2,039 matches
-
publice seria de articole, studii, eseuri despre exil în 1990. Primul volum din La vest de Eden a apărut în 1995, iar al doilea, publicat anul trecut, îl continuă cu o serie de nume importante pentru o înțelegere cît mai nuanțată a fenomenului. Scriitorilor români care au părăsit, în perioada comunistă, țara li se adaugă cei din zona "exilului interior", autori ca Lucian Blaga, Vasile Voiculescu sau mai puțin cunoscuții Marc-Mihail Avramescu, Sandu Tudor. în mica notă introductivă, Cornel Ungureanu promite
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
cu muzica semnificativă ivită oriunde în lume. Pe această cale a reușit să evidențieze răspunsurile compozitorilor din România la solicitările spiritului universal din vremea lor. Realizare până acum singulară, Muzica românească între 1944-2000 se cere citită, analizată, comentată, discutată, eventual nuanțată, completată sau, prin absurd, combătută. Oricum, lucrarea va suscita opțiuni pro și contra. Va răsturna canonul din mintea unora, va tulbura convingerile gata făcute ale altora, nu va lăsa pe nimeni indiferent, va invita la reflecție, ieșire din stagnare, înnoire
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
să interpreteze rolul, el a cântat un spectacol, înregistrând un succes remarcabil. În rolul lui Figaro a demonstrat că posedă o voce bine timbrată, consistentă, prezentând o lejeritate neașteptată în execuția registrului acut și în același timp, un joc actoricesc nuanțat, plin de vivacitate și dezinvoltură. Sperăm să-l mai auzim pe scenă cât de curând. În Almaviva, tenorul clujean Tiberiu Simu ne-a impresionat prin vocea sa plină de nuanțe și subtilități, dar mai ales printr-un remarcabil talent actoricesc
B?rbierul din Sevilla by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/83261_a_84586]
-
ei congestionată, care exprima fără nici un menajament cumplita sentință ce îl aștepta. Avea senzația unui om ce mai are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti numele umil, nuanțat, rugător: Doinaaaa!... Da, da, să te omor! Dar tot ea se reculese: de ce să te omor!? Să înfund pușcăria? Poate era mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aceluiași interviu, și anume În ce constă diferența dintre „roman“ și „narativă“. Mi se pare că teoretizarea netă a priorității „narativei“’ (povestirii) asupra romanescului („Il romanzo come genere può scomparire; ma non la narrativa, che svolge una funzione biologica“) trebuie nuanțată. E adevărat că orice cultură poate povesti. Mai exact, aceasta nici nu poate să fie „descrisă“ altfel decât prin construirea unui scenariu narativ. A povesti devine Într-adevăr o „funcție biologică“ pentru subiectul uman, chiar Într-o perspectivă necesar ontologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lexicologie și semantică, morfologie și sintaxă) și actul comunicării în sine, atât scrise, cât și orale. Și aceasta, în scopul firesc al funcționalității faptelor de limbă în receptarea corectă a unor mesaje/coduri diferite și în exprimarea/utilizarea corectă, variată, nuanțată, adecvată cât mai multor situații de comunicare («Gramatica devenind un instrument - s.n. - prin care se poate realiza comunicarea). Deci se vizează astfel, chiar dacă nu e formulată explicit și nu în acești termeni, necesitatea distincției între competențele lingvistice și competențele de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
aici sunt asemănătoare unor hărți, În sensul că sunt proiectate să sintetizeze acele aspecte ale unei lumi complexe care Îl interesează pe cartograf și să le ignore pe celelalte. Despre o hartă nu se poate spune că este insuficient de nuanțată și de amănunțită decât dacă ea omite informații esențiale funcției sale. O hartă care și-ar propune să indice fiecare semafor, gaură de canal, clădire, tufă și copac din orașul pe care Îl reprezintă ar amenința să capete aceeași dimensiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
către eșecul practic ori către dezamăgirea socială sau, cel mai probabil, amândouă. Formulele generice nu pot Înlocui (și nici nu o fac) cunoștințele locale ce permit o transformare reușită a Înțelegerii de ansamblu, În mod necesar superficială, În aplicații locale nuanțate și funcționale. Cu cât sunt mai generale regulile, cu atât se cer prelucrate mai mult, pentru a putea fi folosite cu succes În contexte particulare. Aceasta nu este doar o recunoaștere din partea căpitanului de navă a faptului că regulile pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
tactil sau un gestalt specific pentru a evalua ceea ce face, precum și o serie de intuiții bazate pe experiență, care nu pot fi transmise altfel decât prin practică. Câteva exemple ne vor ajuta să surprindem cât de subtil și cât de nuanțat este acest tip de cunoaștere. În Indonezia, căpitanii Bugis mai bătrâni, chiar dacă dorm profund sub punte, se vor trezi În momentul În care se schimbă direcția vasului, vremea sau curentul ori dacă survine o combinație a acestor trei modificări. Când
