536 matches
-
de o oră. — Probabil că trebuie să te întorci la serviciu, spuse ea. El se răsuci, rânji și-și scutură capul de băiețel. Inima ei nesăbuită de mamifer se înmuie din nou. Du-te, îi spuse ea. Îndemnul părea ușor, nonșalant. Vezi-ți de treabă. Probabil că ești mort de foame. Poate că o să... îmbuc ceva la repezeală. Ea-l îndepărtă cu un gest, expediindu-l, binecuvântându-l. El avea nevoie de mai mult. —Marți? Ea se mulțumi să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să se bucure că ne vede. — O să avem nevoie de un șofer bun de taxi. Nu cred că ți-am spus că mi-am vândut MG-ul. —Dar iubeai mașina aia! am exclamat. Mark își frecă mâinile cu un aer nonșalant. —Era doar o mașină. Știam însă că fusese o lovitură pentru el. Alfie nu schiță nici un gest la apariția neașteptată a soțului meu. Nu a spus nimic de bulinele roșii și albastre sau incidentele misterioase cu mângâieri de degete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să mergi drept înainte de parcă nu-ți poți imagina cum cineva ți-ar putea schimba traiectoria. Am observat că mi se alăturase unul din bodyguarzii lui Baby. Una din fetele crețe a spus ceva în urma noastră, dar am fluturat mâna nonșalant și am spus: —Jacques a spus că e OK, și am continuat să merg. Nu am fost urmăriți. La capătul scărilor am schimbat un zâmbet victorios cu însoțitorul meu și ne-am cumpărat amândoi bere, să sărbătorim succesul echipei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în picioare, ca într-o scenă de film derulată înapoi, unde personajul după o explozie se ridică, în mod miraculos într-o singură bucată. —Bună, a spus, cu ambele mâini băgate în buzunarele de la jachetă, balansându-se pe călcâie, la fel de nonșalant ca și cum încă ar mai fi fost la expoziție. Nu te-ai grăbit deloc să vii acasă, nu-i așa? Nu mi-a plăcut niciodată să fiu subestimată. Tonul vocii mele era la fel de tăios ca un bisturiu. — Ești foarte norocos că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu! — Vrea să știe cu ce-ar dori signore să-nceapă, m-a anunțat Maimuța după ce Lina a vorbit a doua oară. — Signore, am răspuns eu, vrea să-nceapă cu începutul... Ah, iată o replică foarte isteață, de-a dreptul nonșalantă, ce mai, însă rămânem în continuare încremeniți, și eu și măciuca mea sculată, despuiați și fără cale de scăpare. În cele din urmă, cea care ne pune în mișcare e Maimuța. Se apropie de Lina, se înalță deasupra ei (of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
maiorul Moga se adresează cu glas ușor încordat comandantului: "Momentul mult așteptat se apropie." La ce anume se referă oare? Când ajung pe drumul unde sunt parcate mașinile, amândoi observă un tânăr și destul de chipeș ofițer german ce fumează rezemat nonșalant de aripa vehiculului. Nu pare să aibă mai mult de treizeci de ani. Uniforma elegantă, bine croită, scoate în relief trupul înalt și suplu. La apariția lor, strivește țigara sub talpa cizmei apoi se prezintă cu multă politețe. Căpitanul conte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de grabă. O foiță albă, punctată de un strop de sânge, acoperă tăietura. Domnule locotenent, sunt plutonierul șef de post Căprăroiu Gheorghe. Raportez că am doi prizonieri americani, găsiți la marginea satului de numitul Samoilă Vasile. În rest nimic deosebit. Nonșalant tolăniți pe scaune, aviatorii privesc la el continuând să mestece impasibil gumă. Unul dintre ei, mai închis la culoare, tipul hispanicului în vinele căruia se pompase cu foarte multă vreme în urmă sânge anglo-saxon, îl măsoară fără să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și nu îmi este greu să-mi dau seama când văd unul. Dedicat cauzei ca și tine? Bineînțeles. De altfel mama și sora lui au sfârșit la Ravensbrück89 tocmai pentru aceste convingeri. Un sfat. Spune-i să poarte pălăria mai nonșalant, pe o sprânceană. Nici un bucureștean care se respectă nu o poartă ca pe o caschetă militară. Da, am să am grijă să-i spun. La revedere, Rosa. Ai grijă de tine. Aveți grijă de voi. La o bună revedere, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte, samsari