529 matches
-
prădat cumplit de către normanzi. Se creează panică în Bizanț, iar, după ce normanzii și-au început drumul spre Constantinopol, au început revolte împotriva împăratului Andronic (detronat și asasinat), în locul lui venind Isac II Angelos. Succesele obținute de Bizanț în războaiele cu normanzii arătau că Imperiul Bizantin nu este de neînvins și că o mobilizare mare de forțe putea aduce un plus pentru Occident.Bogățiile Orientului erau un alt motiv pentru care se dorea cucerirea Bizanțului. Relația Bizanțului cu Veneția era mult mai
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
multe insule grecești, ajungând să amenințe chiar Constantinopolul, moment în care, Ioan II Comnenul, neavând o flotă puternică pentru a țină față celei venețiene, cedează și acceptă reînnoirea privilegiilor. Manuel I a considerat că Veneția poate deveni un aliat împotriva normanzilor, în 1148.Această alianță nu avea să funcționeze (cel puțin nu așa cum și-ar fi închipuit împăratul bizantin). Venețienii își urmează interesele proprii, în zona Dalmației.Venețienii realizează că instalarea bizantinilor în Italia , dorită de Manuel Comnenul, ar fi avut
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
puțin nu așa cum și-ar fi închipuit împăratul bizantin). Venețienii își urmează interesele proprii, în zona Dalmației.Venețienii realizează că instalarea bizantinilor în Italia , dorită de Manuel Comnenul, ar fi avut aceeași urmare pe care ar fi avut-o instalarea normanzilor în Balcani (trimiterea normanzilor către Adriatică). Astfel, Manuel I se reorientează către genovezi; îi instalează într-un cartier învecinat cu cel al venețienilor. Venețienii atacă cu pietre cartierul genovezilor. Manuel I Comnenul îi cheamă pe venețieni și le cere să
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ar fi închipuit împăratul bizantin). Venețienii își urmează interesele proprii, în zona Dalmației.Venețienii realizează că instalarea bizantinilor în Italia , dorită de Manuel Comnenul, ar fi avut aceeași urmare pe care ar fi avut-o instalarea normanzilor în Balcani (trimiterea normanzilor către Adriatică). Astfel, Manuel I se reorientează către genovezi; îi instalează într-un cartier învecinat cu cel al venețienilor. Venețienii atacă cu pietre cartierul genovezilor. Manuel I Comnenul îi cheamă pe venețieni și le cere să le plătească despăgubiri genovezilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
o imagine complexă, colectivă atunci când autorul se referă în general la latini. Termenul de latini este folosit în sursele bizantine pentru a-i desemna pe cei aflați sub ascultarea Papei. Vorbim despre o imagine specific particulară atunci când sunt prezentați separat normanzii, venețienii etc.Choniates îi consideră pe latini barbari. Acest concept de barbar îi cuprinde pe toți cei care nu făceau parte din lumea bizantină. Cucerirea Constantinopolului și comporamentul cruciaților în capitala Bizanțului îl face pe Choniates să recurgă la cele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în regiune, orașul a decăzut sub succesorii lui Pandulf al IV-lea, până când a fost preluată de către normanzi aliați ai lui Guaimar de Salerno. În 1058, la un an de la moartea slabului succesor al lui Pandulf al IV-lea, contele normand Richard de Aversa a cucerit Capua, însă a lăsat orașul sub controlul lui Landulf al VIII-lea pentru încă patru ani. După aceea, Richard și-a sporit prestigiul prin adăugarea titlului princiar de Capua, al cărei teritoriu a trecut sub
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
satisfăcu dorința de a-l disgrația pe patriarh, care îndrăzni sa i reziste; îi făcu, în guvern, un loc din ce în ce mai mare. Când în luna august 1081 el trebui să părăsească Constantinopolul pentru a pleca să se lupte în Iliria cu normanzii lui Robert Guiscard, Alexe încredință mamei sale, printr-o bulă de aur solemnă autoritatea absolută în timpul absenței sale. Ana Comnena ne a păstrat textul acestui prețios document; nu există dovadă mai strălucită de recunoștința pe care Alexe o păstra mamei
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
St. Hubert. Acești câini erau, pe atunci, numiți „Segusius” și erau utilizați, la origini, pentru a lua urma lupilor, a căprioarelor sau pentru a urmări un animal rănit sau om, după petele de sânge pe care le lăsa acesta. Când normanzii au cucerit Anglia, la 1066, au fost cuceriți de acest câine, el fiind și singura rasă adusă din și numită „Bloodhound”. Sau, mai precis, cei negri și maronii erau numiți așa, pentru că cei albi purtau numele de „Talbot Hounds”. Bloodhound-ul
Bloodhound () [Corola-website/Science/311602_a_312931]
-
