863 matches
-
Gafton, se auzea tusea și fornăiala lui Marcel Gafton. „Sub apăsarea formidabilă a imenselor hoarde nomade... trebuie să intri între romani pentru a-ți afla siguranța și chiar hrana... să recunoaștem bunăvoința și chiar înțelepciunea împăraților care primiră pe acești nomazi... ceea ce istoricii numesc infiltrarea barbarilor.“ Asta să le recite Barbarilor? „Fruges, non viri“, așa spusese fratele Gerbert, dulcissimul. „Bunurile pământului, da, oamenii însă nu“... asemenea aforism îi va interesa pe Tirbușon și pe Gina, da, da, mai curând ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
condamne la moarte. în mod inconștient, grăbi pasul și se surprinse aproape alergând în nerăbdarea de a ajunge cât mai repede la jeep. Luna se ascunsese la orizont, dar simțul lui de orientare era aproape la fel de bun ca al unui nomad după atâția ani trăiți în acele deșerturi, și mai era o oră până în zori când ajunse să se cațere cu chiu, cu vai pe taluz, înjurând țânțarii ce-l atacau cu furie, ca apoi să alerge spre oamenii săi strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
indienii sioux alergând pe câmpiile din vest, urmărind cirezi de bizoni printre sonde de petrol sau centrale atomice? Există forme de viață ce împlinesc un ciclu vital și sunt condamnate la dispariție și vrem, nu vrem, asta se petrece cu nomazii noștri. Trebuie să-i facem să se adapteze sau să-i exterminăm. Sună foarte dur... — La fel suna și când am început să spunem că trebuie să-i alungăm pe francezii care conviețuiau cu noi de o sută de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sentimentalisme, și așa am făcut. Sunt lucruri care trebuie să se afle deasupra moralei burgheze și acesta e unul dintre ele. Făcu din nou o pauză, lungă și studiată. — Președintele are idei foarte clare și mi-a spus așa: „Hassan, nomazii sunt o minoritate destinată în mod logic să dispară. Să-i transformăm în muncitori folositori sau să grăbim dispariția lor, ca să evităm suferințele pentru ei și problemele pentru noi...“ — Și totuși, în ultimul său discurs, spuse timid secretarul. — Ei haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
suferințele pentru ei și problemele pentru noi...“ — Și totuși, în ultimul său discurs, spuse timid secretarul. — Ei haide, Anuhar! îl mustră ca pe un copil. Astea nu sunt lucruri care se pot spune în public, când o parte din acești nomazi te ascultă și când lumea întreagă urmărește cu atenție evoluția noastră ca țară independentă... Americanii, de pildă, au devenit marii apărători ai drepturilor umane exact în momentul când au lichidat drepturile indienilor lor. — Erau alte vremuri. — Dar circumstanțe identice. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în buzunarul de la spate al pantalonilor, și targuí-ul îl luă. Alese bancnotele mari și le rupse cu grijă în două. Păstră una din jumătăți și o puse pe cealaltă în portofel pe care îl lăsă lângă foc. — O să caut un nomad, o să-i dau jumătatea asta și o să-i explic unde poate găsi cealaltă jumătate - surâse pe sub văl. Pentru o asemenea sumă, orice beduin și-ar călări cămila o lună întreagă. Nu-ți face griji, îl liniști. Va veni cineva după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un pas ce ar fi epuizat pe oricine, dar care pentru un targuí făcea parte din viață, și zorii îl găsiră pe culmea unui deal ce domina o vale unde, cu mii de ani în urmă, cursese probabil un râușor. Nomazii știau că în valea aceea era de-ajuns să sapi o jumătate de metru ca un atankor să-ți dea apă suficientă pentru cinci cămile, așa de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ciment, dar el, Gacel Sayah, inmouchar recunoscut pentru inteligența, curajul și istețimea sa, se simțea, cu toate acestea, ca un copil prost în fața complicatei mașini întortocheate și indescifrabile. Obiectele fuseseră întotdeauna dușmanii săi, le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv și lui, ca om liber ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu apă și harnașamentul cămilei. Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dincolo de care doar francezii mai locuiau. Marea pe care nu visase niciodată s-o cunoască, la fel de îndepărtată pentru el ca steaua cea mai îndepărtată din ultima galaxie, graniță de netrecut pe care însuși Creatorul le-o pusese „Fiilor Vântului“, eterni nomazi ai tuturor pământurilor și ai tuturor nisipurilor. Ajunsese la capătul drumului său și o știa. Acea mare era hotarul universului, și mugetul ei mânios - glasul lui Alah, care îl avertiza că depășise limita forțelor sale și a ceea ce El le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pavilion ca să-și aștepte preaiubita. Câte nopți le-a dăruit destinul? Totul depinde de suveran. Când va porni la drum, Djahane are să-l urmeze. El nu anunță nimic dinainte. Într-o dimineață, va sări pe bidiviul său, nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai mare a etniei rome, se organizează spectacole la care participă romii și nu numai. Câtă deosebire între viața lor de azi și a țiganilor de altădată care se deplasau cu cortul. Deci, dacă înainte vreme erau obișnuiți a fi nomazi, era natural să nu-i afecteze părăsirea unui anumit loc. Probabil că se plictiseau să stea tot acolo, fiind învățați cu schimbările. Acum se simt legați de căminul lor oricât de modest ar fi el, de cei din jur. În
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu specific autentic-romanes. Aterizaseră chiar lângă bisericuța ctitorită cu hramul Sfântului Mucenic Filimon, așezământ eclesiastic ce păstorea sufletele celor câteva sute de cetățeni pitorești (a doua sau a treia generație de familii ce-și părăsiseră, cu nestins regret, traiul de nomazi), actualmente trăitori relativ împământeniți și pașnici, din colțul acela răzleț de periferie. Dintr-odată, era liniște. Prea liniște. Fără lătrat și fără spectaculoasele efecte anterioare pirotehnice. Peste drum, în centrul unui mic rond de gresie, plantat cu trandafiri Carmagnole, demult
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așadar că religia patriarhilor a existat sub diferite forme în timpul întregii istorii a lui Israel pentru că nu este religia unei epoci, ci mai degrabă a familiei extinse ca atare, o instituție tipică pentru întreaga antichitate și nu numai. 4. Lumea nomazilor și istoria Mai rămâne o dificultate de fond cu privire la patriarhi. Felul lor de a trăi e cel al nomazilor sau seminomazilor care se mută cu turmele lor în căutare de pășuni. Trăiesc în corturi (Gn 12,8-9; 13,3.12
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unei epoci, ci mai degrabă a familiei extinse ca atare, o instituție tipică pentru întreaga antichitate și nu numai. 4. Lumea nomazilor și istoria Mai rămâne o dificultate de fond cu privire la patriarhi. Felul lor de a trăi e cel al nomazilor sau seminomazilor care se mută cu turmele lor în căutare de pășuni. Trăiesc în corturi (Gn 12,8-9; 13,3.12.18; 18,1.6.9.10; 24,67; 25,27). Gn 18 ne prezintă cu destulă exactitate și dieta
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
egiptene și aceste picturi în special dau mărturie numai despre trecerea obișnuită a grupurilor de asiatici prin Egipt. Nu e posibil, pe baza acestor documente aproximative, să individualizăm o epocă precisă din istoria Egiptului în decursul căreia diferite grupuri de nomazi sau seminomazi proveniți din Canaan să fi coborât în Egipt pentru a se stabili aici. Unii au fost identificați cu hicsoșii, o populație asiatică care a reușit să guverneze Egiptul pentru aproape două secole (1730-1550 î.C.). Punctele de contact
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
argumentul forte - celelalte povestiri despre Abraham nu fac referință la originea sa mesopotamiană. Abraham trăiește în țara Canaanului ca și cum ar fi a sa. Nu este considerat un străin și nu se comportă ca un străin. Trăiește mai degrabă ca un nomad ce se mută cu turmele sale după necesități. Când vine seceta (Gn 12,10), nu se întoarce „acasă”, spre Mesopotamia, ci coboară în Egipt (12,10-20) sau în Filisteea (20). Povestirea din Gn 24, în care slujitorul lui Abraham se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
egiptean, papirusul Anastasi V. El conține un raport al unui oficial de la frontiera dintre Egipt și pustiul Sinai despre un eveniment întâmplat în timpul serviciului său. Egiptul instalase puncte de observație la frontiera de est a țării pentru a supraveghea infiltrarea nomazilor proveniți din peninsula Sinai sau fuga sclavilor scăpați din Egipt. În acest raport, oficialul spune că unii sclavi au reușit să scape de supraveghere ascunzându-se noaptea între trestiile din mlaștinile din regiune. Trebuie să amintim că, înainte de construirea Canalului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
