1,879 matches
-
rolul jucat de poezia scriitorului englez vor fi tratate separat în subcapitolul dedicat acestuia. Clasicismul și-a găsit, așadar, în Boileau cel mai fermecător și rodnic instrument de propagare a dogmei sale, sădind, dincolo de orice, dorința de ordine, înțeleasă ca normare a creației artistice. Principiul de bază de la care pornește această imperioasă nevoie de structurare este că "așa cum există legi de nezdruncinat și universale ale naturii, tot așa trebuie să existe astfel de legi, de același rang și având aceeași demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
descriptivă. Pe de altă parte, această postură omniscientă este necesară pentru că impunerea unor principii nu se poate face cu sfială, ci cu forța unor convingeri de nezdruncinat. Moștenitorii spirituali ai lui Boileau vor scrie, așadar, texte prin care să încerce normarea propriilor literaturi, pe care le voiau la fel de valoroase precum cea franceză. Și cum rețeta succesului galic a însemnat la acea dată setul de precepte clasice, s-a încercat prin numeroasele poetici ale începutului de secol al XVIII-lea impunerea acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
subscris din nefericire unei anumite artificialități, dată de faptul că nu s-au născut dintr-o evoluție firească, ci au fost mai mult impuse. "Clasicismul era un suflet, o voință, pseudoclasi-cismul este o formulă" afirma Paul Hazard 118, accentuând obsesia normării sub auspiciile căreia debutează secolul al XVIII-lea. Este o obsesie concretizată, după cum am mai văzut, într-o serie impresionantă de tratate care par să se înscrie într-o "întrecere a poeticilor",119 desfășurată pe fundalul unei "contagiuni intelectuale",120
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în unitățile ei definitorii, observăm că absolut fiecare element se subscrie ideologiei clasice chiar și la nivelul alegerii cuvintelor cum ar fi verbul a se sârgui ce indică efortul, prelucrarea succesivă sau substantivul sistema ce implică ideea de canon, de normare a fluxului poetic. Debutul frazei este marcat de ideea de model centrală paradigmei clasice care, desigur, implică în subsidiar admirația pentru acest tip de literatură, sentiment care de altfel va căpăta o expresie ulterioară în prefața la Culegerea de poezii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ridiculi, care nu vor să admită izvorul automatic al actelor lor."318 Această viziune asupra personajelor ține, de fapt, de o trăsătură pe care Călinescu o atribuie clasicului în general și anume plăcerea de a introduce faptele în categorii. Vocația normării este asociată de autor și cu abilitatea de obiectivare prin asumarea unui punct de vedere nu în mijlocul realității, ci oarecum în afara acesteia, deasupra acesteia "...un clasic nu e absorbit de evenimente, nu e surprins de ele și în momentul chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
literare / 139 Limbă maternă și limbă străină / 143 Varietatea socială și culturală a limbii / 147 Originea și condițiile schimbării lingvistice / 151 Cauzalitatea în limbă / 163 Specificul schimbării limbii / 168 Legea lingvistică / 181 Norma limbii literare / 186 Teoria limbii literare / 188 Normarea și instituirea normei / 193 Conceptul de "vorbitor" / 199 Partea a doua: Determinările și relațiile limbii / 207 Știința lingvistică / 207 Conștiința lingvistică / 211 Competența lingvistică / 218 Determinismul lingvistic / 224 Limbă și tradiție / 228 Limbă și cultură / 232 Cultivarea limbii / 238 Limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fenomenele sînt orientate conștient, pe baza unor scopuri, încît schimbările se produc în funcție de anumite predispoziții ale voinței. Evoluției naturale, obiective a limbii populare, limba literară îi opune o evoluție dirijată, subiectivă. Cea mai importantă formă de manifestare a voinței este normarea, instituirea unor reguli impuse întregii comunități de folosire a limbii în scriere și în vorbire. Se creează astfel norma (sau normele) limbii literare. În sfîrșit, folosirea limbii literare generează un alt tip de vorbire decît cea obișnuită, în care, pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