secolul X astfel că istoria celor două regiuni are foarte puține momente separate. În timpul Imperiului Roman, regiunea era divizată între mai multe orașe stat foarte prospere. Ulterior regiunea a fost cucerită de către franci în secolul V, iar după cucerirea de către normanzi în secolul IX regiunea a căpătat un rol din ce în ce mai important în Istoria Europei. Cucerirea Angliei din 1066 de către William Cuceritorul a reprezentat începutul unui lung conflict dintre Anglia și Franța pentru controlul Normandiei. Care în următoarele secole a trecut în
Normandia Superioară () [Corola-website/Science/301205_a_302534]
-
traversarea Rinului. "Piața veche" era prin secolul al V-lea un centru comercial, fiind legat direct prin strada "Hellweg" de malul Rinului. Pentru prima oară în anul 883 este amintit orașul în cronica "Regino von Prüm", când este cucerit de normanzi respectiv vikingi, care iernează aici. Prin poziția geografică favorabilă și o poziție strategică importantă a Duisburgului la confluarea căilor nautice a Rinului cu Ruhrul, a determinat deja în anul 740 instaurarea unei curți regale. În secolul al X-lea, din
Duisburg () [Corola-website/Science/304370_a_305699]
-
al VIII-lea. În continuare, ei s-au deplasat către una dintre reședințele longobarzilor din sudul Italiei: fie Salerno, fie Capua. De acolo, ei s-au raliat forțelor lui Melus din Bari, conducătorul longobarzilor din Apulia, răsculați împotriva dominației bizantine. Normanzii din familia Drengot au obținut mai multe succese alături de Melus, până în momentul confruntării de la Cannae din 1018. În continuare, împăratul Henric al II-lea a pătruns în Italia de sud în 1022 și a pacificat regiunea, menținând "status quo ante
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
în 1062, deși acesta nu a reușit să își îndeplinească misiunea decât în 1064. Richard și Iordan au depus eforturi pentru a-și extinde dominația către nord, în Latium și Abruzzi. Ei au constituit singura contrapondere față de puterea crescândă a normanzilor din dinastia Hauteville, care la acea vreme cucereau Calabria și Sicilia. În acest context, papalitatea s-a orientat către principii de Capua, cărora le-a solicitat sprijinul, astfel încât Richard și Iordan au devenit susținători ai papilor, intervenind chiar în alegerea
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
kurzi ladini, laoțieni, laponi, latini, letoni, levantini, libanezi, libieni, lituanieni, lombarzi maba, macedonieni, madi, maghiari, maja, malaiezi, malgași, maori, masai, mauri, mayași, mazuri, merkiți, mexicani, mohicani, monegasci, mongoli Notă. Maghiarii se numesc și unguri. naga, naimani, nama, ndau, nervi, niam-niam, normanzi, norvegieni, nubieni olandezi, onguți, oseți, ostiaci, ostrogoți, otomani, ovambo pakistanezi, papuași, perși, peruani, polinezieni, polonezi, portughezi români, români, ruși, ruteni sakalavi, salieni, sân, santali, sârbi, sarmați, sarzi, saxoni, sciți, scoțieni, selgiuci, semiți, siamezi, singhalezi, sirieni, slavi, slovaci, sloveni, somalezi, sorbi
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
și al trupelor siciliene de uscat, după care a fost devastat (7.000 de greci au murit). Trupele au pornit apoi către capitala Bizanțului, însă armata trimisă de împăratul Isaac al II-lea Angelos a reușit să îi înfrângă pe normanzi în bătălia de la Dimitrița, pe malurile râului Struma (7 noiembrie 1185). Salonicul a fost imediat abandonat, iar în 1189 Guillaume a încheiat pace cu Isaac, părăsind toate cuceririle din timpul campaniei. Regele Siciliei plănuia acum să convingă armatele cruciate care
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
a fost resimțită de către o mare parte a populației locale. Duncan al II-lea și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale în străinătate. În lunile din timpul domniei sale, proprietarii de terenuri și prelații s-au răsculat împotriva normanzilor. Armata străină nu s-a descurcat foarte bine în seria de revolte însă Duncan a fost capabil să mențină tronul prin negociere cu rebelii. El a fost de acord cu termenii lor, trimițând marea majoritate a susținătorilor străini înapoi la
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
right|William I al Scoției]] Spre deosebire de fratele său religios și fragil, William a fost puternic și încăpățânat. El a fost un monarh eficace a cărui domnie a fost marcată de încercările sale nefaste de a recâștiga controlul regiunii Northumbria de la normanzi. William a fost nepotul lui [[David I al Scoției]]. El a moștenit, de asemenea, titlul de Conte de Northumbria în 1152 de la tatăl său, Henric al Scoției. Cu toate acestea, el a trebuit să predea acest titlu regelui [[Henric al
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
