4,526 matches
-
zi când au fost nevoiți să meargă Împreună la piață, parcă ești nebun. Să ți fi șters și tu pantofii ăia, sunt plini de noroi... Și ce dacă e noroi peste tot, mă faci de râs pe stradă. — Nu e noroi, i-a răspuns Vasile, e balega urba ni zării... — Mai du-te-n... l-a apostrofat cu dezgust taică-său. Ce vrei să fie, frișcă? Asta l-a amuzat pe Vasile și a rânjit. Alexandru a inter pretat Însă rictusul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
el părea de-a dreptul beat, mai beat ca ea, și a Închis ochii, dar nici un fel de muzică nu l-a salvat În clipa aceea - și au căzut amândoi Într un mic rond cu flori, unde era mai mult noroi decât erau flori, și au rămas acolo secunde bune, până când el s-a ridicat buimăcit, a bolboro sit ceva cu voce guturală, cu vocea strămoșilor lui făcuți de Dumnezeu din noroi, și a plecat spre casă confuz, murdar. — Vasile, a
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
un mic rond cu flori, unde era mai mult noroi decât erau flori, și au rămas acolo secunde bune, până când el s-a ridicat buimăcit, a bolboro sit ceva cu voce guturală, cu vocea strămoșilor lui făcuți de Dumnezeu din noroi, și a plecat spre casă confuz, murdar. — Vasile, a strigat Ionela, ajută-mă! Ajută-mă, Vasile, te rog! Te rog, Vasile, ajută-mă! Dar el nu s-a mai Întors să o privească, și nici nu putea să o privească
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ei, hohotul ei de plâns. Vasile Însă fugea, fugea parcă ducându-și frica În spinare, care se făcea din ce În ce mai grea, mai apăsătoare. 6 Acasă ai lui nu i-au zis nimic, că de ce venea târziu, că de ce era murdar de noroi pe uniforma de elev, că de ce ar mirosi a băutură; l-au lăsat să meargă direct să se culce. Are și el problemele lui, a zis taică-său, trebuie să aibă problemele lui, altfel nu se maturizează. Da, dar dacă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mâinile la centură și se puse pe privit câmpul Însorit de dimineață. — Bă, frumoasă țară Buzău’ ăsta, mai zise, și Își aprinse un Snagov. Apriga ședință de s-a Încheiat apatic, după două ore de bătut pas de defilare prin noroiul patriei, iar ce reținuseră elevii era că apărarea patriei se face dând onorul conducătorului suprem și partidului, lovind pământul cu piciorul ca un cal care dă din copite fără să știe de ce, de foame sau de slăbănog ce e, ca să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Vasile. Pe curând! Georg Wilhelm Friedrich Marx! Fugi, Vasile! La revedere! Vasile a luat-o nedumerit Înainte, lăsându-l pe Carara să se hlizească de unul singur În câmpul de cartofi. A ieșit În șosea, și-a curățat teneșii de noroi, bătând fără să Își dea seama pas de defilare, apoi și-a aprins o țigară, deși acum nu mai era voie, se apropiau de oraș, de civilizație... De unde știa Carara ce se Întâmplase Între el și Ionela, dacă Într-adevăr
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
asta, că ea Îi inspirase elucubrațiile pe care le auzise, și era mândră, simțea că el o iertase, deși lucrurile ar fi trebuit să stea invers, ea să-l fi iertat pentru mârlănia de a o fi lăsat căzută În noroi, ca un mizerabil, ca toți ceilalți. — Mi se pare că băiatul ăsta scrie bine, a spart tăcerea bătrânul Tronaru. Dar nu trebuia, Vasile, să fii vulgar cu biata Violeta și să o urci cu curul pe faianță. Ha! Ha! Ha
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
am ferestre la toate casele în care o să trăiesc, până la sfârșitul vieții. Ferestrele de la nord or să stea deschise. La fel și cele de la sud. Vântul o să treacă prin casa mea și o să aducă insecte și microorganisme și praf de noroi. O să spăl pe jos cu o cârpă umedă și o să trăiesc în continuare. O să învăț limba locului unde o să-mi fac casă. N-o să stau mai mult de un an în același loc. O să merg mai departe și o să învăț
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
moșierul ăla de Băses cu cu fetele lui, exploatatorul, nu îi mai ajunge, a vandut flotă, a luat casă din Mihăileanu, ne bate la cap că suntem în prăpastie. Care aia, poate el. EL: Aici, babă, ai dreptate. Tot din noroi, o mlaștină, apa statuta de la comuniști, se fură și iar fură, parcă e ca pe vremuri, întrecerea care fură mai mult si mai repede, în 4 ani miliardul, în următorii 4 - două miliarde și când sunt la a treia legislatură
