515 matches
-
când totul avea să se liniștească. Mai erau doar câteva săptămâni la urma urmei, acum că o puseseră mai devreme din cauza bolii lui Ralph. — Nu-ți face griji. Poate se va adapta acolo. Sunt sigur, spuse Laurence cu o siguranță nonșalantă. Acum, uite ce e, draga mea, avem niște lucruri de lămurit. — Da. Sigur. Cu ce începem? Se așeză mai bine pe scaun și, cu un oftat aproape imperceptibil - dar care nu-i scăpă totuși Camillei -, îl ascultă cu toată atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu o oră Înainte de a păși spre altar, ca să nu mai spun că Dan m-ar omorî dacă i-aș spune maică-sii fără să fie și el de față. — Am tot ronțăit snacksuri În ultima vreme, spun eu cu nonșalantă, Încercînd să ofer o explicație pentru talia mea, care ia proporții rapid. — Snacksuri? exclamă Linda Îngrozită. Majoritatea mireselor slăbesc, Ellie, nu se Îngrașă, pentru Dumnezeu. Ce-o să ne facem? Vocea ei atinge limitele isteriei, iar eu sînt martora uimită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
făcută de Bruce Weber, zic. Probabil că ai văzut-o. Calden. Am luat trei premii pentru ea. Bruce a lucrat bine. În cele din urmă, Își ciulește și el urechile. — Calden? Hotelurile? — Da. A sosit clipa să fiu eu cea nonșalantă și plictisită. — Cu ce te ocupi acolo? E atît de dornic să vorbim Încît Îi atîrnă, practic, limba din gură, pentru că sus-menționata campanie fusese una de un succes imens și orice profesionist (chiar cîțiva dintre cei care nu sînt) o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că am ieșit În oraș să mă distrez. Mă Înveselește oarecum vestea că și Dan e foarte nefericit. — Ar fi trebuit să mă vezi azi-noapte. — Presupun că atunci arătai grozav. — Se Întîmplă ca exact ăsta să fie adevărul, răspund eu nonșalant, hotărîndu-mă să mă opresc din mințit pentru moment, căci, dacă e cineva În lume care poate mirosi o minciună, apoi Emma e aceea. — Oricum, mai slăbește-mă. Nu te văd cu lunile, apoi Îmi apari la ușă și mă insulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe lumea asta nici o justificare a refuzului meu de a o vedea sau de a-i permite să mai facă parte din familia noastră. — Ce mai face Dan? Întreb eu ca să rup tăcerea stînjenitoare și luîndu-mi un ton cît mai nonșalant posibil. Mă Întreb dacă Îmi poate spune ceva ce nu știu, dacă a aflat de Lola, dacă știe la ce se gîndește fiul ei, ce simte el sau ce planuri are În privința noastră. De fapt, dacă mai există un noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mari onoruri. De altfel, Încă din vremea când era doar un cercetător asiduu și strălucit, Fioravanti menționa printre cunoscuți doar pe cei de pe urma cărora avea vreun profit - făcea niște aluzii extraordinare la numele unor personalități influente, pe care le arunca nonșalant În conversațiile cele mai banale, ca și când ar fi făcut referire la anumite contacte frecvente. Dintotdeauna fusese un tip calculat. Un pătrunjel care făcea rădăcini În toate câmpurile potențial fertile. Lăsa să se creadă că joacă tenis cu consilierul, că merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bine cu un halat de nylon ? Înșfac o curea, mi-o strâng în jurul mijlocului și-mi ridic halatul până când e cu vreo șapte-opt centimetri mai scurt, cum purtam la școală. Bună ! spun către imaginea mea din oglindă, și-mi dau nonșalant părul spre spate. Bună, Nathaniel. Bună, Nat. Tot ce-mi mai trebuie acum e o tonă de dermatograf dat aiurea, și-o să fiu exact ca pe vremea când aveam paișpe ani. Îmi iau portfardul și petrec cam zece minute aplicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mirosul delicios, mă simt brusc mult mai ușoară ; aproape euforică. Strada e scăldată de lumina blândă a serii și ultimele raze de soare îmi încălzesc umerii. Îți stă foarte bine cu părul așa, apropo, zice el. — A, mersi. Îi zâmbesc nonșalantă. Nu e mare lucru. Fâl. Trecem podețul și ne oprim să privim râul. Potârnichile albe se scufundă în căutarea hranei, iar soarele presară apa cu pete de chihlimbar. Un cuplu de turiști se fotografiază unul pe altul și mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Așa. Deci... am rămas doar eu și Nathaniel. Singuri-singurei. Până