eleganți, cu ceva dur, periculos, în înfățișarea lor, alături de partenere puternic platinate, cu aspect insipid, care etalează nonșalant bijuterii și mătăsuri scumpe, politicieni împreună cu familiile lor, ziariști cunoscuți. Și mulți, foarte mulți ofițeri nemți care petrec în București așa cum nici la ei acasă nu pot să o facă. Brusc, muzica încetează. Se aude un "Ah!" general, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cunoștința lui de către locotenentul major Licheardovici Iorgu. În consecință, operațiunea va decurge conform planului deja întocmit." Avusese o scurtă, dar intensă și dură discuție telefonică cu Licheardovici, care la întrebările lui directe și punctuale privind motivația acestui iresponsabil comportament răspunse nonșalant că nu înțelege aceste manifestări sentimentalo-umanitare burgheze care nu-și au locul într-o țară a cărui popor s-a mobilizat în totalitate alături de marea Uniune Sovietică în lupta împotriva fascismului sub lozinca "Totul pentru front, totul pentru victorie". Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cerul acoperit de nori prevestitori de ploaie. Coborînd în stradă, o porni pe jos înspre redacția „Investitorului”, aflată în centrul orașului, într-o zonă cu clădiri vechi din preajma bisericii armenești. Doru Ionescu îl aștepta pe trotuarul din fața sediului redacțional, fumând nonșalant dintr-o țigară și îl recunoscu el primul, precipitându-se să îl îmbrățișeze călduros. Intrară apoi în redacția ziarului, situată într-un imobil interbelic frumos cândva, dar deteriorat de foștii locatari și aflat în curs de renovare, despre care Doru
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
apară la unul din showurile lui televizate pline cu reclame pentru pastă de dinți, tampoane pentru dame și hrană pentru pisici, și vru să-l abordeze pe un cunoscut analist economic, aflat într-un grup învecinat, cu o geantă agățată nonșalant de umăr și cu fruntea transpirată, în legătură cu o problemă care-l frământa, dar tocmai atunci își auzi telefonul zbârnâind în buzunarul de la piept și se văzu nevoit să iasă în hol ca să poată vorbi în voie. Era Camelia care, cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
urecheați; și bum, bum, bum, a tras vreo sută de focuri, împușcând tot atâția iepuri; un tovarăș l-a întrerupt și l-a întrebat: "Ia stai, dom-le, dar arma când o mai încărcai?" La care povestitorul i-a răspuns nonșalant: "Dar ce, atunci mai aveam timp să încarc arma?" Dacă stau strâmb și gândesc drept, respectivul vânător este perfect nevinovat, un înger, pe lângă un demagog înrăit. Despre pescari, nu pot spune decât, că sunt niște copii mari, care vorbesc și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iar ghirlandele de fum Îngroșau aerul. Era o lumină de bârlog de opiomani și se potrivea, căci Rex deja scosese din buzunar o țigară cu hașiș și o aprinse cu un chibrit. Rex stătea pe un pat, Jerome pe celălalt. Nonșalantă, Obiectul se așeză lângă Rex. Eu stăteam În mijlocul camerei, cocoșată. Îl simțeam pe Jerome cum mă privește. M-am prefăcut că mă uit prin cabană, dar apoi m-am răsucit, așteptându-mă să-i Întâlnesc privirea. Dar nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care un cățel își cară puricii, scărpinîndu-se din când în când și azvîrlindu-i peste cei din jur. Era pentru prima dată când ieșea din țara lui, deși avea aproape treizeci de ani, și-și închipuia probabil că poți transfera pălăvrăgeala nonșalantă de la o bere, din Belgradul natal, în mediul acela artificial, antiseptic și extrem de corect politic (pentru că nici nu se poate altfel în comunitățile internaționale) unde se pomenise dintr-o dată. Acest băiat, și-au dat seama curând cu toții, putea fi stângaci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