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
și am reluat treaba. Dacă nu muncesc, mor. EA: Și eu muncesc, fac mâncare, șterg praful, la mine e luna. EL: A ești din clasa „linge praful”. EA: Ia nu te obraznici, sunt gospodina, pun prinsoare că la tine e noroi în baie. EL: Ai pierde. E ordine. Eu am o educatie militară și sunt foarte organizat, tipicar de te scot din sărite cu obiceiurile mele de aia și ex cred că îi venea să îmi dea cu cărămidă în cap
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Neguța din cealaltă curte, unde înroșea ouă, bucuroasă că poate intra în vorbă. Am și doi morți, întări Nae. De la cimitir viu. — Bine, mă, făcu părintele. Nae salută din cap și se depărtă, trăgându-și copilul, care privea înapoi, prin noroiul uliței. „Ce ciudat e, își zise Celebi, când încerci să înțelegi ce înseamnă experiența morții pentru oamenii de rând. De fapt, se răzgândi el, nici nu știu dacă se poate vorbi de o experiență a morții. Oamenii nediferențiați trăiesc cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rezolve enigma aparițiilor sepulcrale. Ajunse în cimitir după ce străbătu, căzând de nenumărate ori, potecile cele mai mocirloase pe care îi fusese dat să umble în scurta lui viață de etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret. își mai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
arătă lui Celebi ceea ce înțelegea acum că fusese pregătit o viață întreagă să vadă. Atunci căscă gura și, îngrozit și mai tare de propriu-i urlet, se întoarse și o rupse la fugă spre capelă, căzând la tot pasul în noroi. „Lumânările din capelă!“ Se agăța deznădăjduit de gândul ăsta. Ajunse la căsuța de lemn cu sângele bubuindu-i înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în goană. Se smuci spre stânga, ghicind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
înverșunat în tâmple. Intră, căută bâjbâind, cu umerii strânși, o lumânare, găsi una și ieși în goană. Se smuci spre stânga, ghicind în întuneric două forme vag omenești ce veneau spre el cu mâinile întinse. Alergă aproape în genunchi prin noroiul din ce în ce mai gros, căutând portița cimitirului; se opri și fugi spre dreapta; iar se opri și iar alergă; apoi obosi, aprinse lumânarea și merse încet, alunecând pe morminte. în cepu să rostească repede: „Doamne Isuse Cristoase, ce să fie ăștia? Doamne
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe spate și fu strivit de terciul rece și greu... Urmară pe dată bufniturile morților ce săreau unul câte unul în groapă și gemetele lor ascuțite și plângărețe pe când îl dezgropau. Celebi horcăi, lăsându-și gura să se umple cu noroi... Apoi urmă zbieretul răgușit al unui cocoș și fuga scâlciată a stricăciunilor, ce se supuneau poruncii de a merge să se întindă înapoi la locurile lor. Celebi nu albi, ori poate că noroiul ce-l acoperea din cap până-n picioare
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lăsându-și gura să se umple cu noroi... Apoi urmă zbieretul răgușit al unui cocoș și fuga scâlciată a stricăciunilor, ce se supuneau poruncii de a merge să se întindă înapoi la locurile lor. Celebi nu albi, ori poate că noroiul ce-l acoperea din cap până-n picioare și-l făcea să semene cu un moroi ascundea semnul că cel ce mergea acum spre sat, în zori, clătinându-se și mișcând încet din cap, trăsese o spaimă ce nu putea fi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lână, sau chiar din mătase, cum sunt cele de rugăciune, aruncate în mijlocul străzii, peste care trec în viteză jeepurile armatei și dogitele Toyota Corolla cu volanul pe dreapta. Vânzătorii încurajează mașinile să treacă înainte și înapoi peste covoarele aruncate în noroi, praf și balegă. E procedeul „învechirii rapide“, prin care se prefac covoare țesute săptămâna trecută în antichități din vremea safavizilor. Acolo, la colț, în obscura dugheană de vechituri a unui coțcar înturbanat și lăfăit pe covoare safavide, tră iește pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