la ora opt diseară. Cam ăsta e în mare scenariul. Ceva începe să zvâcnească înăuntrul meu. Ca un dirijor care stabilește ritmul ; ca o introducere. Mă răsucesc pe călcâie cât de nonșalantă pot și pornesc înapoi spre casă. Când trec pe lângă un rond de flori mă opresc chiar și mă uit la o plantă la întâmplare, ținând frunzele verzi între degete. Cred că aș putea să trec puțin pe la el și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-se în obraji de jenă, sperând că nu s-a prins nimeni. Dar Nathaniel se răsucește încetișor spre mine, amuzat la culme. E limpede că m-a auzit. — Noapte bună, Mary Ellen. Ridică din sprâncene. — Noapte bună, Jim Bob, răspund nonșalantă. — Sincer, mă văd mai degrabă ca un John Boy. — Hmmm. Îl măsor bine din priviri. OK, dacă ții tu, poți să fii John Boy. Când eram mică eram topită după John Boy. Lucru pe care evident nu i-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi Împing servieta sub scaunul din față. Uau. Chiar că e plăcut. Scaune largi, suport pentru picioare și tot tacîmul. O să fie cea mai plăcută experiență de zbor din viața mea, Îmi spun apăsat. Ridic centura și mi-o fixez nonșalantă, străduindu-mă să-mi ignor tresăririle nervoase din stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zîmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lîngă mine nici măcar n-a ridicat ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgîndești ?“ Iar eu Îi voi spune... CÎnd ajung la birou, Paul se tîrăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mîinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne tăcerea. Fără veste, observ lista cu idei de locuri de Întîlnire, Încă neterminată, tronîndu-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cît pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bîrfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sînt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Închise, deși de regulă susținute de ideologii de stânga, sunt (anti)utopii sectare, abolesc diferențele sociale În interior și le traduc În termeni organiciști În exterior; potrivit acestui paradoxal tip de ideologie, libertatea de a fi tu Însuți se exercită nonșalant, „natural”, exclusiv În interiorul grupului de indivizi identici (până la perpetuarea grupului prin adopții, fertilizare in vitro etc.); În lumea largă, marginalul nu poate avea decât o existență de activist revoluționar. Din nefericire, o atare conduită a marginalilor, care se extinde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
La asta nu mă gândisem. Și-a frecat mâinile. Se poate face o avere, i-a spus el lui Hugo sclipind de fericire. —Da-aa. Dar trebuie să vă mișcați repede dacă vreți să faceți avere, i-a replicat Hugo nonșalant. După cum desigur vă imaginați, de locul ăsta este interesată foarte multă lume. Nu era nevoie să-i spună omului că felul în care se manifesta respectivul interes era dorința agenției să scape de casa cu pricina. —Chiar așa? Da, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuială. Terchea-berchea, complet detașat, își săltase boturile cafenii ale espadrilelor pe o stinghioară a scaunului din față. Șușotind tot mai nonșalant versuri tot mai pasionale și tot mai greu catalogabile peste nivelul obișnuit al unei Poște a redacției... În curte, cu mișcări de câine ud, clădirea se scutura de ultimele ei olane. Mi-am zis înspăimîntat: "Uite, domnule, la dânșii, ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care răzbate și din fotografiile vechi: reîntoarcerea a ceea ce este mort. Nota definitorie a poeziei lui Mircea Ivănescu trebuie căutată însă mai cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudosonetele din ciclul mopeteiana (incluse în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trăsături specifice prozei, narațiunea și descrierea fiind aici procedeele dominante. De altfel și dispunerea în pagină sugerează același lucru, propozițiile succedându-se într-o totală indiferență față de criterii de natură metrică sau prozodică. Stilul este colocvial, de o familiaritate glumeață, nonșalantă, iar elementele de oralitate („păi”, „să vă zic”, „am dat o raită”) se împacă foarte bine cu aluziile livrești și calificările exotic-extravagante („figură oriental-aristocratică”, „lene flajeolată”). Pasajul cel mai semnificativ rămâne, desigur, acela în care este creionat portretul protagonistei, „fata
