1,227 matches
-
au fost vândute sau dăruite de domnii din acea vreme. Domeniul feudal (boieresc) din Moldova În legătură cu formarea domeniului feudal (boieresc) în Țările Române au existat două puncte de vedere. Unul, formulat de Dimitrie Cantemir și împărtășit de unii istorici, cu nuanțările de rigoare, potrivit căruia toată țara, Moldova, “a fost patrimoniul unui singur domn”. Domnul a fost cel care i-a dăruit cu moșii pe boierii noștri. Ceea ce înseamnă că domeniul feudal (boieresc) s-ar fi format prin acordarea unui feud
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de mare primejdie, domnul să cheme la oaste pe toți locuitorii țării în stare să poarte o armă. Îndatorirea tuturor locuitorilor țării, indiferent de condiția lor socială, de a merge la oaste datează de dinaintea formării statelor feudale românești. Cu unele nuanțări și alți istorici au ajuns la concluzia că întreaga populație a țării era obligată să meargă la oaste. Din dorința de a face o paralelă perfectă între instituțiile feudale românești și cele din apusul Europei s-a spus că abia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost instituția pe care s-a bizuit autoritatea domnească. Când am afirmat în Războieni 500, p. 84, că domnul a fost profund impresionat, așa cum o arată inscripția de la biserica din Războieni, de pierderea elitei oastei sale nu era o “nuanțare de ordin social”, impusă de prejudecățile ideologice ale vremii, ci de faptul că din Sfatul Domnesc dispar după 1476 18 boieri și, mai ales, dregătorii cei mai apropiați domnului, cum erau postelnicul, paharnicul, stolnicul, comisul și spătarul. Domnul, atributele și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tinde să devină astăzi tărâmul inițiaților. Un inițiat este și Theodor Codreanu. El ne-a anunțat cartea mai demult prin studiile solide și docte publicate în reviste. Siguranța tonului, informația bogată, referințele critice substanțiale, conexiunile neașteptate, originalitatea unor ipoteze ademenitoare, nuanțările subtile s-au impus ochiului atent. Articolele au declanșat și reacții polemice. De altfel cartea este profund incitantă și rămâne ca adevărații specialiști în materie să stabilească partea de contribuție originală în câmpul exegezei eminesciene precum și materialul informativ acționat prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
diferite contexte orice fragment recuperabil și-l încadrează propriei sale structuri. Noi înțelegem procedeul, dar cititorii și criticii tradiționali pot fi derutați și chiar iritați. Autorul ar fi trebuit, de la început, să-și precizeze metoda și să fi făcut unele nuanțări. "Oglinda totalizantă" (p. 145)? Fără îndoială! Dar orice oglindă (sperăm că este vorba de una concavă) are un focar. Deci lectura începe prin a defini cu maximă precizie o idee centrală, de unde decurge metodic și prin reducție la scară (simțul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o asumă Theodor Codreanu decât aceea formulată de autorul însuși, care, pe traseul câtorva sute de pagini, citește scriitorii români din perspectiva mitului lui Narcis și Echo. Rezultatele sunt revelatoare. În Dimitrie Bolintineanu, criticul descoperă un precursor al publicisticii eminesciene. Nuanțările valorice sunt persuasive: "...Bolintineanu nu atinge geniul stilistic al publicisticii eminesciene și nu are o viziune asupra lumii de anvergură și coerența urmașului său. Însă poziția onestă, profund patriotică, opțiunea pentru adevăr, dincolo de orice interese de partid, având drept consecințe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Aduc, spre exemplificare, chiar discuția despre narcisism, în care sunt invocate tratatele unor somități în materie. Dar nu-i putem așeza laolaltă pe Freud, Lacan, Bleuer, Kretschmer și pe alții, deoarece aparțin unor scoli psihanalitice complet diferite, chiar adversare. Lipsa nuanțărilor nuanțări prezente, de altfel, în alte pagini din studiu se datorează amatorismului, periculos ca orice amatorism, care judecă lucrurile prin prisma aproximațiilor. Premisa de la care pleacă autorul este corectă: "hermeneutul are obligația profesională de a distinge între narcisismul patogen care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre exemplificare, chiar discuția despre narcisism, în care sunt invocate tratatele unor somități în materie. Dar nu-i putem așeza laolaltă pe Freud, Lacan, Bleuer, Kretschmer și pe alții, deoarece aparțin unor scoli psihanalitice complet diferite, chiar adversare. Lipsa nuanțărilor nuanțări prezente, de altfel, în alte pagini din studiu se datorează amatorismului, periculos ca orice amatorism, care judecă lucrurile prin prisma aproximațiilor. Premisa de la care pleacă autorul este corectă: "hermeneutul are obligația profesională de a distinge între narcisismul patogen care-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cronotopul acestui univers aflat sub semnul negativului stilistic, dubla descendență a bacovianismului (Eminescu și simbolismul), reprezentanții acestuia în timp și spațiu. Totul este făcut cu o