avea cele mai frumoase jucării. Chiar și În camera lui era pe masă o vază cu cele mai frumoase și mai rare flori. Azi așa, mâine așa, an de an, Păun creștea Înconjurat numai de frumos. El nu auzise de noroiul ulițelor, nu auzise de sărăcia poporului, de boli ori de moarte. Și cu cât creștea, cu atât se făcea și mai frumos: era acum un tânăr cu părul negru ca pana corbului cu reflexii albastrii, avea ochii mari cu gene
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
s-au cerut scuze că a fost publicată fără de voie și de știință. Întrebat de noi, cu grijă, despre povestea asta și altele nenumărate și asemănătoare, dureroase și greu de digerat, Cucu a spus că, uneori, ca să se salveze de noroiul cotidian, pășește pe propiile fotografii ca pe niște pietre ce-l feresc de urît și de mocirlă. Un drum al unui mare boier, o imagine care vorbește în sine, dincolo de orice cuvînt. Care povestește, altfel, despre porcăriile din zilele noastre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
Oameni cu brațe amputate care cad într-o clipă, alții care se scufundă, ca niște insecte, în valurile învolburate ale Dunării. Oameni cu fețe plumburii, însetoșați, agățându-se ciucure de cumpăna unei fântâni, care nu mai aducea la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la tonul acesta, el tratează materia când grav, când cu un umor negru, când cu
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
a făcut cu dragul meu Radu Penciulescu, în "Doi pe-un balansoar". Dar l-am văzut în "De ce trag clopotele, Mitică?", o mărturie gigantică a lui Pintilie despre amestecul bizar între fantastic și realitatea concretă, grea, înfiptă în pămînt, în noroi, frămîntată de umori și isterii. În Serebreakov, viclean, întors spre sine, derutat de demascările și revolta lui Vanea, și chioșcul magic din acel spectacol așezat pe un tărîm al lui Cehov care se desprinde de țărmuri și se învîrtește la
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
ziare greșesc, pentru că nivelul mediu al lectorului român este mai înalt decît nivelul mediu al acestor ziare". Gheorghe Crăciun polemizează cu imaginea pudibondă a unui creator ce s-ar cuveni să aibă o existență ultraordonată, aseptică, lipsită de contactul cu "noroiul" în care germinează diversitatea formelor vieții: Cred în boemă și cred în boemie, cred în oboseală, cred în formele de epuizare, pentru că acestea sunt niște catalizatori ai creației. Oboseala produce intuiții extraordinare și nu cred că trebuie să ne ferim
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
creației. Oboseala produce intuiții extraordinare și nu cred că trebuie să ne ferim de lucrurile astea. Chiar și prea multă curățenie strică uneori creației, pentru că creația - revin la metafora aceea privind feminitatea -, și ea, se leagă de nămolul vieții, de noroiul vieții, de informul vieții". Norman Manea scoate în evidență, cu un anume cinism la prima vedere, împrejurarea cum că individul care emigrează în Occident dintr-o societate opresivă se poate integra într-un mediu democratic, nescutit nici acesta de dificultăți
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
păsări și insecte. Acum mă plimb fericit prin grădina cu totul și cu totul albă și mă gândesc înfiorat de emoție că sunt proprietar de zăpadă. Zăpada mea, venită din cer și încă necălcată de picior de om, netransformată în noroi, ca în București. Scutur un măr și mă las nins de promoroaca desprinsă de pe crengi. Apoi mă întind pe spate, în zăpadă, și mă gândesc că dacă aș muri acum, printre pomii sădiți de mine, aș muri împăcat.
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
nu mai văzuse niciodată) și îi detectează, imperturbabil, "capacitatea de expresie lapidară", asociațiile de "idei poetice personale greu de reconstituit". Criticul merge cu entuziasmul pînă la a-i proclama "versurile de scurtă respirație" drept semne ale înălțării spirituale, "pure, fără noroiul vieții". Că există la D. Stelaru o fațetă lămurită (în sens etimologic) a lumii, a iubirii și a creației, e de netăgăduit: "La marginea munților, unde / Ochii vînturilor cad în mister, / Înaltul, continentul cerului / Larg, fîlfîitor pătrunde. // Tu ești din
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]