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Vehemența autorului se îndreaptă spre slujitorii Bisericii, spre intelectualii satului sau spre administrația maghiară. Ceva mai reușit și cu mai puține clișee, romanul Sub pajura împărăției are acțiunea situată în ambianța tulbure a anilor premergători primului război mondial. Oarecum mai nuanțată, dar urmând aceeași linie demonstrativă, e relația dintre Simion Todericiu, directorul băncii Someșana din Dej, și fiul său, Toderiță, căruia i se recunosc primele „semne de rătăcire”. Ca să-și înțeleagă mai bine fiul, tatăl va citi jurnalul intim al acestuia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
de vedere dramaturgic, unde povestea nu mai era liniară, ci creștea exponențial, unde era foarte multă dramă umană. Pe de altă parte, am încercat să nuanțez lucrurile și să demonstrez că un autor de aici poate face un film mai nuanțat și mai subtil decât un occidental, care vine, se documentează câteva săptămâni, cel mult, și se duce tot cu un clișeu acasă. N-are cum să înțeleagă toate lucrurile. Și poate că nici nu vrea, preferând să simplifice situația. Eu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
în ochi, așteptând blând să vadă în ce măsură îl urmărești și-i cântărești propriile-i vorbe. Era un poliglot erudit. Știa vreo patru-cinci limbi. Germana. Poloneza. Franceza. Engleza. Rusa. Și, bineînțeles, româna. Deși polonez de origine, vorbea o română impecabilă, bogată, nuanțată, folosind, deopotrivă, arhaisme și neologisme, cât să se poată compara și confrunta cu un bun filolog de-al nostru. Vorbea și citea cu ușurință și limba idiș. Se ivise pe lume și trăise o vreme bună printre evrei, la Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și, îndeosebi cu ocupațiile și jafurile succesive ruse din veacul al XVIII-lea, cu ocuparea (1774) și anexarea (1775) habsburgică și crearea ducatului Bucovina și întreaga evoluție până la 1918 trebuia să-și afle pentru prima oară o expunere amplă, veridică, nuanțată, cu foloasele și, totodată, ponoasele demografice, economice, politice, culturale, când, dintr-un teritoriu firesc și, în majoritate covârșitoare, românesc, la 1774, s-a ajuns în 1914 la un mozaic de 14-15 grupuri etnice și 10 confesiuni religioase; în cazul Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
calculator. Și s-a inițiat în tainele acestuia. A dedicat zi de zi câteva ceasuri bune pentru a culege, ordona și ierarhiza informații utile. Din ele s-a putut închega, pentru cei de azi și de mâine, o imagine veridică, nuanțată, caleidoscopică, despre strădaniile drumarilor. Ba, în același scop, s-a deplasat și documentat în arhivele ambelor secții de la Câmpulung și Suceava. A devenit, astfel, unul din prețioșii colaboratori pentru elaborarea și publicarea în 1999 a celei dintâi monografii ample despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Cuprinsul celor două părți Controverse eminesciene și Eminescologie se orientează după criterii întemeiate pe axiologie estetică, drept dovadă încălcarea rigorilor cronologice prin alăturarea unor lucrări din perioade diferite. Conviețuirea lor are o justificare în plus la preluarea, detalierea și îmbogățirea nuanțată a unor idei pivotante care, de fapt, se fac vizibile peste tot, conferind întregului coeziune prin diversitate. Aceste idei se bazează pe principiul coordonator al cercetării obiective asupra fenomenului Eminescu în cultura română, dar și cu destule accente de natura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bagajul informațional este deosebit de bogat și de variat, totodată de foarte bună calitate. Constatarea este valabilă și în ceea ce privește bibliografia referitoare la Bacovia: nu am întâlnit vreun favor făcut lucrărilor de calitate îndoielnică. Dimpotrivă, exegetul dovedește că posedă o serioasă și nuanțată scară a valorilor. Firește, există și partizanat, precum în cazul opiniilor despre sfârșitul lui Eminescu, dar acestea nu reprezintă decât o pată de culoare și nu impietează asupra ansamblului. Lecturile exegetului merg de la filozofie la antropologie culturală, de la logică la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este considerat un mare poet. El știa aprecierea din anii '30-'40 a unui simbolist original, dar întârziat. În sprijinul criticii tradiționale, dl. Theodor Codreanu desparte biografia de operă, dar în sens actual păstrează legătura și un determinism ușor, foarte nuanțat. Mai accentuate sunt despărțirea dintre universul imaginar al creației poetice și modelul receptării critice, reflectarea acelei opere în diverse puncte de vedere, emise de diverși critici, din toate generațiile care s-au succedat din jurul anului 1900, până la intrarea în mileniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Blaga, analitic, s-ar putea integra într-un cerc mult mai mic. Acum, la începutul mileniului al III-lea, vedem că, după ce multă vreme exegeza bacoviană a rămas săracă, poetul plumbului are cea mai aplicată monografie, cel mai avizat, nuanțat și exhaustiv comentariu critic, spre deosebire de poeții congeneri în genialitate, de mai sus, care au rămas la nivelul de comprehensiune și analiză al unor monografii parțiale. Din dorința de completare a frumoasei minuțioasei cărți, i-aș sugera domnului Theodor Codreanu câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
