1,111 matches
-
negative, transcrise de Kafka în Jurnalul său, ale familiei sale despre activitatea sa de scriitor, cea a unchiului spunând "mereu aceleași platitudini", parcurgând cu privirea hârtiile de pe masa lui Kafka sau ale tatălui căruia îi oferă cartea ("pune-o pe noptieră"). Sfârșitul fragmentului este interesant fiindcă el aduce mai puțin un răspuns și mai mult o completare la ceea ce precede, cu lumina vie care străpunge întunericul, reprezentată de această cameră "în care erau larg deschise mai multe ferestre" și în care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o margaretă care, în loc să atace cobra, îi cântă.” (O. Paler, Viața..., 58) e. multiplu: Vino, tinere / ia țărnă în pumn și mi-o presură pe cap în loc de apă și vin. / Botează-mă cu pământ.” (L. Blaga, 87) „Lumina lămpii de pe noptieră vine însă din spatele meu, încât fața mea e într-o umbră ușoară, pe când e luminată în plină față, iar umerii i-au căpătat luciri de sidef.” (C.Petrescu, Procust, 302) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când complementul opozițional
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lasă obrazul stâng nebărbierit, susținând că s-a bărbierit, chiar și când i se pune o oglindă în față. Neglijează orice obiect plasat în partea stângă a camerei și o roagă pe asistenta medicală să-i dea radioul aflat pe noptiera stângă. Rugat să prindă cu mâna dreaptă, mâna stângă (arătându-i-se cum se face), nu reușește niciodată să execute ordinul. Iată rezultatul testului de încercuire a literelor A din pătrat realizat într-o lungă perioadă de timp: Testul de
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
moartea unui anume Grinberg, opozant sovietic ce-și petrecuse câțiva ani în lagăre, fusese expulzat în Occident, colaborase la o stație de radio disidentă. Ziaristul preciza că Grinberg murise la München, într-un apartament minuscul, uitat de toți, având pe noptieră un talmeș-balmeș de hârtii: scrierile sale care nu mai interesau pe nimeni, facturi pe care nu le mai putea plăti, scrisori... — Ghicești despre cine e vorba? Mi-au trebuit câteva secunde pentru a scotoci prin amintiri, între Rusia și Occident
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care a fost într-o tensiune permanentă. În momentul în care am realizat că sunt într-adevăr liber, am căzut! Nu m-am mai putut ridica din pat. Nici măcar să mă ridic în șezut nu mai puteam. Am bătut în noptieră până a venit bătrâna care îngrijea de pensiune. Fata ei era, de fapt, proprietară dar bătrâna întreținea pensiunea. Apoi a venit Max Bănuș și m-au dus cu pătura până la o mașină, că nu mă puteam ridica. I-am rugat
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am înțeles"! Și n-aveam nici timp ca să-mi pună mie probleme de ordin politic sau să discutăm așa ceva, pentru că primau problemele de serviciu. Uneori veneau la mine numai să bea. Și-i lăsam în camera oficială unde aveam o noptieră cu vin și țuică, un aperitiv: mâncau, beau și plecau. Că altfel nu puteam să stau printre ei. Cam asta a fost toată viața mea de la 18 ani: numai navetă și iar navetă, până când am ieșit la pensie, la 60
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Goncourt, îi va fi decernat pentru romanul "Ombres errantes", primul volum al unei trilogii. Noi ne-am oprit la Terasă la Roma, în traducerea ireproșabilă a lui Emanoil Marcu, volum apărut la Editura Humanitas (2002, 144 p.), colecția "Cartea de pe noptieră". Ni se oferă un fel de scurtă monografie a vieții și operei lui Meaume, gravor din veacul al XVII-lea, Quignard reușind să ne facă să credem că protagonistul narațiunii merită să fie scos din anonimat datorită aventuroasei sale biografii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din tinerețe, adică neamurile noastre (foto 13). Grădina foarte cumpătat îngrijită mai păstrează urme din vegetația de altădată: aleea, nucii, salcia reîntinerită, pâlcul de vie, zmeurișul, bujorii... Am revăzut camerele, cămara (altădată împovărată cu dulcețuri și nuci, și struguri), soba, noptiera, unele fotografii... Așteptam, parcă, să apară și Domnii... Ne-au surâs... doar din poze! (foto 14). Proprietarul nu ascundea faptul că face lucrurile cu mare răspundere că, din locul unde sunt înmormântați foștii stăpâni, domnii, se vede direct acasă și
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
