășesc 3000000 franci. În plus, societatea era obligată să construiască și o linie de telegraf de-a lungul traseului. Abia în 1897 autoritățile franceze au acordat permisiunea necesară construcției. Elemente ale nobilimii tradiționale s-au opus construcției și au existat demonstrații populare împotriva sa. De asemenea s-a opus și legația britanică din Addis Abeba, care se temea de o reducere a traficului din portul Zeila, Somalia Britanică. Firma a avut și
TranSportul feroviar în Etiopia () [Corola-website/Science/325251_a_326580]
-
Flote. După război, de Robeck a devenit comandant suprem al Flotei Mediteraneene și înalt comisar în Turcia, după care comandant suprem alFlotei Atlanticului. Născut ca fiu al lui John Henry Edward Fock, al IV-lea baron de Robeck (membru al nobilimii suedeze) și al lui Zoë Sophia Charlotte Fock (născută Burton), de Robeck a intrat în Marina Regală drept cadet pe vasul-școală HMS "Britannia" la 15 iulie 1875. Promovat la rang de aspirant la 27 iulie 1878, a trecut pe fregata
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
două secole a dus războaie victorioase împotriva cavalerilor teutoni, rușilor moscoviți, otomanilor și suedezilor. Sistemul politic al țării, denumit deseori democrație nobiliară sau Libertatea de Aur, era caracterizat prin reducerea prin lege a puterii monarhului în favoarea Seimului controlat de șleahtici (nobilime). Acest sistem a fost un precursor al democrației și monarhiei constituționale ca și a federalismului. Cele două state care formau federația erau în mod oficial egale. este cunoscută pentru cea de-a doua constituție scrisă în lume, cât și pentru
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
partea lituaniană a ajuns să fie dominată de Polonia. Tratatul a fost precedat de multe dezbateri, magnații lituanieni temându-se să piardă o mare parte din privilegiile lor, din moment ce Uniunea avea să egalizeze statutul lor juridic cu cel al numeroasei nobilimi poloneze inferioare. Cu toate acestea Lituania se afla pe o poziție defavorabilă în războiul cu rușii moscoviți, iar la sfârșitul secolului al XVI-lea era pe cale să piardă războiul livonian și să fie încorporată în Rusia. Nobilimea poloneză („șleahta”), pe
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
cel al numeroasei nobilimi poloneze inferioare. Cu toate acestea Lituania se afla pe o poziție defavorabilă în războiul cu rușii moscoviți, iar la sfârșitul secolului al XVI-lea era pe cale să piardă războiul livonian și să fie încorporată în Rusia. Nobilimea poloneză („șleahta”), pe de altă parte, nu dorea să ofere ajutor Lituaniei fără să primească ceva în schimb. Sigismund al II-lea August, rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, văzând amenințarea la adresa Lituaniei și implicit la adresa Poloniei, a
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
pronunțe asupra terenurilor și supușilor aflați sub controlul lor. Cu toate acestea, avansarea în viața politică dominată de comunitatea catolică a fost o chestiune diferită. În viața socială și culturală, atât limba poloneză cât și catolicismul au devenit dominante pentru nobilimea ruteană, majoritatea nobililor ruteni fiind inițial vorbitori de ruteană și de religie ortodoxă. Cu toate acestea, treptat, țăranii în special au continuat să vorbească limba lor proprie și să practice religia ortodoxă. Acest lucru a creat în cele din urmă
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
ruteană și de religie ortodoxă. Cu toate acestea, treptat, țăranii în special au continuat să vorbească limba lor proprie și să practice religia ortodoxă. Acest lucru a creat în cele din urmă o ruptură semnificativă între clasele sociale inferioare și nobilimea din zonele lituaniană și ruteană din comunitate. Unii magnați au reușit să domine, prin aderarea la creștinismul ortodox, oferind cu generozitate accesul la Bisericile Ortodoxe și la școlile rutene. Cu toate acestea, față de presiunea de dominare a fost mai greu
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
aderarea la creștinismul ortodox, oferind cu generozitate accesul la Bisericile Ortodoxe și la școlile rutene. Cu toate acestea, față de presiunea de dominare a fost mai greu să se reziste, cu fiecare generație ulterioară, iar în cele din urmă aproape toată nobilimea a fost subjugată. Răscoalele cazacilor și intervențiile străine au condus la împărțirea comunității de către Rusia, Prusia și Austria în 1772, 1793 și 1795. Unirea de la Lublin a fost abrogată temporar în timpul Unirii de la Kėdainiai, prin care Lituania a intrat în
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Ruteniei și căderea țărănimii rutene în iobăgie la șleahtă. În ciuda situației țăranilor din comunitate, care erau destul de oprimați, comparativ cu Occidentul, aceștia au avut mai multă libertate decât cei din Rusia, prin urmare, țăranii (precum și într-o măsură mai mică nobilimea și negustorii) care emigrau din Rusia către Uniunea Polono-Lituaniană, au devenit o preocupare majoră pentru guvernul rus și au constituit unul dintre factorii care au condus la împărțirile Poloniei. O monedă comună (zlotul) a fost introdusă. Uniunea a creat unul
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
dintre dispozițiile sale difereau substanțial din actele Unirii de la Lublin. În cele din urmă, în 1588, a fost adoptat al Treilea Statut al Lituaniei, care chiar și el era în contradicție cu actul Unirii de la Lublin sub mai multe aspecte. Nobilimea poloneză a privit Statutul Lituaniei drept neconstituțional, deoarece la semnarea Unirii de la Lublin s-a stipulat că nicio lege nu ar putea încălca legea de Unire. Prin Statut, însă, se defineau drept neconstituționale legile Uniunii aflate în conflict cu ele
