2,642 matches
-
o suspectez pe Melanie Klein, ci de neputința de a ieși din labirintul terminologic în spatele căreia s-a ascuns întreaga viață. Atunci când reușea să se debaraseze de balastul conceptelor abuzive, când își asuma propriul limbaj, Klein era capabilă și de notații raționale, ba chiar pline de substanță: "Durerea resimțită în cursul lentului proces prin care realitatea este pusă la încercare în travaliul de doliu pare să provină din necesitatea de a reînnoi legăturile cu lumea exterioară și de a retrăi astfel
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
necesitatea de a reînnoi legăturile cu lumea exterioară și de a retrăi astfel fără încetare pierderea suferită, dar și, grație aceleia, de a reconstrui anxios lumea interiorară pe care o simte amenințată de prăbușire și distrugere." (Klein, 2004: 96-97). Aceste notații vorbesc despre febrilitatea îndoliatului, despre profundele mecanisme psihologice declanșate atunci când, sub agresiunea morții, se produce un adânc dezechilibru. Când psihanalista afirmă: "În doliul normal, angoasele psihotice precoce sunt reactivate", nu-ți poți reprima întrebarea: foarte bine, dar care e sursa
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
și disponibile, sunt plasate tot în spațiul securizant al Muzeului, acolo unde pasiunea și aplicația de cercetător întrec curiozitatea umană. Lectura cărții e prin urmare mai curând instructivă decât agreabilă. Virgil Nemoianu lasă spații prea mici confesiunilor propriu-zise, notei și notației personale, cenzurându-se inclusiv prin croșete, aplicate când ți-e lumea mai dragă. Pe punctul de a face o mică bârfă, o comparație malițioasă, autorul își ia seama și o întrerupe brusc, într-un chip frustrant pentru cititor: "Bătrânii se
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
Ages), "măruntaiele pămîntului" care vîjîie, "corul oaselor risipite și azvîrlite cîinilor prin gunoaie" (Recviem), circumscriu "realitatea aceasta fără biserici / și fără de Dumnezeu" (Roșu și negru). O realitate bîntuită și de spectrul războiului, a cărui prezență constantă, chiar dacă nu beneficiază de notații pregnante, se insinuează frisonant în diverse contexte, de la cele banale la cele grave în primul volum al poetei, înglobînd, simbolic, și semnificațiile unei ierni a spiritului. Puternica dimensiune thanatică a poeziei Marianei Marin se întrevede în combinația de luciditate și
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
un sediu al răului, corupției și morții. Departe de a asista la demersul spiritualizării materiei precum cel animat de elanul care îi arunca pe expresioniștii de la începutul secolului în căutarea Spiritului de dincolo de lucruri, vom întîlni în poemele Marianei Marin notații crude cu privire la deriziunea corporalului. Corpul din poezia Marianei Marin - reprezentat conform esteticii urîtului - este în permanență unul agresat, mutilat, eviscerat. Înfrumusețarea lui, ca reflex al feminității eșuează în grotesc sau macabru. El încetează să mai fie un loc al medierii
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
lirism sui generis. E o partidă elegantă de propoziții uneori șocante, ce nu coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe fundalul personalității care le emite precum mostre de rafinament. O sapiență a rebours se compune din asemenea notații ale unei instanțe ce-și asortează contrarietatea cu un grăunte de părelnică frivolitate: "Din experiență proprie și din observarea semenilor mei, eu cred că noi, oamenii, suntem cu toții funciarmente proști, cu următoarea deosebire, care este capitală: unii dintre noi se
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
pierdute. Anul cînd în Moldova trebuia să fi învins revoluția. În loc de asta, tata se temea, domnul director avea copii din flori, doamna învățătoare credea că "noi chiar merităm asta." O lume de adulți rătăciți, șovăitori. Și de cauze pierdute, printre notațiile, avînd atingere cu stilul colajelor de fapt divers (dar cît de pătrunzător, uneori...) din anii '80, unui adolescent sensibil, naiv, poate, dar nu ușor de păcălit. Ce se va alege, te întrebi, citind și tresărind, de nădejdile lor, de fricile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
Revoluției), totul la un nivel literar plat, chiar și în raport cu media pașoptistă a acelor ani. Ca și alți moldoveni, el schițează în proză cîteva "fiziologii", înrudite ca spirit cu cele ale lui Negruzzi ori Kogălniceanu, dar prolixe și fără darul notației concrete (Provincialii și ieșenii, Vînătoria). Singurele pagini care mai pot prezenta astăzi oarecare interes sunt cele în care Ralet își arată veritabila sa vocație - aceea de moralist discret: într-adevăr, ce-i rămîne individului cultivat, lipsit însă de talent literar
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
