KorAP: Find »[drukola/base=nomad & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...45 >

1,113 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

ca seminție, ei au mers până la acceptarea creștinismului, în anii 1227-1228, când s-a constituit Episcopia cumanilor, sub protecția Romei și a coroanei ungare. Dar marea invazie mongolă din 1236-1241 a curmat pentru totdeauna supremația politică și militară a neamurilor nomade turce (pecenegi, uzi și cumani), în spațiul extra-carpatic, ce dăinuia de câteva secole. Pătrunderea mongolilor a provocat exodul spre apus a unei părți însemnate a cumanilor, regiunile extra-carpatice fiind expuse invaziei, care s-au refugiat în Ungaria și Bulgaria, unde

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
animale, un statut privilegiat îl aveau proprietarii de herghelii de cai, nu atât prin rolul lor economic cât prin cel militar. Structura societății mongole intrase într-o nouă etapă, spre sfârșitul secolului al XII-lea, când printre triburile de păstori nomazi s-a diferențiat o pătură bogată, o nobilime prosperă, pregnant războinică, aristocrația tribală.11 Punctul de pornire al expansiunii mongole a fost înfăptuirea unității triburilor răspândite între lacul Baikal și deșertul Gobi. Conducătorul genial, cu neobișnuite calități politice și militare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unificarea grupului de triburi înrudite etnic și lingvistic, mongolii, care vor rămâne în istorie sub acest nume sau al unui trib contopit (asimilat) cu ei, tătarii. Unificarea triburilor mongole, după încleștări sângeroase, a fost consfințită la adunarea (kuriltai) reprezentanților nobilimii nomade, întrunită pe râul Onon, în anul 1206. În această adunare a fost recunoscută autoritatea supremă a lui Gingis-han (1206-1227) asupra tuturor mongolilor și triburilor acestora. În același timp, s-a statuat, pe baza vechilor cutume mongole, codul de legi, cunoscut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
o parte, Hoarda de Aur a aservit politic teritoriile românești, pe de altă parte, aceasta a frânat tendințele expansioniste ale regatului Ungariei la sud și est de Carpați. Alți migratori După ce-am urmărit pătrunderea în regiunile noastre a populațiilor nomade de pecenegi, uzi, cumani și mongoli, trebuie să precizăm că, în teritoriile carpato-dunărene, s-au stabilit temporar și alte grupuri nomade mai puțin cunoscute. Berendeii. Menționarea lor în izvoare alături de triburile turce și analiza antroponimelor le evidențiază obârșia turanică. Apariția

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ungariei la sud și est de Carpați. Alți migratori După ce-am urmărit pătrunderea în regiunile noastre a populațiilor nomade de pecenegi, uzi, cumani și mongoli, trebuie să precizăm că, în teritoriile carpato-dunărene, s-au stabilit temporar și alte grupuri nomade mai puțin cunoscute. Berendeii. Menționarea lor în izvoare alături de triburile turce și analiza antroponimelor le evidențiază obârșia turanică. Apariția lor în Europa ca popor a rămas până acum o enigmă; a fost emisă ipoteza că ei au evoluat în sânul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nu se puteau stabili în stepele nord-pontice, unde se aflau cumanii. Berendeii s-au deplasat în grupuri mici, de aceea prezența lor n-a fost înregistrată documentar sau au migrat înglobați de populații turce mai numeroase.20 Pe lângă triburile turanice nomade, în teritoriile carpato-dunărene, s-au infiltrat și grupuri izolate de turanici, cu o viață seminomadă: bulgarii răsăriteni și chazarii. Alături de bulgarii de pe Volga și de cei stabiliți la sud de Dunăre sub conducerea lui Asparuh, în secolul al VII-lea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
XII, a unui centru subordonat cnezatului Halici, în sudul Moldovei. Dar constituirea unei formațiuni statale a berladnicilor în sudul Moldovei este doar o ipoteză neconfirmată. În plus, nu-i putem considera români pe berladnici, mai curând ei aparțin unei populații nomade sau seminomade.21 Brodnicii. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, diplomele papale și ungurești fac referire la o populație numită brodnici, în aceleași regiuni din sudul Moldovei. Astfel, în actul din 1222 al regelui Andrei II, confirmat de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cu blaci. Brodnicii aveau legături strânse cu cumanii, erau vecini, iar amănuntul că ei sunt semnalați în sudul Moldovei, apoi dincolo de Nipru, indică faptul că duceau o viață seminomadă sau nomadă, ca și cumanii. Dealtfel, numele lor sugerează această viață nomadă, care înseamnă a pribegi, a rătăci, așadar o populație de pribegi, hoinari. Faptul că se aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cu femeile și copiii. Carele lor, așezate cap la cap, alcătuiau o adevărată tabără de luptă. Nu practicau agricultura, se hrăneau cu lapte și fiertură de mei, luat de la localnici, după consemnările unui rabin, din 1170. Exista la acești păstori nomazi frăția de sânge, fiind organizați pe ginți. Aceste populații, mai ales cumanii, au avut o înrâurire însemnată asupra istoriei românilor, mai ales după 1223 (bătălia de la Kalka), când o bună parte din ei s-au creștinat. Schimbându-și modul de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de secole sub alți nomazi, pecenegi și cumani, a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite complexe funerare asemănătoare cu cele din stepele meridionale ale Rusiei-aici s-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite complexe funerare asemănătoare cu cele din stepele meridionale ale Rusiei-aici s-au aflat 1000 de morminte din secolele X-XIV ale triburilor nomade turce. După unele izvoare, populațiile nomade turanice rareori dispuneau de așezări stabile, ele locuind îndeosebi în căruțe și corturi. Din datele pe care le deținem, la est de Carpați (Moldova) s-au descoperit 60 de morminte ce pot fi atribuite