o sâmbătă, noi, cei mai tineri și mai în putere, făcuserăm curățenie prin toate saloanele și spre seară ajunseserăm la cel mai mic, de vreo opt paturi, în care se afla și generalul Arbore; a vrut să-și spele singur noptiera. Am insistat să o lase pe seama noastră, dar n a cedat. Apoi, obosit, s-a întins în pat. După zece minute, în timp ce vorbea cu noi, și-a dus mâna la tâmplă: Ah, ce durere de cap! Când am voit să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Capitolul 1 În camera de cămin, Cristi își număra puținii bani rămași după ce-și luase o cămașă nouă și își satisfăcuse capriciul de a-și cumpăra și puțin tutun. I-a ordonat și i-a ascuns în sertarul noptierei, în cutia apei de colonie franțuzească, în spatele sticluței pe jumătate goale, care spera să-l țină măcar până după sărbători. Nu-și permitea alta prea curând, ar fi însemnat să taie de la mâncare cel mai probabil, și nu c-ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
atât de important acum, zâm- bește ea. — Bine, fie. Domnișoară fără nume, credeți în dragoste la prima vedere ? — La prima, la a doua, la a treia, cred în orice dragoste ar fi atâta timp cât există blănuri, bijuterii și portofele uitate pe noptieră. Ha ! râde Mamutu’ din spate, ce ți-a zis-o. — Și-acum, dacă vreți să mă scuzați, am o întâlnire impor- tantă. — Vă grăbiți, așadar ? — Mă grăbesc, da. Unde mai exact ? intervine Pribeagu. Ea nimic. — Mi-a făcut plăcere, domnișoară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
când nici nu împliniseră zece ani. Câte puțin, cât puteau, zi de zi, iar hardughia se transforma treptat în cel mai frumos loc de pe pământ. Azi mai cumpărau câte ceva din târg, un vas, o oală, un polonic, sau găseau o noptieră aproape distrusă pe care o făceau să arate ca nouă numaidecât, după ce o curățau, o chituiau dacă era nevoie, apoi îi dădeau o mână de vopsea și de lac. Mâine găseau un tablou pe care îl agățau mândri în cameră
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
cum nici nu vă imaginați ! V-am sărutat fiindcă nici nu știți cum vă pot iubi. — Ah, nu cu iubirea... Dar vai ! Nu credeți în iubire ? — Cred în orice ar fi, atât timp cât există blănuri, bijute- rii și portofele uitate pe noptieră, îi răspunde ea rece și sec. Care iubire ? — Ah, da ! Cum aș putea uita această replică memorabilă ? Blănurile, bijuteriile și portofele uitate... Acum v-aș putea umple viața cu blănuri, bijuterii și v-aș putea lăsa câte un portofel plin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
lungi și catifelate, nu, ci pentru degetele dumnea- voastră lipite vă iubesc. Știți ce mi-ați spus în prima seară, vă amintiți cumva ? — Nu... — Mi-ați spus că dumneavoastră credeți în orice atât timp cât există blănuri, bijuterii... — Și portofele uitate pe noptieră, a continuat ea. — Da, exact ! Asta mi-ați spus, a zâmbit Cristi. Și în prima zi, acum șapte ani, și astăzi mi-ați spus exact același lucru. De aceea eu v-am adus, și se îndreaptă spre plasele de lângă ușă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Nu îndeajuns totuși, dar mulți. Eu, oricum, datorită dumnea- voastră fac atâția bani într-o săptămână și ați merita nespus mai mult, dar nu au mai încăput în portofel, credeți-mă, i-am strivit aproape. Și Cristi lasă portofelul pe noptieră, iar haina de blană și colierul pe pat. — Ați spus că atât timp cât există aceste lucruri credeți în orice, Domnișoară Coincidență ! Da ? — Da... — Ei, v-am îndeplinit condițiunile și sunteți deci obligată să credeți că vă iubesc ! Și dacă nu știți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
hol. Locuiesc pe str. Anton Pann, bl. 17, sc. D, ap. 26 Roman. este proprietate de stat. În casă au lucruri puține, dar bune, întreținute curat, în bucătărie au aragaz, frigider. Mobilierul este numai strictul necesar: paturi, șifonier, oglindă cu noptieră. Dânșii spuneau că urma să-și mai cumpere mobilă dacă mai lucrau. b. venituri: ajutorul de șomaj pe care îl iau este singura sursă de venituri. Soția era în șomaj prelungit, iar soțul mai avea 4 luni și intra și
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
sau patru țigări la zi. Le tăiam în patru, și dacă am tras două fumuri pentru mine a fost suficient, nu-mi trebuia mai mult... Și la ceilalți le-am spus: Nu veniți la mine să cereți. Aci sunt în noptieră, care vreți veniți și vă luați. Haideți și vă serviți, și când o’ trece n-om mai fuma și gata. Da’ de unde! Ne-o trimes din fabrică țigări de ne-o’ ajuns și pe drum când am vinit acasă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
