2,731 matches
-
mărfurilor „plămădind, pas cu pas, o nouă bază de forța socială: capitalul” (Zeletin, 1991, p. 71); c) instituirea practicii cămătăriei care, alături de capitalul comercial, a îndeplinit funcția de distrugere a economiei de subzistență și de ruinare a vechii clase a nobilimii; d) construcția infrastructurii necesare economiei de piață - drumuri, căi ferate, depozite, porturi etc.; e) edificarea, cu sprijinul străinătății, unei rețele instituționale moderne, absolut necesare funcționării unei piețe capitaliste: legislație corespunzătoare, bănci, camere de comerț, instituții de credit, tribunale, cod și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
-și impune punctul de vedere. Fiul unui farmacist din Angoulême, personajul principal din Iluzii pierdute, Lucien Chardon visează să recapete titlul de noblețe pe care Îl avea mama sa, născută de Rubemprée. Îndrăgostit de Madam de Bargeton, o femeie din nobilimea locală, o urmează la Paris și Îl părăsește pe cel mai bun prieten al său, editorul David Séchard, cel care se căsătorise cu sora lui, Ève. El pleacă Însă În capitală și pentru a face carieră, mai ales În domeniul
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
exemplu elocvent. Erau preferate taxele indirecte - accizele pe sare și tutun, taxa de drum, redevențele și vânzarea de funcții și titluri - care erau ușor de administrat și necesitau foarte puține (sau chiar deloc) informații despre terenuri și venituri. Faptul că nobilimea și clerul nu plăteau impozite Însemna că o mare parte a proprietății funciare scăpa controlului fiscal, deci greutatea cădea pe umerii fermierilor mijlocii și ai țăranilor. De asemenea, nici pășunile, deși constituiau o importantă resursă de subzistență pentru populația săracă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fuseseră pregătite pentru Adunarea Stărilor Generale chiar Înainte de Revoluție. Membrii celei de-a treia stări cereau În aceste documente unități de măsură egale (deși aceasta era departe de a fi principala lor revendicare), În vreme ce În jalbele redactate de cler și nobilime nu se spune nimic În această privință, ceea ce poate să Însemne că ei erau mulțumiți de această stare de lucruri. Următoarea petiție, provenită din Bretania, ilustrează modul În care cererea impunerii unor unități de măsură unitare putea fi asimilată devotamentului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
deja loc o confiscare masivă a pământurilor, pe nedrept gratificată ulterior cu nobilul termen de „reformă funciară”. De fapt, după eșecul ofensivei din Austria din timpul războiului și dezertările În masă ce au urmat, o mare parte din terenurile micii nobilimi și ale bisericii, precum și „pământurile coroanei” fuseseră preluate de țărănime. Țăranii bogați care aveau ferme independente („separatorii” reformelor lui Stolypin) au fost, În general, siliți să Își cedeze pământurile satului, iar societatea rurală a fost radical comprimată. Cei foarte bogați
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
mir-ului (satul rus prerevoluționar) pentru majoritatea reprezentanților bolșevici ai statului nu se datora doar originii lor urbane și complexității situației rurale. Ea era și rodul unei strategii locale conștiente, ce Își dovedise eficiența defensivă În conflictele anterioare cu mica nobilime și cu statul. Comunele aveau un străvechi obicei de a raporta o suprafață arabilă mai mică și o populație mai mare decât În realitate, pentru a părea cât mai sărace și mai puțin capabile să plătească dările. Ca urmare a
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Peasant’s Art of Starving, traducere de Jean Alexander și Alexander Zaslavsky, ed. Armando Pitassio și Alexander Zaslavsky, Telos Press, New York, 1985. Analizele istorice care caracterizează mir-ul drept un mod În care țăranii se adaptau la relația cu mica nobilime și cu statul (care Îl considerau o unitate colectivă În materie de impozitare, recrutare și alte obligații) mi se par convingătoare. Reîmpărțirea periodică a pământului Între familii făcea ca toți să poată plăti partea lor din taxele pe cap de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Molnar Piuariu, Damaschin Bojincă, Radu Tempea, în Transilvania; Gh. Lazăr, I. Heliade-Rădulescu, Gh. Asachi, Eufrosin Poteca ș.a., în Țările Române - au fost sprijinite, la sud de Carpați, de boieri - frații Golescu, Iancu Văcărescu ș.a. Proveniți din țărănime, unii din mica nobilime rurală, iluminiștii ardeleni năzuiau la ridicarea neamului exclusiv prin cultură, fără un program de transformări sociale adânci. Ei concep schimbarea în bine a soartei țărănimii și a păturilor de mijloc pe căi pașnice, legale. De aceea au dezaprobat răscoala lui
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
esențiale ale națiunii în evul mediu și în epoca modernă sunt identice. Diferențele vizează gradul de penetrare a societății - în perioada medievală au fost cuprinse grupuri restrânse, iar în cea modernă - mase de oameni; națiunea nu s-a redus la nobilime, în evul mediu s-a murit pentru patrie, a existat dragoste de limbă maternă și conștiință de neam. Studiul lui J. Szűcs a fost întâmpinat cu rezerve de către unii medieviști din Occident 10. Nu este mai puțin adevărat că un