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite complexe funerare asemănătoare cu cele din stepele meridionale ale Rusiei-aici s-au aflat 1000 de morminte din secolele X-XIV ale triburilor nomade turce. După unele izvoare, populațiile nomade turanice rareori dispuneau de așezări stabile, ele locuind îndeosebi în căruțe și corturi. Din datele pe care le deținem, la est de Carpați (Moldova) s-au descoperit 60 de morminte ce pot fi atribuite triburilor nomade turanice, aflate în 36

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
După unele izvoare, populațiile nomade turanice rareori dispuneau de așezări stabile, ele locuind îndeosebi în căruțe și corturi. Din datele pe care le deținem, la est de Carpați (Moldova) s-au descoperit 60 de morminte ce pot fi atribuite triburilor nomade turanice, aflate în 36 de puncte diferite. Complexele funerare (mormintele) aparțin pecenegilor și cumanilor și datează din secolele X-XIII, dar unele morminte tumulare ale cumanilor sunt după 1241-1242, ceea ce arată că mongolii n-au exterminat cu totul pe cumani. Aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
constată și la sud de Carpați, în câmpia munteană, unde mormintele turanicilor sunt masate în Bărăgan. Complexele funerare din partea centrală și nordică a Moldovei, foarte puține, se află în vecinătatea cursurilor de apă, unde s-au instalat crescătorii de vite nomazi. Răspândirea mormintelor este un indiciu că neamurile turanice nomade ocoleau zonele de deal și cele acoperite de păduri întinse, de pildă, nu se cunoaște nici un mormânt turanic la apus de Siret, înainte de 1241. Necropolele triburilor turce din teritoriile extra-carpatice se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
unde mormintele turanicilor sunt masate în Bărăgan. Complexele funerare din partea centrală și nordică a Moldovei, foarte puține, se află în vecinătatea cursurilor de apă, unde s-au instalat crescătorii de vite nomazi. Răspândirea mormintelor este un indiciu că neamurile turanice nomade ocoleau zonele de deal și cele acoperite de păduri întinse, de pildă, nu se cunoaște nici un mormânt turanic la apus de Siret, înainte de 1241. Necropolele triburilor turce din teritoriile extra-carpatice se remarcă prin numărul redus de morminte-nomazii se deplasau în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
scurtă. O caracteristică a ritului de înmormântare la turanici sunt mormintele tumulare-la moartea nomazilor, caii erau sacrificați și depuși alături de ei. După Wilhelm de Rubruk, nomazii turanici așezau statui de piatră pe morminte (tumuli). În perioada îndelungată în care triburile nomade turcice au sălășluit în teritoriile nord-dunărene extra-carpatice, ele au stabilit legături cu populația autohtonă, românească. Pe de altă parte, pătrunderea călăreților nomazi turanici în regiunile de la nordul Dunării de Jos a provocat mari perturbații în evoluția normală a societății locale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Wilhelm de Rubruk, nomazii turanici așezau statui de piatră pe morminte (tumuli). În perioada îndelungată în care triburile nomade turcice au sălășluit în teritoriile nord-dunărene extra-carpatice, ele au stabilit legături cu populația autohtonă, românească. Pe de altă parte, pătrunderea călăreților nomazi turanici în regiunile de la nordul Dunării de Jos a provocat mari perturbații în evoluția normală a societății locale (românești). Caracterul prădalnic al migrației (năvălirii) turanicilor este reliefat de cronicile contemporane-atitudinea pecenegilor și cumanilor față de români a fost aceeași cu cea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Jos a provocat mari perturbații în evoluția normală a societății locale (românești). Caracterul prădalnic al migrației (năvălirii) turanicilor este reliefat de cronicile contemporane-atitudinea pecenegilor și cumanilor față de români a fost aceeași cu cea față de locuitorii Rusiei și Bizanțului. Neînțelegerile triburilor nomade turanice cu autohtonii se datorau economiei specifice practicate de migratori. Principala lor ocupație-păstoritul nomad de stepă-conferea trăsături aparte modului lor de viață, bazat pe mișcarea continuă în funcție de anotimp cu familiile și turmele lor. Îndeletnicirea fundamentală a nomazilor, creșterea animalelor, era