câțiva ani să articuleze un best-seller iconoclast, chiar eretic prin "grila" demitizantă aplicată lui Maiorescu, volum cu impact cert la public, Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), urmat de Controverse eminesciene (2000) și de o investigație istorico-literară mai cumpănită și nuanțată (Mitul Eminescu, 2004), în care același Maiorescu este judecat oarecum mai blând, deși autorul nu scapă nici aici prilejul de a da uneori cu o mână și a lua cu cealaltă. Al doilea mare reper axiologic al criticului este Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antibacovianismul" său din oglindă. Nici Vieru și nici Bacovia nu pot intra în cadrele psihologiei abisale a "bastardului". Dar dacă ei au putut fi asimilați cu "orfanul", în chip amăgitor Bacovia, însă declarat la Vieru, și aici trebuie foarte atent nuanțate faptele, fiindcă autorul basarabean nu s-a lepădat niciodată de ființa mamei reale în căutarea alteia mai "bune", încât, din acest punct de vedere, el nu mai are nimic din visătoria romantică, de care uneori a fost acuzat sau etichetat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au urmat, sub semnătura aceluiași Theodor Codreanu, dar mai ales aceasta din urmă, mă obligă să-mi revizuiesc poziția din următoarele motive: în primul rând constat că autorul Transmodernismului a rămas pe aceleași poziții, dar numai după analize pertinente și nuanțate, fără excese și părtinire, salvând ceea ce se poate salva, recunoscând meritele și valoarea acolo unde erau evidente (vezi cap. Postmodernismul înalt, I II III, p. 45-82); în al doilea rând, evoluția gălăgioasă și exclusivistă a nucleului dur, reprezentat de Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
S. Freud, M. Heidegger sau J. Derrida) s-au apropiat sau chiar au anticipat postmodernismul, aceștia fiind în realitate "niște asceți căutători de puritate", înainte de orice altceva. Din motive similare, pentru a limpezi lucrurile, sunt supuși unei analize lucide, atente, nuanțate și la obiect, Nichita Stănescu, poet asumat abuziv de postmoderniști, cu ignorarea unei părți semnificative a creației acestuia, sau Milan Kundera, revendicat insistent de criticii postmoderni de toate mărimile. Autorul Necuvintelor prin opera sa a întins o punte de trecere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și determinare. Multe lucruri sunt de admirat la această carte: construcția atentă și echilibrată, în așa fel încât fiecare capitol se sprijină pe precedentul și-l pregătește pe următorul, stăpânirea autoritară a unei informații impresionante, anvergura demonstrației, argumentația atentă și nuanțată, patosul ideii atent cumpănite, scriitura densă, dar nu în ultimul rând un patriotism sincer ce-l determină să-și asume un asemenea demers eseistic de natură să ofere soluții unei umanități aflate într-o criză spirituală și morală fără precedent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
erori științifice, stilistice, chiar a unor agramatisme. Astfel, sunt scrise greșit nume de autori, de personaje, titluri de opere și de reviste, iar în pofida faptului că "limba criticii lui N. Manolescu este, în cele mai bune pagini ale sale, plastică, nuanțată, rămâi nedumerit de frecvența unor erori vizând punctuația, ortografia, nerespectarea unității de scriere etc. (...) Între semnele de punctuație, virgula îi joacă numeroase feste, oricât de subiectivă ar putea să fie, adesea, uzanța ei" (p. 127). Cititorul este surprins să găsească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în a susține meritele lui Eminescu, revenind la ideile din cărțile precedente vizând "sacrificarea" (dublă) a poetului-gazetar. Separația potrivit căreia Eminescu a mers pe calea adevărului, iar Maiorescu pe aleea "raționalismului lucrativ" e corectă, dar nu mi se pare suficient nuanțată. Când susține că "gânditorul politic Eminescu este net superior omului politic Maiorescu [...]" (p. 90), Th. Codreanu pare a avea dreptate. Totuși, comparația mi se pare irelevantă întrucât sunt puse în balanță lucruri diferite, obiectul de activitate al gânditorului politic fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]