586 matches
-
SÎntem foarte, foarte fericite. Maggie rîde. Pe drum, Maggie Îi spune mai multe despre Typical. La puțin timp după ce Compania Își stabilise sediul aici, edilii orașului au comandat o sculptură a „Familiei Tipice“, s-o Înalțe În piața centrală. Chestia nostimă este că rata divorțurilor era la nivelul mediei pe țară, la venirea Companiei, Îi spune Maggie, și lucrurile nu s-au schimbat mult după aceea, dar consiliul municipal s-a tulburat foarte la gîndul că ne vom pierde „valorile familiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
singur“. „La mine sau la tine?“, bîlbîie el, la care femeia Îi replică: „Ei, dacă e așa mare bătaie de cap, s-o lăsăm baltă!“ Chiar și Farkas rîde alături de toată lumea la această anecdotă spusă și răs-spusă. Chestia cea mai nostimă, spune Paulee serios, este că l-a sunat după aia și l-a invitat la prînz și nu știm ce s-a Întîmplat! Toată lumea se Întoarce către Frakas, care, reluînd cercetarea asupra meniului, spune: — Credeți că au miel azi? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
voci rușinate mormăie după el. Sună ca și cum ar fi un singur cuvînt: „AFLSLUIBSITATMP!“ Și iar, de la capăt. Curînd, Wakefield Îi face pe toți să repete versul și oamenii rîd și strigă În gura mare, de parcă ăsta ar fi cel mai nostim lucru pe care l-ar fi rostit cu voce tare. Copilăria iese la iveală. E bine. Maggie zîmbește. — EVZTLUCRȚICRZVZT! Wakefield așteaptă ca zgomotul să se potolească de la sine. Acum au Încredere În el. Cred că știu cu ce se mănîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atîrnate de frîngii cu cătușe de catifea. Acum se află amîndouă cam la juma’ de metru de podea și fetele le leagă gleznele. Porumbițele stau față În față, cam la un metru distanță, privindu-se În ochi. Acum vine partea nostimă. Okay, avem și coloană sonoră, bucata asta minunată cîntată de Cele Trei Grații S&M - tocmai au scos un CD. Rostim cu toatele un toast, apoi domnișoarele de onoare se așează În spatele fiecărei doamne cu o pisică-cu-nouă-cozi, biciuindu-le ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dar ți s-a părut că se simțea bine? Nu era confuz sau ceva de genul ăsta? — Părea că se simte foarte bine. I-am spus că îmi doresc să devin reporter și mi-a spus tot felul de povești nostime despre cum era când și-a început el cariera. N-a ajuns încă acasă? Vrei să vin cu Rover să te ajutăm să-l cauți? Cunoaștem foarte bine parcul, unde îi place să stea și chestii din astea. — Ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la Seminar. Nu voi putea niciodată deveni preot misionar. Totuși, trebuie să merg în Japonia.“ Takamori și Tomoe s-au uitat unul la altul fără să scoată un cuvânt. Tomoe era absorbită în lucrarea pe care o dactilografia. Fața ei nostimă, cu nasul puțin în vânt, se mișca de la stânga la dreapta urmărind cuvintele manuscrisului. I se aduceau lucrările pe birou, una după alta, și ea le rezolva repede și le trimitea șefului ei. După fiecare jumătate de oră își punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și i-am replicat cu toată seriozitatea: — Soacra mea jură că voi naște o fetiță și, aparent, ea nu greșește niciodată. — Ei bine, cînd eram Însărcinată cu gemenele, lumea zicea că o să am un băiat și o fată și faza nostimă e că nici una din acele persoane nu greșise pînă atunci. Am izbucnit În rîs. — Și ce-au zis cînd le-ai născut pe fete? — Că data viitoare sigur va fi băiat, răspunse Fran și-o apucă și pe ea rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lor mai rămâneau crâmpeie din ceea ce trăia sufletul lui Zogru. 18. A doua zi, către prânz, Gligore, dus de Zogru, a intrat în grajd și-a poruncit să pună caii la trăsurica de oraș, care era mai mult o brișcă nostimă, cumpărată la mâna a doua de la boierul Filipescu. În mod normal, Gligore n-ar fi coborât nici mort în oraș, pe timp de molimă, dar cu Zogru în el era destul de liniștit și, pentru că slugile se uitau alarmate, a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zoe a intrat pe poartă, iar Ianache l-a căutat din priviri pe Gligore, care îl aștepta unde îi poruncise el, prin gura domnească a Zoei. S-a aruncat fericit spre gâtul lui și-a pornit-o cu trăsurica cea nostimă, din nou, spre baltă. Omul Negru aștepta cu sufletul la gură. Zogru n-avea nici o idee cum să-l ducă acasă și știa că apa îi face rău, dar conta pe faptul că era în putere și credea sincer că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