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al migrației (năvălirii) turanicilor este reliefat de cronicile contemporane-atitudinea pecenegilor și cumanilor față de români a fost aceeași cu cea față de locuitorii Rusiei și Bizanțului. Neînțelegerile triburilor nomade turanice cu autohtonii se datorau economiei specifice practicate de migratori. Principala lor ocupație-păstoritul nomad de stepă-conferea trăsături aparte modului lor de viață, bazat pe mișcarea continuă în funcție de anotimp cu familiile și turmele lor. Îndeletnicirea fundamentală a nomazilor, creșterea animalelor, era îmbinată cu expedițiile (incursiunile) de pradă împotriva populațiilor sedentare agrariene, care le procurau periodic

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de viață, bazat pe mișcarea continuă în funcție de anotimp cu familiile și turmele lor. Îndeletnicirea fundamentală a nomazilor, creșterea animalelor, era îmbinată cu expedițiile (incursiunile) de pradă împotriva populațiilor sedentare agrariene, care le procurau periodic bunuri suplimentare. Dimensiunea războinică a societății nomade era impusă de necesitatea de apărare împotriva triburilor rivale și de dorința de extindere a perimetrului de pășunat. Astfel, câmpiile din preajma celor două fluvii românești, Dunărea (Istru) și Nistru, fiind din cele mai adecvate păstoritului nomad, interesul turanicilor s-a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dimensiunea războinică a societății nomade era impusă de necesitatea de apărare împotriva triburilor rivale și de dorința de extindere a perimetrului de pășunat. Astfel, câmpiile din preajma celor două fluvii românești, Dunărea (Istru) și Nistru, fiind din cele mai adecvate păstoritului nomad, interesul turanicilor s-a concentrat asupra acestor teritorii, de unde au încercat să înlăture comunitățile umane autohtone. Rezultatul confruntărilor cu nomazii turanici a constat în reducerea așezărilor localnicilor din Bărăgan și Bugeac, începând din prima jumătate a secolului al XI-lea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
turce au locuit o perioadă îndelungată în regiunile extra-carpatice, acestea viețuiau separat de români, deosebirile radicale de sistem economic și social, ca și cele etnice și religioase, au împiedicat asimilarea și chiar apropierea între autohtoni și alogeni. În sânul societății nomade nu s-a conturat orientarea spre viața sedentară pe scară largă, ci doar forme izolate, pe alocuri. Situațiile rare de sedentarizare și creștinare a turanicilor nomazi s-au produs doar sub presiunea unor factori externi, în urma izgonirii lor din pășunile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ei, cumanii au trebuit să accepte formele economice și sociale ale localnicilor și să coopereze cu ei pe plan militar împotriva unor dușmani comuni-simbioza cu ei avea ca nucleu principal cristalizările (structurile) politice autohtone, ca și în sudul Dunării. Grupurile nomade, rămase în teritoriile extra-carpatice, după invazia din 1241, puțin numeroase, au fost absorbite cu timpul de elementele locale, integrare ce a contribuit la consolidarea clasei suprapuse (aristocrației) românești, cum a fost cazul cumanilor. În sensul acesta, nu este întâmplător faptul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nu putea fi condus din centrul său, de la Karakorum, încât, în mai puțin de un sfert de secol, s-a destrămat. Marea invazie din 1236-1241 a avut drept consecință principală și imediată constituirea unui nou stat (ulus) mongol de tip nomad în răsăritul Europei, cu centrul pe Volga, numit Hoarda de Aur (Ulus-Djuci), care va dăinui câteva secole. Noul organism politic-statal, reîntrupare a "Imperiului stepei" în Europa (al treilea, după cel hun și avar), s-a substituit stăpânirii cumane, sfărâmată de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1236-1242, a fost diferită, în funcție de considerentele economice și militare ale statului mongol. Cele mai afectate de invazie au fost stepele nord-pontice, situate între Marea Neagră și Marea Caspică, cunoscute sub numele de Deșt-i Kâpciak, unde și-au stabilit sălașele triburile nomade ale mongolilor și unde a luat naștere Hoarda de Aur. Aceste teritorii îi atrăgeau pe cuceritori deoarece erau asemănătoare, ca relief, climă și vegetație, cu ținuturile lor de origine și ofereau condiții optime pentru traiul nomad, bazat pe creșterea animalelor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]