suverană stăpânire a unui imens material, investigat fără crispări și complexe (inutile), cu delimitări, nuanțări și preluări critice, autorul fiind permanent interesat de a controla și evalua corect sursele, dar mai ales de a oferi soluțiile cele mai corecte, mai apropiate de adevăr. Cinstea sa intelectuală, ochiul scormonitor, rațiunea aflată mereu în stare de urgență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deschisă a aforismului de tip german. Forma închisă a aforismului apare ca o cugetare sintetică cu caracter definitiv. Forma deschisă a aforismului apare însă doar ca o schiță a unei problematici, ca o comunicare ce invită spre noi asocieri, deliberări, nuanțări, interpretări, reluări și cristalizări ale gândului. Distincția cu care operează Kurt Besser este importantă și revelatoare. Ea poate fi verificată, în cazul francezilor, prin apelul la textele apoftegmatice "închise" lăsate posterității de Blaise Pascal, Nicolas-Sebastien Chamfort, Luc de Clapiers, marchiz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
când observă că în Fragmentele lui Lamparia "asistăm, printre altele, la neașteptate sondări în dispozitivele creației eminesciene" (pag. 7). Theodor Codreanu este un cugetător cu o puternică vocație teoretică, preocupat nu numai de rostirea limpede a adevărului, ci și de nuanțarea comunicării prin apelul la disocieri, comparații, metafore, alegorii, personificări, antiteze, hiperbole. Cei care vor să gândească sistematic pot avea în el un model demn de urmat, îndeosebi pentru felul cum nuanțează ideea, subliniindu-i cele mai neașteptate aspecte. Apelul la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
felul cum nuanțează ideea, subliniindu-i cele mai neașteptate aspecte. Apelul la figurile de stil ale repetiției capabile să genereze combinații lexicale și gramaticale, cu o structură în care efectul este atent urmărit și amplificat de construcțiile sintactice și de nuanțările semantice, produce "fragmente" memorabile, cu o excepțională capacitate de seducție estetică și, mai ales, de convingere. lată, în acest sens, un "fragment" de teorie estetică susținut de o repetiție lexicală în care ni se vorbește despre condiția specială a creatorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capitolul amintit, Theodor Codreanu, analizând în continuare filosofia lui Caragiale se referă mai întâi la: 1. Dimensiunea profunzimii în care e anulată teza superficialității autorului; la punctul 2, Perechea regală, se comentează miraculosul și transcendența deviată a lumii lui Caragiale; nuanțarea ne pare mai curând politică și etică decât abisală. Tot aici apare și teoria că singurul produs național trainic e moftul, ca o consecință a unei regalități șubrede (!!), la punctul 3 se dezvoltă tema: Epopeea bufă a moftologiei românești. Ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sfera umanistă și din științe, pentru a alcătui un fel de conglomerate eterogene, organizate în jurul unei idei-nucleu. Este o critică a persuasiunii, directă, fermă, polemică, implicit și explicit, structurată nu o dată în enunțuri apodictice, cvasiaforistice. Judecățile nu îngăduie replici ori nuanțări, fiind articulate de așa manieră încât să descurajeze controversa. Theodor Codreanu și-a construit un stil hermeneutic ușor de recunoscut ca atare, numai al său, definit prin angajament moral (patos reținut, tensiune a ideilor) și intelectual (informație pe cât posibil exhaustivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
depășind ca și cei amintiți, hegelianismul de dreapta, ca și pe cel de stânga, al materialismului dialectic și istoric, ultimul pariind pe un progres linear în istorie, pornind de la un fundament economic." Nu ne putem opri, din păcate, la savantele nuanțări, pornite din această dihotomie autohtoni-periferici, care și în istoria noastră a demonstrat și încă mai demonstrează acea tensiune existențială, să-i zicem, în clarificarea pozițiilor dintre "naționaliști" și "cosmopoliți", și, într-un final, dintre "postmoderniști" și "transmoderniști" ultimul termen un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iei. "Această senzație stranie, remarcă Th. Codreanu, a unui comercialism estetic o lasă și Istoria... manolesciană, reflex al postmodernei culturi de consum. O mână oferă "valori", "lista lui Manolescu", pe când cealaltă, (...) "înșfacă spre îngurgitare neantizantă autorii indezirabili. Așa ne explicăm nuanțarea "importanței" celor care lipsesc din scrierea manolesciană: lista negativă, făcută invizibilă, ca ucidere ritualică" (p. 19). Marea noutate însă pe care o propune în Istoria... sa N. Manolescu este canonul, un concept mai mult din domeniul teologic, dar implementat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înalte probități, recunoscând în persoana filosofului român din America un gânditor de marcă (prins însă în capcana ideologismului), caută să descâlcească până la capăt împletirile sinuoase ale "principalului" și "secundarului" din vitrega istorie a societății românești din ultimele secole. Disocierile și nuanțările sale urmează, cu o acribie remarcabilă, ca și în alte momente de clarificări dificile, același fir călăuzitor al gândirii eminesciene. Într-adevăr, susține el, Eminescu simboliza arheul românesc, dar din poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