șlefuiască puțin și mai ales să-l facă s-o iubească. Până atunci însă nu putea decât să stea pe lângă ea, s-o urmărească de la distanță și să se bucure de felul ei diferit de a fi, căci era și nostimă, și dură în același timp. Părul negru îi dădea un aer grav, iar ochii jucăuși și strălucitori îi accentuau atitudinea copilărească, dar acestea n-ar fi însemnat nimic dacă n-ar fi fost impresia de familiaritate pe care o emana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
oră mai tîrziu, două mașini ale jandarmeriei se poziționau Într-un loc discret de supraveghere În apropierea reședinței familiei Le Bihan și a fabricii de faianță. La Întoarcerea acasă, Philippe Începu să-și sîcÎie soția. - Mi-a venit o idee nostimă În timp ce tu nu mai conteneai să povestești despre amantul tău. Nu e genul tău să-ți etalezi viața privată, În afară de cazul În care lucrul ăsta te ajută să-ți Încurci adversarul. Făcu o mimică pocăită. - Scuză-mă, expresia e nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe ton rece. Ai așteptat cu grijă moartea lui Leguellec pentru a face să treacă mana asta neașteptată drept o primă de asigurare la fel de falsă ca și paternitatea lui. Mama lui Gwen Începu să rîdă ca și cum ideea era nespus de nostimă. - Hotărît lucru, nu pricepeți nimic! Arthus e cel care mi-a dat bani ca să nu dezvălui lumii că Gwen e fiica lui... - Ai fi putut obține mai mult de la castelan, Yvonne, mult mai mult, o ironiză Fersen. Brutăreasa se chirci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mea, concepția mea de viață era incomprehensibilă pentru ea. Câinii pot Înțelege o glumă. Pisicile, Însă, nu pot râde niciodată. Vela, când vedea lumea râzând, râdea și ea. Dar dacă nu i se indica În mod expres („Chestia asta‑i nostimă”) nu schița nici un zâmbet. Iar eu, când amuzam oaspeții la cină, eram bănuit că fac din ea ținta glumelor mele. După toate probabilitățile, În timp ce mă imaginam Într‑o bancă, cu un ban de zece cenți și un dolar uriaș Încrustați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fel mai multe edituri din Budapesta au fost încurajate să înceapă publicarea ei... și într-un fel, respectivelor edituri nu li s-a mai ordonat niciodată să înceteze această publicare, îmi făcu Wirtanen cu ochiul. Una din puținele infracțiuni nevinovate, nostime și ingenioase pe care o poate scorni un rus fără să riște nimic personal este să introducă fraudulos în țară un exemplar din Memoriile unui Casanova monogam. Și pentru cine face contrabandă? Cui îi va arăta marfa asta trăsnet? Vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
căsătorească la Lisabona, fata fiind catolică practicantă. Circula și zvonul că, de fapt, Combinata era strănepoata din flori a lui Carol II care, în timpul manevrelor regale din 1932, de la Bibicenii de Câmpie, avusese o relație cu domnișoara Natalie Franjur, o nostimă învățătoare de-a locului. Mergea Combinata acum în Portugalia să vadă dacă nu rămăsese ceva și pentru bunică-sa din moștenirea regelui, după ce osemintele îi fuseseră aduse în țară. D.M.M. avusese ghinionul să se intersecteze în autobuzul 6 (Hergheliile Goncea-Gară-Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care fusese invitat să ia loc, transmise soldaților tot pe șoptite ordinul proaspăt primit. - Îl aranjăm după ce termină. Să pară un accident. Așezat la birou, Frank ștergea distrat praful de pe Memoriile lui Winston Churchill și se gândea la ceva foarte nostim, fiindcă un rânjet i se întipărise și lui pe față. Reporterul începea să-și revină și-și aranja gulerul cravatei. - Eu sunt gata, domnule Fritz. Sper că nu vă deranjează prezența oamenilor mei în cameră. - Nu, nu mă deranjează, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a dat pe gât câteva scotch‑uri a devenit, cum era de așteptat, romantic. Mi‑a mărturisit că nevastă‑sa se Îmbolnăvise recent și era deprimat. Ar fi avut nevoie de cineva care să‑l Înveselească, o fată tânărĂ și nostimă, cu suflet bun, așa ca mine, de la care ar fi putut eventual Învăța și engleză. Am văzut atunci cu imensă părere de rău cum reportajul spectaculos de pe prima pagină a