asemenea, considerațiile despre transcrierea interpretativă a ortografiei timpului, inclusiv la Hasdeu, ținând seama chiar de opinia acestuia împotriva grafiilor necorespunzătoare, încât s-a procedat logic la modernizarea ortografiei, pentru că forme cu semne duble (valluri,cell?, sufflet? etc.) și altfel de notații erau de pe atunci aberante. De fapt, au căzut demult. Interesant este că Hasdeu vedea necesitatea revizuirilor, chiar în vremea când le întrebuința (parcă azi nu folosim o ortografie cu forme nelogice, pentru că a devenit oficială!). În ce privește comentariile, ele sunt la
Însemnări despre istoricul literar Stancu Ilin by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2819_a_4144]
-
1974) este autoarea romanelor Fata din casa vagon (Polirom, 2006) și Omoară-mă! (Polirom, 2010). Anul trecut, la Gaudeamus, scriitoarea și-a lansat micul volum Aleargă (apărut în aceeași colecție, „Ego. Proză”, de la Editura Polirom) - un text cu aparența unor notații de jurnal, care are în centru criza existențială a vârstei de 30-40 de ani. Textul mizează, în genere, pe expresia directă - deși nu neapărat nudă, ci deseori stilizată, lucrată - și pe notația minimalistă, cotidiană. Naratoarea, tânăra femeie aflată la vârsta
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
de la Editura Polirom) - un text cu aparența unor notații de jurnal, care are în centru criza existențială a vârstei de 30-40 de ani. Textul mizează, în genere, pe expresia directă - deși nu neapărat nudă, ci deseori stilizată, lucrată - și pe notația minimalistă, cotidiană. Naratoarea, tânăra femeie aflată la vârsta când apar primele semne de îmbătrânire și când sensul existenței se pune din ce în ce mai stringent, încearcă prin aceste notații să-și imprime un soi de ritm, de disciplină de supraviețuire personală; o face
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
genere, pe expresia directă - deși nu neapărat nudă, ci deseori stilizată, lucrată - și pe notația minimalistă, cotidiană. Naratoarea, tânăra femeie aflată la vârsta când apar primele semne de îmbătrânire și când sensul existenței se pune din ce în ce mai stringent, încearcă prin aceste notații să-și imprime un soi de ritm, de disciplină de supraviețuire personală; o face cu detașare, uneori cu un dram de ironie, alteori cu o doză (necesară) de narcisism: „Pe scaun, în fața voastră, stă o femeie de 37 de ani
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
determină, pe de o parte, alergatul, activitatea fizică, iar pe de alta, faptul însuși de a scrie acest text - este mereu surdinizată, bemolizată în scriitură, de regulă prin stil, prin frazele căutate. Stilistic, însemnările acestui „fals jurnal de jogging” combină notația brută, minimală („Dorm. Mă trezesc. Țin regim. Alerg”), trimiterile ironico-cinice la tot felul de sloganuri ale societății noastre de consum (de tipul: „Mișcarea înseamnă viață”, deseori semnalizate prin italice) și volutele metaforice, care bemolizează, cum spuneam, „frica” („Mai alerg doar
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
dezbaterilor de idei. Aflat la Paris, în centrul mișcării de avangardă și în contact cu reprezentanții ei de vârf, Voronca nu trăiește totuși în orizontul lor, din moment ce tot ce rețin epistolele către Bogza din această mișcare se rezumă la o notație precum „Pe aici m-am împrietenit cu mulți tipi noi fșoarteț tari, Tanguy, Dali, Aragon, Max Ernst, Eluard și alții”. Se pot număra, de altfel, pe degetele de la o mână preocupările abstracte, de ordin filozofic sau conceptual, pentru problemele avangardei
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
comunismului, și Nechita Kiforov, securistul de import, expert în problema rezistenței creștine. Pentru cititorii nefamiliarizați cu proza lui Dumitru Radu Popa, felul cum sunt redate biografiile poate părea superficial. De cele mai multe ori, scriitorul găsește potrivit să survoleze biografiile, prin câteva notații definitorii. Interesat mai mult să păstreze cititorul prin strategii postmoderniste, biografiile, chiar dacă promit mult, rămân într-un provizorat ce trebuie citit prin caleidoscopul sugestiei. Apoi, nu e mai puțin adevărat că discursul aduce cu un scenariu sau cu un spectacol
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
ț mă interesează atât principiul corect, așa cum îl vedeți dumneavoastră, cât și aplicabilitatea lui, soluțiile concrete pe care le-ați putea avansa. Există asemenea soluții și puteți stabili un principiu moral-ordonator pentru toată această «dosariadă»?” e amânată abil printr- o notație nostalgică: „Ce toamnă minunată e afară și ce stare mizerabilă am! O fi, oare, ultima mea toamnă? Lumina nu mai are violența de acum o lună. E melancolică, leneșă, calmă, dar are și ceva vulnerabil. A îmbătrânit și ea, îmi
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