logicii" sau "în mod logic, rațional", vezi nota 24; vezi și exemplele cu în chip teoretic, teoretic vorbind și din punct de vedere teoretic de la 3.2.). ANEXE Informațiile din anexe ilustrează datele din textul articolului și pot servi pentru nuanțarea ulterioară a analizei, dar și ca bază pentru studii mai generale (având ca temă, de exemplu, statutul al construcțiilor de tipul în mod/din punct de vedere + adjectiv, compatibilitatea semantică a categorizatorilor adverbiali cu adjective și relevanța acesteia pentru stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
cât de sumară confruntare se constată însă că textele sunt structural diferite de cele anterioare. Păstrând doar aceleași titluri și unele elemente ale conflictelor inițiale, P. le-a rescris fără să le altereze substanța prin adaptări și actualizări forțate. Datorită nuanțării investigației psihologice, motivării mai subtile a dramelor sufletești, amplificării conflictelor și a tensiunii epice, nuvelele din Eternele iubiri au o vibrație mai profundă. Cu un titlu ce amintește de nuvela lui Mateiu I. Caragiale, romanul Remember se structurează pe alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
un mod lipsit de orice precauție. — Ce zici de rahatul ăsta de pe capul meu? Nu-i așa că-s ridicol? — Depinde la ce folosește, răspunse prudent maiorul. Un răspuns condițional care, fără a confirma suspiciunea colonelului, lăsa totuși deschisă posibilitatea unor nuanțări ulterioare. — Deocamdată, nu folosește la nimic, Însă am fost asigurat că, În cel mai scurt timp, mă va scăpa de constipație. Trebuie să știi că a fost conceput pe baza algoritmilor fundamentali ai profesorului Persinger, de la Universitatea Laurențiană. — Înseamnă că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
geografia și istoria lor» și nimica din actualitate, afară de basme și vechituri. Acestei necunoștințe complete la românii «liberi» datorim noi negligența generală pe care o întâmpină chestia Basarabiei la cei din regat“33. Unele aprecieri formulate de Alexis Nour comportă nuanțări, ținând seama de faptul că declararea neutralității de către România a reprezentat un pas în desprinderea de Puterile Centrale și apropierea de Antantă, deci și de Rusia; de aici, o anumită rezervă, lesne de înțeles, față de situația Basarabiei. Era adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
norma și gramaticalitatea limbii, raportarea se face până la urmă la context. La un inexistent, dar și la un presupus „grad zero” al scriiturii. 1.3.3. Imagine și iconicitate Ne putem întreba în mod firesc ce legătură au toate aceste nuanțări teoretice cu jurnalismul. Aparent, ne îndreptăm spre confirmarea premisei deja enunțate: prin folosirea figurilor stilistice, limbajul jurnalistic aparține literaturii. E foarte greu să demonstrăm contrariul, dacă nu acceptăm că, în jurnalism, figura (în sens general) încetează să mai fie element
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
energia, informația...” (Lohisse, J., 2002, p. 12). În fața unei asemenea varietăți care ar putea face obiectul unei investigații teoretice de substanță, cercetătorul încearcă, desigur, o dublă tentație: prima ar fi aceea de a strânge într-un material exhaustiv aceste multiple nuanțări în ideea dezvoltării unor metodologii de graniță necesare unui educator modern; cea de-a doua ar privi necesitatea găsirii elementelor comune tuturor acestor dezvoltări terminologice, în încercarea de a construi o definiție unică, pe principii instrumentale. Este evident că ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
este atât de mare pentru a împiedica comunicarea; la aceeași întrebare, persoana chestionată poate răspunde: „Da, pentru că aceste conferințe sunt interesante” sau: „Da, pentru că doar aici o pot întâlni pe domnișoara Popescu” - observăm că avem același răspuns bazal „Da”, cu nuanțări care fac cele două răspunsuri să însemne lucruri total diferite); (3) redundanța superfluă (când volumul de informație este atât de mare, încât comunicarea este împiedicată). Măsurarea informației prin redundanță devine astfel un factor extrem de important referitor la forma mesajului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
colegi. Comunicarea orală reprezintă modalitatea cel mai des întâlnită de comunicare; comunicarea nonverbală o însoțește pe cea verbală, definindu-se în relație cu aceasta într-un mod aparte, în sensul sprijinului pe care ea îl furnizează prin elementele de întărire, nuanțare și motivare a mesajului (să ne închipuim, spre exemplu, același mesaj explicat de un profesor în sala de clasă sau difuzat la radio). Dacă este să ne referim însă la conceptul integrator de comunicare orală, aceasta a fost experimentată de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]