norma cutumiară, sistemul este cel care domină tradiția (el este anterior tradiției), dar tradiția rămîne dominanta normei, fiindcă norma este rezultatul tradiției manifestate în cadrul sistemului, această tradiție valorificînd sau neglijînd posibilitățile sistemului. În limbile literare moderne, tradiția este înlocuită de normare și, de aceea, norma este rezultatul actului de normare realizat în cadrele sistemului aflat și de data aceasta în condiția de anterioritate. Atît norma cutumiară a limbii literare, cît și norma legiferată pot institui tradiții, manifestate uneori cu intensitate și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este anterior tradiției), dar tradiția rămîne dominanta normei, fiindcă norma este rezultatul tradiției manifestate în cadrul sistemului, această tradiție valorificînd sau neglijînd posibilitățile sistemului. În limbile literare moderne, tradiția este înlocuită de normare și, de aceea, norma este rezultatul actului de normare realizat în cadrele sistemului aflat și de data aceasta în condiția de anterioritate. Atît norma cutumiară a limbii literare, cît și norma legiferată pot institui tradiții, manifestate uneori cu intensitate și cu durată apreciabilă. Despre existența normei în folosirea limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiecare dintre aceste nivele și de evaluare a modului de realizare a schimbărilor în cazul fiecăreia. Norma limbii în general, care conține modelele repetate, uzul generalizat, dar diferențiat topostratic și diastratic, este altceva decît norma rezultată printr-o activitate de normare, după care se ghidează folosirea limbii literare. Este drept că există perioade în istoria limbilor literare, de obicei perioadele lor vechi, cînd nu există norme legiferate, dar aceasta nu înseamnă că lipsesc orice norme, fiindcă, prin imitație, se respectă anumite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un nivel de exemplaritate și de excelență. Dar, cu toată dependența ei de voință, norma limbii literare nu este un domeniu al manifestării voluntarismului, ea nu poate pierde din vedere baza obiectivă care este în ultimă instanță tradiția, istoria, încît normarea nu se poate realiza prin liber arbitru, ci în limitele funcționării normale a limbii. Teoria limbii literare Cînd a cercetat problema limbii de cultură (a limbii literare), Alexandru P h i l i p p i d e a constatat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
decurge că se scrie întotdeauna după o normă precisă sau unică. De altfel, Philippide însuși nu respecta, nici în ortografie și nici în ortoepie, normele pseudoetimologice păstrate în vremea sa în scrierea limbii române. Privitor la baza de plecare în normare, acest lingvist crede că maniera cea mai nimerită este să se fixeze scrierea prin stabilirea bazei fiziologice a articulațiilor, iar nu numai după sunetele tip, chiar dacă și printr-o asemenea procedare se păstrează un anumit grad de relativitate. (Titu M
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceleiași limbi naționale, a cărei componentă populară rămîne în principiu neafectată. Ca atare, prin firea lucrurilor, epoca-salt din limba populară se manifestă pe durata a foarte multe generații, iar cea din limba literară poate avea loc numai pe parcursul cîtorva generații. Normarea și instituirea normei Normarea și instituirea normei sînt etape esențiale ale realizării și funcționării limbii literare. Studierea acestor etape, cunoscute în existența tuturor limbilor literare, nu a fost însă posibilă pînă la dezvoltarea, pe terenul logicii și filozofiei, a unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cărei componentă populară rămîne în principiu neafectată. Ca atare, prin firea lucrurilor, epoca-salt din limba populară se manifestă pe durata a foarte multe generații, iar cea din limba literară poate avea loc numai pe parcursul cîtorva generații. Normarea și instituirea normei Normarea și instituirea normei sînt etape esențiale ale realizării și funcționării limbii literare. Studierea acestor etape, cunoscute în existența tuturor limbilor literare, nu a fost însă posibilă pînă la dezvoltarea, pe terenul logicii și filozofiei, a unei discipline științifice a normelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
literare, nu a fost însă posibilă pînă la dezvoltarea, pe terenul logicii și filozofiei, a unei discipline științifice a normelor, sub forma unei ramuri a logicii, de sine stătătoare, denumită logica deontică 227. Procesul intervenției conștiente în modicarea limbii prin normare începe cu o constatare a stării naturale a limbii, stare care nu corespunde cu exigențele unui anumit nivel cultural și social. Se proiectează, de aceea, o formă a limbii care să corespundă acestor exigențe, se stabilesc mijloacele necesare (se formulează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care să corespundă acestor exigențe, se stabilesc mijloacele necesare (se formulează normele) și se demonstrează starea nedorită pe care ar produce-o situația în care nu s-ar interveni. De fapt, tocmai evitarea acestei situații stă la baza efortului de normare, fenomenul de intenționalitate fiind presupus de rezultatul acțiunii de normare și de ceea ce s-ar întîmpla dacă normarea nu ar avea loc. Raportată la norma lingvistică, intenționalitatea reprezintă prima fază a manifestării voinței în normarea limbii, stabilindu-se necesitatea de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formulează normele) și se demonstrează starea nedorită pe care ar produce-o situația în care nu s-ar interveni. De fapt, tocmai evitarea acestei situații stă la baza efortului de normare, fenomenul de intenționalitate fiind presupus de rezultatul acțiunii de normare și de ceea ce s-ar întîmpla dacă normarea nu ar avea loc. Raportată la norma lingvistică, intenționalitatea reprezintă prima fază a manifestării voinței în normarea limbii, stabilindu-se necesitatea de a aprecia dacă un fapt sau un fenomen este convenabil