marelui cotidian Începe să‑și piardă conturul și este Înlocuit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a dat pe gât câteva scotch-uri a devenit, cum era de așteptat, romantic. Mi-a mărturisit că nevastă-sa se îmbolnăvise recent și era deprimat. Ar fi avut nevoie de cineva care să-l înveselească, o fată tânără și nostimă, cu suflet bun, așa ca mine, de la care ar fi putut eventual învăța și engleză. Am văzut atunci cu imensă părere de rău cum reportajul spectaculos de pe prima pagină a marelui cotidian începe să-și piardă conturul și este înlocuit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fibră și mușchi izbutiseră, chiar bine-bine, băteau tot pe ecran, băteau și recordurile de Încasări, băteau unii dintre ei și paparazzi, și logodnice; tipi, nu glumă. Pasagerul nu a mai fost privit atunci cînd În autobuz au urcat două fetișcane, nostime tare, la cei vreo cincisprezece ani ai lor, numai picioare și rîs. Bert chiar s-a Întors cu fața spre ele. Cu spatele la Thomas. Cei doi se uitau de aproape un minut unul la celălalt. Soarele Încinsese deja trotuarul În dimineața
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
moșu e pezevenghi (Stănică ieși în geamlâc, continuând vorbirea și mai tare, și deschise ușa de la odaia Otiliei), e bogat putred, dar se ascunde, nici nu poți ști bine ce are și ce n-are. Aici șade Otilia! Frumos! Frumos! Nostimă fată, Otilia (Stănică făcu cu ochiul lui Felix), are temperament, știe Pascalopol după ce umblă, stai alături de ea, las' că-i bine, și eu, când eram student, ședeam la gazdă pe aceeași sală cu o fată delicioasă, eh, ce fată, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiica dumitale vitregă, domnișoara Otilia. Dacă ai fi făcut asta când trăia soția dumitale, aș înțelege. Dar acum, când domnișoara are douăzeci de ani, lucrul e cel puțin curios. Îți comunic prietenește că foarte mulți cred că trăiești cu această nostimă fată și că vrei în felul acesta discret să-i lași averea. Treaba dumitale, deși mă-ntreb ce zice familia de această hotărâre senilă. Eu personal n-aș avea de ce să mă amestec în treburile dumitale, însă îți mărturisesc că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
amărî atât. Ah! ah! frumoasă e tinerețea. Unde mai vine o dată, că aș ști cum s-o trăiesc! Ca Otilia sunt sute. Numai să-ntinzi mâna. (Las' că-ți dau eu o fată faină!) Și cum îți spui de Otilia! Nostimă fată, delicioasă, de acord, dar ușuratică, cheltuitoare, e femeie care te ruinează. Pe ea nu poți conta. Azi cu unul, mâine cu altul. Știu, ți-a spus că te iubește, ți-a dat speranțe, poate ați mers și mai departe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
strângea mâna cu putere, nehotărât. În cele din urmă, neputând rezolva problema, Felix luă mâna, o sărută și plecă precipitat. Fata, interpretând altfel gestul lui, îl privi puțin cum se depărtează și apoi intră în gang, fluierând ușor o șansonetă. "Nostim băiat", fu gândul ei tot timpul cât urcă scările. XI Când se sculă, Felix află de la Marina că Simion făcea familiei din ce în ce mai multe necazuri. Plecase de acasă și numai cu greu fusese găsit. Nu ședea locului defel, și acum Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uitase de Simion, și când a avut copii mai mulți, trecea de la unul la altul. Ea e femeia-tip, de structură normală, care nu poate fi ocupată decât de un singur sentiment deodată. În privința asta, mi-aduc aminte ceva foarte nostim. Aveam o mătușă cu copii mulți, care, când se așeza cu dragostea la o fată (avea numai fete), o copleșea. Dar în timpul acela, era certată cu toate celelalte fete. Când se certa cu una, în chip necesar se împăca cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tîrziu, pentru Anton Pann ibovnica nu-i o imagine abstractă. Vorbește și el de „nur osebit”, de „rumenețea” care este semnul știut al sensibilității, Însă criteriile lui de valorificare nu rămîn pe acest plan. Femeia care provoacă pasiunea erotică este „nostimă” la mers, are „cătare” bună, glas „mieros”, este delicată, are adică, un ce, determinabil. Pann dă realului ce este al realului. Idealitatea Îndelungată Îl obosește. 6. Chin, foc, mîhnaciune mare, năcaz mare, durere otrăvită, lacrimi curgînd pîrău și Încă o dată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]