păcate, realitatea confirmă predicțiile lui Octavian Paler cu privire la propria dispariție. Dialogul se întrerupe brusc, fără concluzii și fără ca interlocutorii să-l poată încheia în scris, însă în spiritul unei personalități care și-a mărturisit constant neîncrederea în viața de apoi. Notațiile finale, datate cu o săptămână înaintea morții, îl regăsesc pe Octavian Paler în poziția de sceptic incurabil, deloc dispus să facă vreo concesie metafizicului pe ultima sută de metri. Rămân consemnate numai despărțirea de frumusețea „ironică” și impasibilă a naturii
Mizantropul umanist by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4245_a_5570]
-
handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, devine un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar stilizarea voit „cuminte” de care face uz: zburătoarele negre ce scurmă după fărîmituri, mîinile înroșite de frig, fumurile ce ies din coșurile caselor etc. (Îngerul Bobotezii). Abordînd trecutul cu o părelnică
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași care „trag la rame unii împotriva altora”. În momentele de relativă acalmie, se manifestă ca un peisagist al unei ierni ce-și resoarbe asprimile în notații familiare. Nu e decît un armistițiu suspect prin chiar imaginea „cuminte” de care se face uz: „Iată-ne din nou în gerul Bobotezii/ se lasă seara odată cu pîlcul acesta de zburătoare înfrigurate/ păsări negre ce scurmă- n zăpadă după cîteva
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
cei ce știu să-l citească” (p. 126). Mica neglijență (stilistică, desigur) pe care am marcat-o în citat mi se pare voluntară, făcând și ea parte din protocolul amendamentului voalat. Nicolae Manolescu are, la rândul lui, parte, de câteva notații acute. De pildă: unii autori sunt citiți la zi (inclusiv cu cărțile lor din 2007, cu un an înainte de publicarea Istoriei critice), alții par să încremenească în pragul lui 1989, ca și cum după n-ar mai fi scris nimic, ceea ce e
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
ai arăturii, gradului de mărunțire a solului, gradului de acoperire cu sol a masei vegetale, gradului de afânare și aspectului arăturii, raportate la gradul de tasare, determinat prin una, două și trei treceri ale secției tăvălugului neted 3TN1,4. Semnificația notațiilor și modul de determinare a parametrilor: - ai - valorile adâncimii de lucru măsurate cu brazdometrul (cm), cu precizia de 1 cm; - n - numărul măsurătorilor efectuate, cel puțin 20 măsurători, pe distanța de 100 m parcursă de agregat (la adâncimea arăturii); - amax
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
tine. Ăsta-i voievod absolut, Vlad Țepeș. Păi fără ăsta istoria românilor e o pajiște cu miei! CONSTANTIN NOICA JURNAL DE IDEI A ține un „jurnal de idei” a fost preocuparea constantă a lui Noica începând din 1939, anul primelor notații pentru viitorul Jurnal filozofic, publicat în 1944. Știm că până în 1958 umpluse nouă caiete cu însemnări și reflecții, caiete care s-au pierdut. În anii de detenție politică (1959- 1964), Noica, desigur, n-a mai făcut însemnări. După moartea lui
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
1987), s-au găsit, pe lângă un caiet din 1958 abia început, șase caiete și agende acoperind perioada 1965-1987. Ele au fost descifrate și publicate sub titlul Jurnal de idei în 1990. Volumul de față reia cu minime modificări acea ediție. Notațiile Jurnalului - acumulări de atelier în vederea unor viitoare cărți, încercări succesive de definire și nuanțare a ideilor filozofice proprii, cugetări, aforisme, comentarii de lectură, însemnări autobiografice - dau simultan o impresie de policromie și coerență. Autorul își alimentează și verifică ideile-obsesie recurgând
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
aceea de mai târziu nu face excepție, ci schimbă numai unele accente. Confesiunea feminină stă la baza tuturor proliferărilor stilistice din perioada lirică, într-o expresie lirică, spontană și abundent neologică, ilustrând prezența liberă a unei intelectualități ostentative. Aglomerarea de notații, acel balastru literar, sunt prezente atât în proza de început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
stau lucrurile și la autoare: “Abundența de senzații și mai ales, puterea de incizie a observației au la doamna Hortensia PapadatBengescu proporții ce i condiționează și forma: pletoric prin exces de adjective, supărător prin abuz de neologisme, obscur prin îngrămădirea notațiilor, pedant prin științism și exuberant prin lirism, stilul scriitoarei poate fi lipsit de calitățile obicinuite ale clarității și sobrietății; raportat însă la bogația fondului și la ritmul sufletesc, e nu numai un stil necesar ci, prin armonie și echilibru intens
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]