869 matches
-
de vrăji, 4 abilități principale ale eroului și 16 secundare, mai mult de 70 de artefacte, 74 de structuri de construit în orașe. În Heroes II, în afară de cele 6 rase/tipuri de orașe mai apar următoarele 9 creaturi neutre: Pungaș (), Nomad, Fantomă, Ginn (), Meduză, Element al pământului (), Element al aerului (), Element al focului (), Element al apei (). Finalul standard/canonic din Heroes I este victoria Lordului Morglin Ironfist. În anii care urmează, el reușește să unifice singurul continent de pe Enroth și își
Heroes of Might and Magic II () [Corola-website/Science/322499_a_323828]
-
asocial, care petrece doar 15 minute zilnic pentru activități sociale. În Victoria, domeniile vitale sunt mici și se intercalează mult, pe când în centrul Queensland-ului sunt mai mari și se intercalează mai puțin. Societatea koala pare să consiste în „rezidenți” și „nomazi”, primii fiind femelele adulte și masculii mai bătrâni. Masculii rezidenți sunt teritoriali și îi domină pe ceilalți prin dimensiunea corporală mai mare. Masculii alfa tind să stea în teritoriile apropiate de femele, pe când masculii mai tineri se subordonează până când cresc
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
dă nici un semn că s-ar ostoi, Wakefield Începe să fantazeze despre cum ar fi să trăiască undeva, pe un maidan pustiu, sau, și mai bine, În mlaștină sau Într-un parc național. Citește cărți despre casele portabile și mobila nomazilor. Orice nu poți Împături și lua cu tine este o daună adusă mediului și o insultă la adresa libertății, susține un autor nomad. Wakefield scrie o notiță pe un șervețel de cocktail: „Eu cred În cort, În masa pliantă și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
am fi dorit, Helen și Anna locuiau încă acasă și erau leftere. Așa că bătălia continua. Și ceea ce odată fusese o colecție de băuturi mândră și nobilă acum se transformase în câteva sticle descompletate, jerpelite și amărâte, care călătoreau asemenea unor nomazi prin șifoniere, găleți de cărbuni și pe sub paturi, în căutarea unui refugiu. Sticlele de alcool, pline și strălucitoare, cu etichete lizibile, dispăruseră demult. Tot ceea ce rămăsese în locul lor era o sticlă lipicioasă de Drambuie, acoperită de scame, cam cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
e hotel de 4 stele? se enervă Roxanne. E o magherniță. Din cauza descrierii orașului Lijiang ca fiind „istoric“, „retras“, „așezat la poalele dealurilor tibetane“, Roxanne Își imaginase că urmau să stea Într-o vilă construită după modelul unui cort de nomazi. Cu pământ bătătorit pe jos și piei de iac deasupra, iar pe pereți tapiserii colorate. Își dorea cămile Înșeuate fornăind neliniștite În fața ușii În loc de taxiuri venite parcă din război și zeci de mii de turiști, cei mai mulți chinezi. Dar singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar fi putut trece cu ușurință drept un copil din Lijiang. Majoritatea locuitorilor erau rezultatul a secole de fuziuni operate În dormitor Între chinezi han, câteva zeci de triburi din Yunnan, și, de-a lungul timpului, aventurieri britanici, exploratori europeni, nomazi aflați În trecere și evrei În exil. Populația autohtonă rezultată devenea astfel un minunat amestec neplanificat, niciodată doi la fel, ca-n artă. Era o alergare incitantă, vertiginioasă - mirosul focurilor de dimineață, cazane din care se ridicau aburi, grătare sfârâinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și obiceiurile cele din străbuni, căci aruncată fiind la margine de lume civilizată și hărțuită de furtunile dezlănțuite din cele patru zări, a avut veșnic străjuirea relicvelor și criptelor străbune. Hoardele care au năvălit pe acest pământ românesc, descendenți ai nomazilor din secolul al VI-lea, au găsit pe aceste locuri casă și masă, fiind întâmpinați cu bunăvoință și ospitalitate românească. Drept răsplată, oaspeții nepoftiți s-au ridicat asupra românilor din acest ținut, cu foc și sabie, năvălind ca fiarele sălbatice
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de nord și de sud e păstorească și pururea în migrațiune. În timpul verei mai nu rămâne suflet de om pentru păzirea caselor neîncuiate, a căror prădare ar și fi cam ingrată. Satele bine construite se populează abia în noiemvrie, când nomazii se-ntorc de la munte cu turmele, pentru a se coborî în șesurile mai călduroase și când se-ntorc din depărtata, străinătate părinții de familie cu săcușorul de bani pe cari i-au câștigat ca cârciumari pe drumurile mari ale Bulgariei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tensiunilor străvechi dintre practicanții seminomazi ai agriculturii din zonele de deal, care ardeau pădurile și cultivau terenurile pentru cîțiva ani, lăsând apoi jungla să le reocupe și regatele constituite În văile cultivate cu orez. Problema depășea Însă nivelul geografiei regionale. Nomazii și păstorii (cum ar fi berberii și beduinii), vânătorii-culegători, țiganii, vagabonzii, oamenii fără casă, grupurile itinerante, sclavii fugari și șerbii au deranjat Întotdeauna statul. Eforturile de a sedentariza definitiv aceste populații par să facă parte dintr-un proiect permanent al