în fața celui Carolingian. În secolul al nouălea, sarazinii au cucerit Sicilia, și au început să se așeze în peninsulă. Orașele de pe coasta Mării Tireniene au ieșit din sfera de influență bizantină. Diferitele state se luptau continuu între ele până la sosirea normanzilor în secolul al unsprezecelea, care au cucerit întreg sudul. La mijlocul secolului al cincilea, mai multe triburi din Germania, Olanda și Danemarca de astăzi au început să invadeze sporadic și cu succes limitat Anglia, în acel moment o provincie romană neglijată
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
de substratul celt. Mai târziu, a fost influențată de limba nord-germanică înrudită nordica veche, vorbită de vikingii care s-au stabilit în principal pe coasta de nord și est, ajungând până la Londra, în regiunea cunoscută ca „Danelaw”. Cucerirea Angliei de către normanzi, în 1066, a influențat profund evoluția limbii. Timp de aproximativ 300 de ani după cucerire, normanzii vorbeau anglo-normanda, o limbă apropiată de franceza veche, ca limba oficială la Curte, în drept și administrație. Un număr foarte mare de cuvinte normande
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
vikingii care s-au stabilit în principal pe coasta de nord și est, ajungând până la Londra, în regiunea cunoscută ca „Danelaw”. Cucerirea Angliei de către normanzi, în 1066, a influențat profund evoluția limbii. Timp de aproximativ 300 de ani după cucerire, normanzii vorbeau anglo-normanda, o limbă apropiată de franceza veche, ca limba oficială la Curte, în drept și administrație. Un număr foarte mare de cuvinte normande s-au strecurat în engleza veche, în special în domeniile legale și administrative, dar și în
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
Roger al II-lea (n. 22 decembrie 1095, Mileto - d. 26 februarie 1154) a fost un normand din dinastia Hauteville, devenit rege al Siciliei, fiu al contelui Roger I și succesor al fratelui său mai mare Simon. El și-a început domnia fiind conte de Sicilia din 1105, devenit apoi duce de Apulia și Calabria (1127), apoi
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
început domnia fiind conte de Sicilia din 1105, devenit apoi duce de Apulia și Calabria (1127), apoi rege al Siciliei (1130). Până la moartea sa, petrecută la vârsta de 58 de ani, Roger reușise deja să unească toate cuceririle anterioare ale normanzilor în sudul Italiei într-un regat unic cu o conducere puternic centralizată. Către 999, aventurieri normanzi au sosit în sudul Italiei. Spre anul 1016, ei erau deja implicați în complexa politică locală în care longobarzii se aflau în luptă cu
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
rămas în Sicilia, lăsând neajutorate garnizoanele de pe continent, sub comanda cancelarului Robert de Selby, în timp ce chiar și împăratul bizantin Ioan al II-lea a trimis subsidii lui Lothar. Salerno s-a predat, iar puternica armată de germani și de rebeli normanzi a pornit în marș mai departe către sud, spre Apulia. Acolo, în iunie 1137, Lothar a asediat și capturat Bari. La San Severino, după campania victorioasă, împăratul și papa laolaltă l-au învestit pe Rainulf de Alife ca duce de
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
lui Roger, Guillaume "cel Rău" și nu au format niciodată o parte integrantă a regatului din sudul Italiei. Cruciada a doua (1147-1148) i-a oferit lui Roger o oportunitate de a reînvia atacurile împotriva Bizanțului, inamicul tradițional din răsărit al normanzilor. De asemenea, i-a acordat ocazia, prin intermediul cardinalului german Theodwin, să lege o corespondență cu Conrad al III-lea al Germaniei în efortul său de a rupe alianța regelui german cu împăratul bizantin Manuel I Comnen. Roger nu a participat
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
1147, amiralul s-a îmbarcat în Otranto cu 70 de galere, pentru a ataca Corfu. Potrivit cronicarului bizantin Niketas Choniates, insula a capitulat grație mitei oferite de George (ca și taxelor ridicate impuse de guvernarea imperială bizantină), primindu-i pe normanzi ca pe niște eliberatori. Lăsând acolo o garnizoană de 1.000 de oameni, George a navigat către Peloponez. El a jefuit Atena și a trecut imediat spre insulele din Marea Egee. Apoi, a devastat coasta de-a lungul Eubeei și al
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
bizantinii, fie cu zirizii. Cu toate că niciuna dintre aceste puteri nu a reușit să se instaleze în Sicilia pentru o lungă durată, sub Hasan as-Samsam (1040-1053) insula s-a fragmentat în mici fiefuri. i au dispărut în 1053, iar în 1061 normanzii din sudul Italiei au sosit sub conducerea lui Roger de Hauteville și au început cucerirea insulei, care a fost încheiată în 1091. Musulmanilor li s-a permis să rămână și să joace un rol important în administrația, armata și economia
Kalbizi () [Corola-website/Science/324641_a_325970]