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Piaștilor, în rândul supușilor s-a încetățenit tradiția apartenenței la un neam și la un trib de la care se trage dinastia conducătoare. Din secolul XIII, pe măsură ce și-a asumat dirijarea treburilor publice și a considerat că reprezintă țara alături de suveran, nobilimea și-a atribuit și numele tribului originar - bohemi sau poloni. Impunerea individualității etnice s-a datorat în măsură covârșitoare politizării cultului sfinților - Sfântul Ștefan în Ungaria, Sfântul Václav în Cehia, Sfântul Adalbert și Sfântul Stanisław în Polonia. Acestui subiect i-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prin ancorarea în tradițiile populare. În cronografia cehă a fost atestată de timpuriu noțiunea de ritus terre nostre, dreptul raportându-se nu la o comunitate de persoane, așa cum avea loc în Europa de Apus, ci la teritoriul țării 16, iar nobilimea sileziană care recunoscuse în anul 1337 supremația regelui boem, solicita să trăiască în continuare după dreptul polon. • Fr. Prinz, Böhmen im mittelalterlichen Europa. Frühzeit, Hochmittelalter, Kolonisationsepoche, München, 1984, p. 71. • H. Fritze, op. cit., p. 273. S-a constatat că primii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
discernământ asupra elitelor politice sau a societății în ansamblu. Principii boemi au numit clerici germani în funcții ecleziastice importante fără a ține cont de opinia preoților autohtoni, iar cei polonezi au căutat sprijinul negustorilor și bancherilor evrei trecând peste dezaprobarea nobilimii și a Bisericii din Polonia. Ulterior discursul național a fost articulat de intelectuali, mai cu seamă de către cei instruiți în universitățile europene, știut fiind că tineri din Ungaria au studiat la Paris, Orléans și Oxford, clerici din Polonia - la Köln
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Autorul anonim al sursei citate susținea că „... nu sunt în lume popoare mai apropiate și mai prietenoase unul față de celălalt decât slavii și teutonii“23. Vom sublinia că polonezii au fost mult mai ponderați în altercațiile lor cu germanii decât nobilimea, persoanele ecleziastice și, mai târziu, orășenii din Boemia. Adăugăm că Gallus Anonymus i-a disprețuit pe ruși și Kadłubek pe ruteni, numiți în repetate rânduri barbari și dușmani ai polonezilor, iar cărturarul Jan Długosz (1415-1480) a insinuat că rusinii nutresc
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și înlesnindu-le legăturile cu lumea din afară. Interdicția instituită pentru creștini de Biserica catolică de a practica împrumutul cu dobândă i-a transformat pe comercianții și bancherii evrei în monopoliști ai operațiunilor de creditare care acordau împrumuturi suveranilor, castelanilor, nobilimii, consiliilor municipale, orășenilor. Autoritățile publice au adoptat față de evrei o atitudine bivalentă, pe de o parte, îi culpabilizau pentru Răstignirea lui Iisus Christos, pe de altă parte, fiindcă recurgeau deseori la serviciile lor și beneficiau de substanțiale încasări fiscale, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
populație străină, utilizarea limbii germane în preajma regelui și de către un segment influent al elitei sociale, imitarea modelului curții imperiale, intensificarea legăturilor comerciale și ecleziastice, într-un cuvânt, contactul cu celălalt, a făcut ca interesul pentru propria identitate lingvistică să crească. Nobilimea autohtonă a reacționat în primul rând, de teama pierderii identității sau, mai curând, a privilegiilor. Episcopul Jakub Świnka se plângea Scaunului Apostolic de faptul că franciscanii germani nu posedau polona și solicita ca predicile să fie rostite, întru „apărarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vânat. Înzestrați cu calități excepționale, ungurii erau văzuți de către cronicar drept comunitate intactă de la origini până în vremea sa. Formulând asemenea idei, Simon de Kézai continua să exprime în spiritul gestelor din perioada anterioară, dar într-o formă mai accentuată, nemulțumirea nobilimii ungare în legătură cu transferul de bunuri și de demnități către aristocrația sosită din afara țării și năzuința autohtonilor de a-și elimina adversarii „venetici“ și de a se impune, în exclusivitate, la guvernare. Autorul cronicii determina apartenența la națiunea ungară de comunitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acum un veac: Ioan Manu, în „Revista de istorie și teorie literară“, 20, 1, 1971; Arhivele Naționale Iași, fondul Spiridonie, LXVII/48: în O altă distincție empirică se referă la aspectele de viață cotidiană care, într-o vreme în care nobilimea Franței se încânta de „turqueries“ și prețuia pânzele „pictorilor Bosforului“61, permiteau confuzia cu lumea orientală. În trecere prin Moldova, un Richelieu constata la Herța că de acolo începe Asia62. Dacă observația călătorului francez se contrapune cuvintelor lui Constantin Brâncoveanu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mulți au emigrat, și în felul acesta acum rusniacii emigrați din Galiția le țin aproape în cantitate“13. M. Stöger, profesor de statistică la școala superioară din Lvov, nota despre Bucovina următoarele: „Aici moldoveanul este indigen, la care aparține și nobilimea, și oamenii de la țară. Această populație dunăreană își are aici la Prut și Ceremuș granița sa de nord; este separată pronunțat față de vecinul slav de la nord prin apartenența la religia ortodoxă și prin limba valahă“14. Acest articol prezintă interes