În picioare pe intervalul dintre paturi. Stă tolănit În patul de jos, În timp ce În patul de sus stă sprijinit În cot și rîde Gărăgău, un țigan cu care s-a Întovărășit. Gărăgău are toate caracteristicile fizionomice ale rasei lui de nomazi plecați de pe Gange: e arămiu și are un nas coroiat și tăios și, deși are o privire de adevărat venerator al lui Kali, cu un set de cearcăne negre ca noaptea, nu dă senzația că i-ar păsa atît de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
semnul alianței (Ex 12,44.48; cf. Ios 5,11). i) Nu este ușor de stabilit care a fost originea și contextul în care a apărut această celebrare. Unii savanți cred că mediul său originar este o societate formată din nomazi pentru că lipsește orice referință la agricultură și totodată sărbătoarea nu-și găsește sensul într-o societate sedentară. Ritul său poate fi explicat mai ușor făcând legătura cu obiceiurile antice specifice nomazilor, în contextul așa-numitelor „rituri de trecere”, ca de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că mediul său originar este o societate formată din nomazi pentru că lipsește orice referință la agricultură și totodată sărbătoarea nu-și găsește sensul într-o societate sedentară. Ritul său poate fi explicat mai ușor făcând legătura cu obiceiurile antice specifice nomazilor, în contextul așa-numitelor „rituri de trecere”, ca de exemplu dinspre pustiu spre pământul cultivat și invers. Această teză este respinsă de faptul că, contrar opiniilor curente, izvoarele nu descriu niciodată Israelul preistoric ca un grup nomad, ci întotdeauna ca
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
exemplu dinspre pustiu spre pământul cultivat și invers. Această teză este respinsă de faptul că, contrar opiniilor curente, izvoarele nu descriu niciodată Israelul preistoric ca un grup nomad, ci întotdeauna ca migrator (Soggin 1997, Partea II, Introd.; trebuie subliniat că nomazii și migratorii nu sunt două categorii identice!); în plus, riturile de acest fel sunt atestate și la popoarele sedentare. Va fi mai simplu și în același timp mai sigur să afirmăm că aceste rituri au apărut în preistorie, dar într-
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de la rădăcina mășaș, „a fi fără gust”; Kellerman 1984), are în limba ebraică semnificația de „pâine nedospită”. Astăzi este produsă în formă de biscuit, un fel de pișcot de culoare gri închis, fără gust. Deseori a fost identificată cu pâinea nomazilor, o turtă frământată din diferite cereale, nedospită, coaptă pe cenușă sau pe o planșă metalică. În contextul civilizației agricole cananeene nu era un produs obișnuit ca în mediul nomad sau seminomad, ci era pregătită și consumată ca excepție, ceea ce dădea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
i-am scos din țara Egiptului”. În acest context, tocmai referința la exod trezește suspiciunea: după cum au notat și alți cercetători, aluzia la pustiu nu ne face să ne gândim la acoperișul făcut din ramuri, ci mai degrabă la cortul nomadului sau al seminomadului pentru care, spre deosebire de primul, este o adevărată locuință. Acest fapt confirmă presupunerea că obiceiul de a ridica „colibe” e caracteristic mai degrabă într-un mediu cu specific agricol, astfel că sărbătoarea se aseamănă cu cea descrisă în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sentimentele unui om ― ne lămurește cum a ajuns un păstor nomad să se fixeze într-un loc: îndrăgostindu-se. Deși fiecare loc pe unde am trecut a lăsat urme în psihologia mea, eu m-aș putea socoti și azi un "nomad". Ideea că sunt un intelectual venit de la țară nu mă mai satisface. E prea generală. Făgărașul, unde am absolvit ultima clasă de liceu, mi-a dat, pe lângă unele bucurii, nu tocmai conforme cu regulamentul școlar, măsura plictiselii într-un oraș
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu atribuim relevanță istorică fragmentelor biblice în chestiune, pentru că ele răspund în principal unor interese teologice. Bazându-se pe mărturia unor texte egiptene din secolele al XIV-lea - al XIII-lea î.C. care atestă prezența unui toponim „Yahu” printre nomazii Șasu, locuitori ai regiunii de la sud de Edom (cf. Blenkinsopp, 2008), unii autori au susținut că cultul lui Yhwh provine din tradiții de origine meridională. Această presupusă origine meridională ar găsi confirmare în unele texte biblice conform cărora, manifestarea glorioasă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]