el În poziția de control. — Întrebarea e dacă ai produs vreodată vreun lungmetraj. Desert Rose clipi, radiind de fericire, de parcă ar fi fost În stare să mănânce un bărbat ca David la micul dejun. — Bineînțeles că am produs! minți ea nonșalant. Am produs lungmetraje pe toate continentele, În Africa, India și Europa. E genul meu de subiect. — Păi, atunci ar trebui să stăm de vorbă, spuse David. — Minunat! În cazul ăsta, te invit miercuri la deschiderea ART L.A., În Centrul Civic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din L.A., chiar pe plajă, pe Ocean Avenue, la câteva minute distanță de-aici. Apoi, cu zâmbetul lui contagios, se Întoarse spre cei doi care-l Însoțeau și Întrebă: Mergeți la petrecerea de la Viceroy? Fac eu cinste, desigur, adăugă el nonșalant. Adică era dispus să arunce 450 de dolari, bani gheață, doar ca să o vadă câteva ore? Kitty se Înflăcără și, până să-și dea seama bine ce face, Îi oferi gratis catalogul gros al lui Desert Rose, Îi scrise chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
falși... Făcu o pauză. Dar știi ce? M-am adaptat imediat. Zâmbi la autoironia mult exersată. Zâmbi și ea. — Și australianul ăsta era tot un partener de afaceri de-al tău? — Nu, l-am cunoscut În timp ce te așteptam, zise Matthew nonșalant. După cum vorbeați, am crezut că sunteți prieteni vechi. — Sunt un tip prietenos, zise el. Și tu ești destul de prietenoasă, nu-i așa? — Da... Oriunde m-aș duce, se găsește Întotdeauna cineva care să intre În vorbă cu mine. Uneori nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de la biblioteca publică, îl vârî fără să se sinchisească, în buzunar“. Care va să zică, îl șterpelește distrat, neuitând totuși să-nsemne, în vederea continuării delectării Nastasiei Filipovna, prin „îndoirea“ filei... (detest tipii, de orice calitate intelectuală ar fi, da, monștrii ce boțesc astfel, nonșalanți și bestiali, „obiectul plăcerii“... Mâșkin putea improviza un semn, o sforicică, o ață, ceva acolo... sau să memoreze numărul... ba nu, exclus!, Idiotul nu prea ține minte, avea și crize epileptice, mă rog... o!, în nici un caz, mă înfurii brusc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
De ce? Iată care este povestea: Eram în vacanță în vizită la mama mea, în Florida. Patty se plângea în legătură cu cariera pe care o avea în afacerile imobiliare. Îi displăcea orice era legat de acest business, cu excepția banilor. Într-un mod nonșalant, i-am propus o sugestie, de fapt o predicție: „Ei bine, dacă urăști atât de tare ceea ce faci, ce-ai zice să pui bazele unei firme de vestimentație, cum a procedat tatăl tău cu câteva decenii în urmă? Cămăși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
dinspre terasă. Sprijinită de marginea șemineului, mâna dreaptă își joacă degetele subțiate la vârfuri. Dar cum ar putea detecta Profesorul, din cealaltă parte a camerei, via emoție care s-a declanșat de câteva clipe în sufletul lui, de când, plimbându-se nonșalant prin salon, a zărit ușa dinspre terasa cu clematite - deschisă ? Da, uluitor fapt, într-adevăr ! Ușa dinspre terasă, pe care obișnuiții casei o știu dintotdeauna a fi închisă, iat-o îndepărtată de o palmă ! Iar dacă este deschisă acum, tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Îmi Împing servieta sub scaunul din față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacîmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zîmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lîngă mine nici măcar n-a ridicat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgîndești ?“ Iar eu Îi voi spune... CÎnd ajung la birou, Paul se tîrăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mîinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întîlnire, Încă neterminată, tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sînt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-te la pozele astea. Dacă recunoști pe careva, spune-mi. Nu-ți cer mai mult. Valburn făcu ochii roată pe poze, mai Întîi pe foile cu fețe, zeflemitor, dar totodată și curios. Trecu apoi la revistele cu muduri În costume - nonșalant, ca un adevărat homosexual sofisticat ce era. Jack stătea aproape de el, urmărindu-i privirile. La sfîrșit cărțulia cu orgia. Timmy văzu sîngele fals, de cerneală, și continuă să se uite. Jack văzu cum Îi palpită o venă de la gît. Valburn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]