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
culturală a Franței, traducere de Raluca Ciocoiu, Iași, Polirom, 2000, p. 188-189. • Ibidem, p. 197. • Ibidem. Societatea secolului XVIII căutase cu disperare mandatari și îi găsise în filosofi, artiști, oameni de litere. Anulând vechile „libertăți“ și distrugând funcția politică a nobilimii, monarhia transforma - fără să vrea - scriitorii în substitute imaginare ale clasei conducătoare 91. Instalarea literaților într-o funcție din care nu exercită decât partea simbolică, magistratura opiniei, excluzând orice practică a puterii, a avut repercusiuni asupra culturii politice înseși 92
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
numele tatălui său, Severianus; locul nașterii pare să fi fost Cartagena sau o localitate din acea provincie spaniolă. Familia sa ar fi fost exilată de vizigoți în jurul anului 559, probabil din cauza opoziției față de monarhie care era de credință ariană: totodată, nobilimea hispanică privea cu simpatie Orientul bizantin și acesta a fost un alt motiv pentru care a fost dispersată de puterea dominantă. Într-adevăr, în acei ani, în 552, începuse invazia bizantinilor în Spania care a fost însă de scurtă durată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
realitate care aparține deopotrivă economiei și organizării politice și, în ultimă instanță, stabilește o puternică legătură între acestea. Democrația este o condiție sine qua non a pieței; fără democrația relațiilor dintre vânzător și cumpărător, ne întoarcem în Evul Mediu, când nobilimea dispunea atât de monopolul cumpărării de produse (produsele agricole), dar și de monopolul producției și vânzării unor produse (produse semi-industriale, precum alcoolul), iar populația era obligată să le achiziționeze (Chirot, 2004). Fără democrația relațiilor dintre angajator și angajat, nu avem
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
revitalizarea unui sistem mai vechi decât capitalismul de organizare a economiei. Este suficient să ne amintim că, de exemplu, în Evul Mediu, societatea interzicea burghezilor - care aveau bani, dar nu și titluri nobiliare - să poarte haine confecționate din catifea, rezervate nobilimii. Hainele de catifea existau pe piață și aveau, evident, un preț de piață. Dar dacă erai burghez și nu nobil, acest preț se multiplica cu un coeficient β care făcea produsul inaccesibil, indiferent câți bani ai fi avut. Similar, pe
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
din armată. Pornind de la studiul de caz al școlilor de partid est-germane, utilizând Însă și exemple sovietice, românești și bulgare, Îmi propusesem să studiez În primul rând rolul ce revenea școlilor de partid În calitate de școli ale puterii În pregătirea unei „nobilimi de stat” socialiste prin pregătirea cadrelor conducătoare din fostele țări socialiste. Aceste școli permiseseră să se stabilească echivalente specifice Între capitalul cultural și cel politic, studiile cadrelor conducătoare permițând trecerea de la etapa revoluționară a „luptei de clasă” la violență simbolică
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
partid”). Analizând condițiile de profesionalizare a meseriei de politician (Politik als Beruf), Max Weber deosebea condițiile de apariție a „oamenilor politici de profesie”, care obțin puterea În cadrul unei democrații, cu pluripartidism și piața electorală, de sistemele bazate pe violență, precum nobilimea din Evul Mediu, fie de partidele revoluționare, observând contradicția fundamentală căreia acestea Îi erau prizoniere. În analogia să cu partidele din orașele medievale, cel al Ghelfilor și cel al Ghibelinilor, a căror organizare militară se sprijinea pe o armată de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care-l primeau și pe care-l considerau nesatisfăcător. Ajutorul statului li se părea de la sine Înțeles. Nu Înțelegeau de ce nu puteau găsi de lucru, de ce diplomele, doctoratele nu le erau recunoscute de fapt (formal, erau recunoscute). Asemănarea cu fosta nobilime rusă exilata după Revoluția din 1917 era frapanta. Generația următoare de reprezentanți ai elitei socialiste avea Între 40 și 50 de ani si diferea de cea a „bătrânilor”. Era foarte greu să-i faci să participe la dezbateri, fără Îndoială
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]