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
mai bine la apropriere, cu atât mai ușor ea poate fi transformată În sursă de venit constant, fie ca proprietate privată, fie ca proprietate monopolizată de stat, ceea ce nu este o simplă coincidență. Ilizibil Lizibil Așezări Așezările temporare de vânători-culegători, nomazi, agricultori itineranți, pionieri și țigani Orașele și cartierele neplanificate: Bruges-ul anului 1500, medina din Damasc, foburgul Saint-Antoine din Paris În anul 1800 Satele permanente, moșiile și plantațiile cu populație sedentară Orașele cu structură de tip grilă și cartierele planificate : Brasília
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
apară. Negândindu-se că poate chiar el a fost primul „mutant” pe planul sangvin. În orice caz, această grupă rară este grupa sfinților, a persoanelor spirituale cu darul vindecării (healing), dezvoltându-se din grupa A (a vânătorilor) și B (a nomazilor), care vor să îmbrățișeze toate laturile vieții, afirmând-o fără să se gândească prea bine la urmările acestei atitudini. Farmecul acestor persoane e inefabil, adevărați „zdrobitori de inimi”, dându-se ca exemple: președintele Kennedy și Marilyn Monroe, a căror existență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu specific autentic-romanes. Aterizaseră chiar lângă bisericuța ctitorită cu hramul Sfântului Mucenic Filimon, așezământ eclesiastic ce păstorea sufletele celor câteva sute de cetățeni pitorești (a doua sau a treia generație de familii ce-și părăsiseră, cu nestins regret, traiul de nomazi), actualmente trăitori relativ împământeniți și pașnici, din colțul acela răzleț de periferie. Dintr-odată, era liniște. Prea liniște. Fără lătrat și fără spectaculoasele efecte anterioare pirotehnice. Peste drum, în centrul unui mic rond de gresie, plantat cu trandafiri Carmagnole, demult
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unei mașini, o Lancia furată, În timp ce Încercau să părăsească Roma. Agentul se lansase plin de curaj În urmărirea lor - ca Într-un serial american. Pe șoseaua de centură Îi ajunsese din urmă, Îi blocase și-i forțase să se oprească. Nomadul trăsese asupra lui, dar Antonio Buonocore nu răspunsese tirului. Reușise să-l convingă să dea drumul fetei și să se predea justiției. Fiica bijutierului - o femeie de vreo treizeci de ani, plină de aur și vizibil lipsită de inteligență -, intervievată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În picioare pe intervalul dintre paturi. Stă tolănit În patul de jos, În timp ce În patul de sus stă sprijinit În cot și rîde Gărăgău, un țigan cu care s-a Întovărășit. Gărăgău are toate caracteristicile fizionomice ale rasei lui de nomazi plecați de pe Gange: e arămiu și are un nas coroiat și tăios și, deși are o privire de adevărat venerator al lui Kali, cu un set de cearcăne negre ca noaptea, nu dă senzația că i-ar păsa atît de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Prefer infinit să rămân pe aici, întocmindu-mi soarta mea de haimana din dureri și călătorii și pierzând incurabil toate legăturile prin care mă credeam atașat românilor. Nimeni din cunoscuții mei nu bănuiește ce dramă mă împinge spre existența de nomad, cât chin ascunde strechea de care sunt mândru că sunt lovit. De un an și jumătate am călătorit șase luni, pe țărmuri de mări și pe creste de munți. Nu atât curiozitatea de a vedea, de a ști, de a
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic un exterior întunecat, macerat de boală ca el-ul nomad, ficțional o vizuină luminată. Paratopia lui Blecher se reduce astfel la doi termeni societatea și spațiul literar irealitatea imediată. În tremenii lui Maingueneau, paratopia este atât lucrul de care trebuie să te eliberezi prin creație, cât și lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fel în care urmăream modulațiile și diversitățile unei bucăți de concert cu aceleași reveniri și cu aceleași teme, pe care le descopeream în compoziția durerii exact ca în muzica ce o ascult 188. Iată, așadar, una dintre ipostazele el-ului nomad manifestată în urma conștientizării ,,realității topice". Încă o ipostază generată de conștientizarea eu-ului de a nu fi decât eu este cea în care acesta se identifică cu actorii de comedie aflați în situația de a înfrunta personaje net superioare lor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pe care ne-o dă personajul blecherian este cea a ,,celui care merge din loc în loc fără a vrea să se stabilească undeva"195, indiferent unde se află, câteodată, locul îi pare străin, ipostaza cea mai potrivită fiind aceea a nomadului, a celui care caută în permanență locul potrivit. În acest sens, caracterizarea pe care i-o face menajera naratorului-personaj din Vizuina luminată ,,domnul care pleacă în fiecare dimineață în excursie" este exemplară. Revenind la distincția ,,societate topică" vs. ,,spațiul ,,literar