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Al. Paleologu) și cu o stăruire nedezmințită în zona luminos-obscură a ființei ce se revelă/ascunde în chip heideggerian?”. Dacă domnul academician îl tratează de sus pe Alexandru Paleologu, un senior al culturii române contemporane, despre revista noastră domnia sa scrie nonșalant că susținem „publicații literare din România care au rezervat spațiu generos unor atacuri violente asupra lui Eminescu”. Sub ce formă s-a manifestat această susținere dl Cimpoi nu scrie, lăsându-ne pradă ipotezelor. Am recomandat cumva teme de dezbare revistelor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu se confundă cu pronumele Eu, acesta fugind din Sinele anxios pentru a se identifica iluzoriu cu alții Simplu joc ingenuu? Amăgitoare nostalgie de întregire? Pe marginea acestui Eu plural, subiect de tropisme și ipostazieri factice, ironistul fantazează liber, aparent nonșalant: "Mă distrez de minune cu mine. / În diminețile foarte senine de primăvară / mă salut cu "un salve" și mă duc la plimbare". Alteori, el e Napoleon ori Socrate, însă transferul de personalitate nu se oprește aici. "Alcibiade, mă mustru, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican; textul e doar un distih: Un om din Tecuci avea un motor dar nu i-a folosit la nimic. Oricum l-am defini, Mihai Ursachi își joacă rolul ca un actor, aparent nonșalant, în realitate copleșit de tristețe. Ironia e formă de disimulare, inclusiv de dedublare. Niște "povestiri" sunt două poeme cu titlu identic: Din reveriile domnului R. În realitate, "singuraticul" domn R. (supranumit Neboulon) din al doilea text e un purtător de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și o capră care erau hrănite din bugetul instituției. Au sfîrșit banal, adică la cuptor. Am mai observat, cu privire bazedoviană, că mașiniștii creșteau, în alt teatru, în subsol, iepuri (îi mai și vindeau!). La Baia Mare, în podul teatrului, zburau nonșalant ciori, care mai și croncăneau, în timpul reprezentației, spre derutarea publicului. La Bacău, la Animație, un tîmplar avea porumbei și-i vizita de două ori, pe zi. Directorul îngrijea și el o cățea (Jenița), care composta vizitatorii ce intrau, ca fraierii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
singurătate și frică". În oricâte feluri va fi spus, înainte, Ovidiu Nimigean adio dragelor poezii, următoarea sa carte de versuri, Nicolina blues (Editura Cartea Românească, București, 2007) arată că ele s-au încăpățânat să ignore avertismentul poetului și să continue, nonșalante, atacul programatic la adresa Vieții care, orice s-ar spune, nu poate să sufoce Textul. În cel mai bun caz, cele două realități pot doar concura; căci, în termenii poetului, "natura noastră se umple de o descărcare proaspătă, aurorală, de bios
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet/emițător, o relație pe care se bazează o întreagă tradiție artistică. Și aici, prin urmare, Nicolae Panaite își asumă perfect nonșalant riscul operării cu functori lirici imediat recognoscibili, preferând să rămână fidel modelului modernist, recunoscut de altfel în elementele de paratext (a se vedea, spre exemplu, motto-ul extins al cărții, selectat dintr-un cunoscut poem al lui T. S. Eliot
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Alexandru Mălin Tacu până la 17 ani și adunate, postum, în Călătorul profund (Editura Entuziast S.R.L., Iași, 1993), poartă însemnele vârstei (biologice și poetice) la care sunt scrise: exaltarea juvenilă, descriptivismul abundent, dorința experimentării formulelor poetice considerate de avangardă. Adolescentul exersează, nonșalant, discursul suprarealist sau cel expresionist (Sania, O pasăre albă pe marginea lumii, Salamandra, Buchetul de garoafe), dar cochetează la fel de relaxat și cu poezia de inspirație orientală (seria de Hai Ku-uri) ori cu pe nedrept repudiata specie a pastelului (Fascinație, Viola
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]