programe, ci și cu un alt împuternicit, îmbrăcat în negru și cu coarne, dar semănând foarte tare cu M.M. Stoica într-una dintre zilele lui liniștite. În timp ce pe unsprezece canale deodată vorbea Gigi Becali, Vasile B. a întins mâna spre noptieră și a înghițit toate sedativele pe care ar fi urmat să le ia două săptămâni seară de seară. „Vasile - a strigat îngerul apucându-l de mână -, lasă prostiile! E un simplu vis“. „Vă știu eu și pe voi - a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vreme. Locuiau într-o căsuță modestă cu două camere, chiar în centru, pe locul unde în prezent este sediul COMINCO, lângă dispensar. O mobilă rămasă de pe vremuri le înfrumuseța dormitorul: pe un perete era un pat dublu impunător cu două noptiere, iar la peretele de la picioarele patului erau două dulapuri duble, despărțite de un birou frumos; întreaga garnitură era deschisă la culoare și-mi plăcea foarte mult. Și bucătăria era mare și frumos mobilată. Dea lungul celor două camere era o
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
așa de frumos Chemarea amintirilor, o carte scrisă cu sufletul și pentru suflete și care face parte dintre acele scrieri pe care, odată luate în mână, nu te înduri să le abandonezi. O carte ca aceasta devine imediat cartea de pe noptieră, trezind, pe bună dreptate, invidia firească a celorlalte surate. Structurată în trei părți bine dozate ca întindere (Caleidoscop reflexiv, Limpeziri de gând și de suflet și Chemarea amintirilor), cartea este în egală măsură și în același timp: un document cu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
strângea În somn Între picioarele Încleștate, ca și cum l-ar fi urmărit și-n vis frica să n-o piardă. După ce o eliberă, veni Împleticindu-se și cu ochii cârpiți să-mi deschidă ușa țarcului ăla cu două paturi și o noptieră Între ele. Și pe acolo trecusem de multe ori. Să fi fost vreo zece ani de când găsisem În noptiera dintre paturi două livrete militare și două buletine pe numele Cafanu Dimitrie și Bajnorică Giani. Trecuseră desigur și ei pe acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
După ce o eliberă, veni Împleticindu-se și cu ochii cârpiți să-mi deschidă ușa țarcului ăla cu două paturi și o noptieră Între ele. Și pe acolo trecusem de multe ori. Să fi fost vreo zece ani de când găsisem În noptiera dintre paturi două livrete militare și două buletine pe numele Cafanu Dimitrie și Bajnorică Giani. Trecuseră desigur și ei pe acolo, pe la Costică Zet sau Zât, care a cheltuit cândva o sumă substanțială cu funeraliile pisicului său iubit otrăvit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În curte să-mi mai trag sufletul, am văzut ninsoarea zbuciumându-se În aerul rece al Înserării. La dracu’! Asta-mi mai lipsea! Am intrat repede În casă. E la fel de frig și-n țarcul ăsta cu două paturi și o noptieră Între ele, iar fiertura de cartofi din castronul de pe masă prinsese pojghiță. Am dat cu lingura În ea. Se pietrificase. Iarăși trebuia să fug. Am să rămân pe loc de data asta. La dracu’! Nu mai am chef și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trebuie recâștigat de la falșii proprietari. Notează pe un colț de hârtie o idee ca să nu-i scape, În timp ce soarbe pe nerăsuflate o gură de cafea. Cu ochii Încă pe hârtie, pune ceașca la locul ei ghicind de la distanță farfurioara de pe noptieră (iar aici scena imaginată se Încheie). „Haideți, mâncați, iată, aveți și sărmăluțe În foi de viță, În foi de varză, noi ne-am pregătit cu de toate. Ia, părinte, am auzit că pe la dumneavoastră, la Dorohoi, sarmalele se fac mari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
chiu, cu vai ! În dreapta ușii salonului, fereastra termopan,,bună’’ și ea. Dincoace de pragul salonului, cum se intră de pe hol în dreapta, se află baia mică dar aranjată atent și mereu foarte curată; trei paturi așezate paralel, separate de câte o noptieră asortată. Un spațiu ,,intim’’ și primitor, neașteptat de cochet. Prize și sisteme de alarmă pentru cazuri de maximă urgență la primul și la al doilea pat. Alarmele cu beculețe roșii nu funcționează deoarece nu sunt conectate la rețeaua electrică. Bunul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]