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sunt locuri închise, secrete, supraîncărcate de obiecte ieșite din uz, uitate sub straturi groase de praf și de care imaginația naratorului leagă un anumit mister 197 alcătuiesc fără îndoială ,,spațiul literar topic", ,,paratopia spațială", acel loc în care ,,el-ul nomad" se poate manifesta fără constrângeri. ,,Societatea oficială" ascunde acele ,,locuri în stradă, în casă sau în grădină"198 ,,spațiile paratopice" care provoacă uneori crizele naratorului-personaj, alteori o stare de euforie inexplicabilă: Ori de câte ori intram în spațiul lor, același leșin și aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu este nimic de făcut în privința acestui lucru deoarece între naratorul-personaj și lume ,,nu exisă nicio despărțire. Tot ce mă înconjoară mă invada din cap până-n picioare, ca și cum pielea mea ar fi fost ciuruită"202, singura salvare a el-ului nomad este de a crea ,,paratopii spațiale" chiar în lumea în care i-a fost dat să trăiască. Astfel, senzația și convingera pe care o are naratorul-personaj este aceea că nimic în lume nu poate merge la nesfârșit, într-un final
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
secolelor IX-XI. Extinderea locuirii autohtone în câmpie în aceste două perioade a fost determinată nu numai de sporul demografic înregistrat, ci și de faptul că, de la caz la caz a fost facilitată probabil și de numărul mai mic de alogeni nomazi prezenți aici, care preferau mai ales stepele sau luncile joase ale râurilor mai mari. De asemenea, nici regiunile montane înalte, prin structura lor geologică și prin pădurile de conifere nu au fost preferate de cei care practicau cultivarea cerialelor. Aceste
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
de podișuri și platouri submontane locuirea autohtonă este prioritară, în timp ce marea majoritate a urmelor de viețuire alogenă se concentrează mai ales în jurul unor vaduri principale ale râurilor mai mari sau în văile mai largi ale cursurilor de ape din câmpie. Nomazii, a căror ocupație principală era creșterea vitelor mari au preferat zonele de stepă din interfluviul Prut-Nistru, văile râurilor Jijia, Elan, Horincea și Bârlad și anumite areale din câmpia de est a Munteniei vecine Dunării. Conform rezultatelor înregistrate de investigațiile de
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
provenind de la veșminte, restul erau lipsite de inventar. Puținele fragmente ceramice, din umplutura mormintelor, au datat necropola în secolele XI-XII. Unele aspecte, considerate creștine (orientarea, poziția scheletelor, lipsa inventarului din majoritatea mormintelor), indică înmormântarea unor autohtoni și nicidecum a unor nomazi (pecenegi), conform opiniei autorilor. Potrivit acestor date, există indicii că, treptat, de la o etapă la alta, comunitățile autohtone au avut în preajmă grupuri alogene. Astfel, dacă pentru secolele X-XI, la Brănești nu se înregistrează prezențe străine, ulterior, în veacurile XI-XIII
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
regulă pecenegi, potrivit obiectelor de inventar. Unele precizări, din punct de vedere etnic, au fost furnizate de acele piese mai intens folosite, precum zăbalele de la Bârlad-Moara lui Chicoș, Bârlad-Dealul Țuguieta, Pogonești și Umbrărești, ce au indicat prezența pecenegilor în mormintele nomazilor din bazinul amintit; ele nu au fost atribuite uzilor, întrucât aceștia au stat prea puțin pe teritoriul românesc. Posibil ca și celelalte morminte turanice de la Banca, Bârlad-Parc, Matca, Drăgănești și Grivița să fi aparținut tot pecenegilor. În pofida acestor dovezi, prezența
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
datorează scăderii treptate a comunităților sedentare, agricole, din anumite zone geografice. Turanicii le-au impus localnicilor un tribut periodic și i-au deposedat de unele bunuri materiale. Nu sunt excluse eventualele schimburi dintre triburile migratoare și localnici (câteva obiecte, caracteristice nomazilor, fiind găsite în așezări și necropole autohtone), cum este cazul zăbalei fără curbă de la Simila-Zorleni sau a pintenului de la Dodești - Vaslui. Penetrarea ținuturilor nord-dunărene de către pecenegi (în prima jumătate a secolului al XI-lea) a impus grăbirea și definitivarea elementelor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]