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
șleahticii au încercat să compenseze scăderea prețului cerealelor prin creșterea obligațiilor în muncă, ceea ce a dus la crearea unui nou val de iobagi dintre țăranii liberi, un fenomen comun întregii Europe Răsăritene. Interesul conducătorilor statului pentru agricultură, combinat cu dominația nobilimii asupra burgheziei, a dus la un proces relativ încet de urbanizare și, prin aceasta, la un proces lent de dezvoltare a industriei. În toată Europa acelor vremuri se puteau întâlni astfel de conflicte de clasă, dar nicăieri însă nu se
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
dus la un proces relativ încet de urbanizare și, prin aceasta, la un proces lent de dezvoltare a industriei. În toată Europa acelor vremuri se puteau întâlni astfel de conflicte de clasă, dar nicăieri însă nu se putea întâlni o nobilime funciară care să domine mai categoric societatea ca în Uniunea statală polono-lituaniană. Statul federal avea multe orașe mari și mici formate conform legilor Magdenburgice. Unele dintre cele mai mari târguri comerciale erau ținute la Lublin. Deși federația plono-lituaniană era cel
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
era o parte importantă a culturii șleahticilor. Sarmatismul se regăsea în egalitatea între șleahtici, în stilul de călărie, în tradițiile vieții la țară, în tradițiile pacifiste, în îmbrăcămintea tradițională (żupan, kontusz, sukmana, pas kontuszowy, delia, szabla) și folosea la integrarea nobilimii multietnice în timpurile Libertății de Aur. La începuturile sale, în forma idealistă, sarmatismul a reprezentat o mișcare culturală pozitivă: sprijinea credințele religioase, cinstea, mândria națională, curajul, egalitatea și libertatea. În timp, înțelesurile sale au fost distorsionate. Sarmatismul târziu a transformat
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
în federație cu Lituania, polonezii erau o minoritate distinctă în amândouă. A fi "polonez" în ținuturile nepoloneze ale Uniunii, era mai mult decât un semn de etnicitate, ci mai degrabă unul de rang. Numele de "polonez" era dat de obicei nobilimii funciare (șleahta), care includea atât persoane de etnie poloneză cât și persoane de altă etnie. În general, familiile nobile nepoloneze din Ucraina și Lituania au adopta limba poloneză și cultura poloneză printr-un proces inevitabil de polonizare. Ca rezultat, în
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
șleahta), care includea atât persoane de etnie poloneză cât și persoane de altă etnie. În general, familiile nobile nepoloneze din Ucraina și Lituania au adopta limba poloneză și cultura poloneză printr-un proces inevitabil de polonizare. Ca rezultat, în răsărit, nobilimea poloneză (sau polonizată) domina țărănimea, care în mare majoritate nu era nici poloneză, nici romano-catolică. Mai mult, deceniile de pace au adus și un mare val de coloniști în Ucraina, ascuțind tensiunile dintre țăranii polonezi și ruteni, cazaci, evrei și
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
preotului Henri de Lucerne din Wallnerstrasse, Kohlmarkt a fost cuprinsă de flăcări și focul s-a extins în întregul cartier. Regele Frederic cel Frumos s-a aflat printre cei din echipa de salvare. "Graben" nu este încă locul privilegiat al nobilimii, însă rudele șvăbești ale familiei lui Rudolf I locuiau acolo. Singura clădire mare cunoscută din această perioadă este "Freisingerhof". În secolele XIII-XIV strada "Graben" este « închisă » de construcțiile de case de la fiecare capăt. Astfel, în nord-vest apare "Paternostergässchen", o prelungire
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
Toompea (Castelul Mare) a fost înconjurată de un zid pe perimetrul colinei, construit mai ales de vasalii care dețineau loturi acolo. Începând cu aceeași perioadă, Toompea a început să se dezvolte într-un centru de autoritate provincială, pentru clerul și nobilimea din Estonia de Nord. Mare parte a vasalilor au ales Toompea ca reședință - ei considerau că era prea periculos să locuiască pe moșiile lor din zona rurală; până la sfârșitul secolului al XIII-lea, Castelul Mare era dens populat. Distincția între
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
este cunoscut că românii locuiesc pe teritoriul de astăzi al Ucrainei încă din timpul Evului mediu timpuriu, când aceste teritorii erau incluse în componența formațiunilor timpurii românești (Țara Strășinețului, Țara Onutului, Țara Maramureșului, Satele Hănești, ș.a.). Odată cu emanciparea treptată a nobilimii din țările medievale române de sub stăpânirea împărățiilor și regatelor vecine, are loc întemeierea voievodatelor istorice românești: Țara Românească și Principatul Moldovei. Pe parcursul secolelor românii de astăzi din Ucraina au locuit preponderent pe teritoriul Principatului Moldovei, dar au colonizat și pământuri
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
von Holnstein, în vârstă de 34 de ani.<br> Nu a fost o căsătorie din dragoste. Caroline s-a mutat la palatul Holnstein din Munchen, unde poziția soțului ei a deschis multe uși de la curte pentru ei, deși viața printre nobilime a plictisit-o. La 8 decembrie 1833 regele Ludwig I al Bavariei a văzut-o prima dată și a comandat în 1834 un portret al ei pentru Galeria de frumuseți. În 1835 ea l-a născut pe fiul ei Maximilian
Caroline von Holnstein () [Corola-website/Science/333627_a_334956]