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care ar produce-o situația în care nu s-ar interveni. De fapt, tocmai evitarea acestei situații stă la baza efortului de normare, fenomenul de intenționalitate fiind presupus de rezultatul acțiunii de normare și de ceea ce s-ar întîmpla dacă normarea nu ar avea loc. Raportată la norma lingvistică, intenționalitatea reprezintă prima fază a manifestării voinței în normarea limbii, stabilindu-se necesitatea de a aprecia dacă un fapt sau un fenomen este convenabil, adecvat, corect, cuvenit, just etc. și de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
stă la baza efortului de normare, fenomenul de intenționalitate fiind presupus de rezultatul acțiunii de normare și de ceea ce s-ar întîmpla dacă normarea nu ar avea loc. Raportată la norma lingvistică, intenționalitatea reprezintă prima fază a manifestării voinței în normarea limbii, stabilindu-se necesitatea de a aprecia dacă un fapt sau un fenomen este convenabil, adecvat, corect, cuvenit, just etc. și de a obține un rezultat prin instituirea normei. Din acest motiv, normarea constă în elaborarea unor obiective care vizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
reprezintă prima fază a manifestării voinței în normarea limbii, stabilindu-se necesitatea de a aprecia dacă un fapt sau un fenomen este convenabil, adecvat, corect, cuvenit, just etc. și de a obține un rezultat prin instituirea normei. Din acest motiv, normarea constă în elaborarea unor obiective care vizează ceea ce trebuie să fie, indicînd și cum trebuie acționat pentru obținerea rezultatului scontat. Totodată se presupune judecata că a urma aceste directive este oportun, iar a nu ține cont de ele este inoportun
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este implicată în viața comunității întregi 228. Între scriere (forma de bază a limbii literare) și vorbirea literară există diferite grade de apropiere, dar nu identitate, deși tendința firească este ca ele să evolueze congruent. Un principiu de bază al normării este forma curentă a limbii manifestată ca un determinism natural, ca latură obiectivă, independentă de voința oamenilor. Cu toate aces-tea, voința acționează și la acest nivel prin activitatea de a regulariza formele și de a înlătura ceea ce în limba vorbită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
are, în linii mari, două laturi, una regulatoare și una înnoitoare și, de aceea, se poate afirma că evoluția limbii literare este susținută de factori obiectivi (reprezentați de limba vorbită), dar se structurează sub supravegherea și cu aportul factorilor subiectivi. Normarea limbii și, îndeosebi, funcționarea normei lingvistice transformă aici o relație socială determinată doar de mediul cultural comunitar într-o relație mijlocită de instituții, care prescriu ceea ce este bine și rău, corect și incorect, permis și nepermis etc. Se realizează astfel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care respectă norma de cei care se abat de la ea și, concomitent, se exercită o permanentă presiune asupra indivizilor sociali pentru a respecta norma devenită regulă de conduită coercitivă. Deși implică eforturi deosebite pentru un anumit grup profesional (al specialiștilor), normarea reprezintă un proces mai puțin dificil decît cel de transformare a comportamentului lingvistic al întregii societăți. În principiu, ceea ce a realizat voința normativă ar trebui să devină o necesitate pentru membrii societății, instituirea teleologică, prin urmărirea unui scop determinat, manifestîndu-se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
necesitatea. Este vorba deci de a înțelege necesitatea normei, iar nu norma însăși, căci nu se poate cere tuturor celor care se supun normei să o și înțeleagă ca atare. Rezultă de aici că, pentru a reuși în acțiunea de normare a limbii, normele trebuie să fie simțite ca o necesitate de către membrii societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la cultura majoră, acces care se realizază numai prin intermediul limbii literare, se înțelege de ce, în cazul normei limbii literare, autoritatea de domeniu trebuie să devină o autoritate socială, adică o autoritate care are ca subiecți pe toți membrii societății. Succesul normării este asigurat, în această perspectivă, de instituirea normei, de intrarea ei într-un mecanism social menit să schimbe comportamentul oameni-lor într-o anumită sferă a manifestării lor. Instituirea normei poate fi îngreuiată sau chiar frînată, pe de o parte, de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]